Un cuvânt magic: „România”
0
A fost Paştele la catolici duminica trecută, cinci săptămâni înainte de ortodocşi. Acest decalaj nu se va mai produce până în 2016, apoi în 2021 şi 2024. Anul viitor, se va sărbători la aceeaşi dată, 20 aprilie, ceea ce va uşura reîntoarcerea acasă a românilor plecaţi departe. Şi va face să coincidă datele de vacanţe şcolare în ţările Vechiului continent, permiţând reîntâlnirea cu familiile.
Această reîntoarcere la surse este aşteptată cu nerăbdare. Prilejul de a ciocni ouă, de a face câţiva paşi în horă. « Mărţişorul şi ghioceii dau drumul la Primăvară şi Brânduşe. » Odată cu trezirea primăverii, nevoia de a-şi regăsi rădăcinile devine din ce în ce mai irezistibilă celor care se află în afara ţării lor. Acest apel imperios este exprimat de Jean-Eric Theil, un profesor francez, într-o odă emoţionantă scrisă în memoria tatălui său, originar din Sighişoara, care se transformă într-un vibrant omagiu adus ţării pe care a descoperit-o mai târziu.
Jean-Eric Theil este profesor într-un liceu din nordul Franţei, acolo unde a trăit dintotdeauna. Tatăl său, român, prizonier de război, a ales sa rămână acolo la Eliberare, în 1945, întemeindu-şi o familie. De la moartea sa în 2001, porneşte în mod regulat în descoperirea ţării sale de origine, împreună cu soţia sa Bernadette şi cele două fiice, Fanchon şi Melody, fericite să-şi întâlnească verii îndepărtaţi : cincisprezece zile de Paşte, o lună vara, cincisprezece zile în vacanţa de toamnă. Jean-Eric Thiel îi duce şi pe elevii săi. Toţi pleacă, cu rucsacul în spate pe cărările Maramureşului, pe văile Bucovinei, suie pantele Carpaţilor sau se înfundă în canoe, în meandrele Deltei Dunării. Sunt puţini elevii săi care să nu cunoască măcar un colţişor din România.
Un cuvânt magic : « România »
Tatàl meu s-a nàscut în 1921 la Sighisoara, în România .
La fel ca pentru toti, pentru pàrintii lui si cei nouà frati si surori
Ràzboiul a fost un lung sir de suferinte….
Prizonier în Franta, apoi eliberat
A ales sau mai degrabà nu avea de ales decât Franta
Devenind apatrid, dezràdàcinat pe viatà.
Vorbea putin
Aproape deloc de tara si de familia lui.
Muncea mult la uzinà si în gràdina casei
Ca sà câstige cât mai bine pentru ai sài.
Era un om iubit si pretuit.
Îi plàcea singuràtatea.
În gràdinà cu mâinile pe sapà
Asculta ce zice pàmântul,
Fericit când vedea lucrul terminat
Si neràbdàtor sa-l renceapà a doua zi.
Silueta lui se pierde în zare,
Era în 5 noiembrie 2001.
Privirea sa luminoasà m-a invitat sà-i citesc în inimà
Cuvântul magic : « România »
Am descoperit tara cu mama mea
În iulie 2004.
Când am ajuns în satul sàsesc Crit din Transilvania
Ca într-un film mi-am revàzut viata
Si am înteles :
Privirile tatàlui meu,
Cuvintele si tàcerea lui,
Gesturile si zilele care au format o Viatà.
Copilària mea la Seclin.
Sunt francez
Am tràit întodeauna în Franta în confortul unei familii modeste.
Dar, astazi sunt în România
Sunt la mine acasà, român ca tatàl meu…
Extradordinarà fericire ….
Fericire pe care o tràiesc cu sotia
Si cu fetele mele, Fanchon si Melody.
Jean-Eric Theil
Se încarcă comentariile...
