Un aliat strategic al României cere ejectarea din NATO a unui alt aliat strategic al României. Noi pe ce front ne aliniem? La comanda cui?

Situația nu este numai extrem de primejdioasă. Se inflamează continuu după ce Erdogan, pe 28 iulie, a amenințat Israelul cu o intervenție militară, amintind, pentru ca toată lumea să aibă dimensiunea viitoare a unei explozii militare de mari dimensiuni, că țara sa a sprijinit guvernul național libian și Azerbaidjanul prin mobilizarea b mercenari sirieni loiali Ankarei. Replica Israelului, așteptată să se exprime doar bilateral, eventual cu o amenințate în oglindă la același nivel, a urcat mizele la un nivel extrem de înalt. Și, din această cauză, privește sau poate implica și România.

FOTO EPA

Iată reacția Israelului: „în contextul amenințărilor făcute de Președintele turc...de a invada Israelul și a retoricii sale primejdioase, ministrul afacerilor externe Israel Katz a cerut diplomaților să inițieze de urgență pe lângă toți membrii NATO apeluri pentru condamnarea Turciei și pentru a solicita expulzarea sa din alianța regională”.

N-ar fi prima oară când, nemulțumiți din diverse motive față de politica Turciei, lideri din NATO au invocat un asemenea demers, dar nu foarte convingător deoarece știau că nici NATO și nici Turcia nu puteau merge foarte departe pe acest drum dintr-o serie de motive evidente.

Primul este că, oricât de supărați ar fi pe Turcia, tehnic vorbind, nu au cum s-o ejecteze din alianță deoarece o asemenea procedură NU este prevăzută în Tratatul de la Washington. Dilemă absolut similară cu ce-au realizat europenii când relația cu UK se tensionase foarte tare, numai că era nevoie ca britanicii să depună cererea de ieșire din sistem, altfel ar fi rămas și acum membri UE. Al doilea motiv este situația cu totul excepțională a Turciei în cadrul Alianței, având a doua armată din NATO (sau a treia, depinde ce sursă folosim)  și o poziționare strategică care justifică apelativul dat odinioară de „portavion terestru al Alianței” și cheia pentru orice tip de răspuns militar imaginabil în cazul unei crize în Orientul Apropiat și dincolo de această zonă.

Dar, chiar dacă pentru lungă perioadă de timp, inclusiv după încheiere Războiului Rece, aceste argumente au funcționat perfect pentru a balansa și a reduce intensitatea consecințelor chiar în caz de diferende exprimate extrem de vocal, acum este cu totul nouă situația geo-politică în care s-ar putea petrece o eventuală invazie a Israelului de către Turcia.  Pentru prima oară, Ankara a anunțat în repetate rânduri că nu mai este nicidecum țara de odinioară, acționând  doar cu partenerii occidentali și, pe fond, obligată să le accepte pozițiile.

Turcia a anunțat că este interesată de cooperarea strategică cu statele din BRICS și, prin asta, cu toată zona de putere și interese a Organizației de coopera de la Șanhai. Mesajul a fost repetat de nenumărate ori, aveți aici o mostră de analiză a colegilor turci înainte de Summit-ul cu ocazia căruia s-a decis extinderea organizației BRICS în forma sa actuală.  

Cred că aceasta este perspectiva care alarmează acum cancelariile din lumea occidentală (și nu numai pe cele din țările NATO) deoarece, în cazul începerii unui conflict între Turcia și Israel nu este foarte clar cu vor acționa susținerile militare prevăzute în Tratatul de la Washington. Și în primul rând, este extrem de neclar cum se vor poziționa țările din NATO știind că, dacă Turcia se mută în BRICS, în apropierea Europei, se va redesena o linie majoră de separare care, la modul cel mai direct, va prelungi tranșeele conflictului din Ucraina până în Orientul Mijlociu și estul Mediteranei.

România are oare scenarii pentru o asemenea situație dramatică extremă? E de remarcat, cu toate laudele de rigoare, modul în care, cu demnitate, tac atât de convingător toți politicienii. La un moment dat, chiar sub dictare, tot vor trebui să vorbească, chiar dacă este cumplit de dificil de teamă să nu zică vreo prostie.