Turmentatul

E puţin trecut de opt dimineaţa. Aştept verdele la semaforul din intersecţia Pallady cu Nicolae Grigorescu. Mă uit la bannerele electorale. Citesc sloganurile, privesc figurile candidaţilor.

Constat că panoul cu Ludovic Orban, care recomandă un coleg de partid la primăria Sectorului 3, n-a fost evacuat, deşi ieri, omul a anunţat că nu mai candidează la Primăria Bucureştiului, fiind cercetat de DNA sub control judiciar. Ziua e lungă, e timp destul ca bannerul lui Orban să fie retras din intersecţie...

Mă holbez la bannere. Nu mă „mişcă“ niciun slogan. Nicio mutră de candidat nu „trăieşte“ în mintea mea. Sunt litere şi imagini moarte. Doamne, cum am ajuns în halul ăsta? Ori mintea mea e zăpăcită ori mesajele candidaţilor sunt golite de conţinut?

Eu cu cine, dracu’, votez? Mă gândesc la Cetăţeanul turmentat. Uite că am ajuns ca „cetăţeanul“. Dar eu îl urăsc pe personajul lui Caragiale. Îl urăsc! Starea asta de confuzie şi turmentare o urăsc. Turmentatul lui Caragiale nu mă face deloc să râd. Pentru că nu vreau să râd de mine! Candidaţii se schimbă, partidele complotează, legile se schimbă în fiecare lună, Codul Fiscal se modifică, lista medicamentelor compensate se revizuieşte, regulile sunt altele în fiecare zi, procedurile în spitale se aplică după ureche, la administraţiile fiscale e tămbălău, zăpăceala e generalizată. Nu te poţi baza pe ceva pentru că totul se schimbă aiurea, totul e relativ, totul este făcut la futu-i mă-sa! Înjurăm această bulibăşeală, dar ne placem să trăim aşa. Asta înseamnă oare viaţă normală?

E de-ajuns ca unul să spună în public cum trebuie procedat într-o anumită situaţie, invocând legea, că imediat zece „voci“ sar să-l contrazică. Nimeni nu mai ascultă pe nimeni. Important este să eludăm legile, pentru că aşa o să ne fie mai bine. Un „bine“ personal, mărunt, meschin.  

«Turmentatul» lui Caragiale nu mă face deloc să râd. Pentru că nu vreau să râd de mine!

Traversez pe verde, deşi un şofer ţine morţiş să treacă pe verdele meu de pieton. Mă gândesc dacă nu cumva turmentarea asta generalizată este întreţinută cu bună ştiinţă. Adică, cineva intenţionat ne ţine într-o continuă zăpăceală, ca să ne obosească, să ne doboare, să ne spele pe creiere, să fim mai uşor de manipulat, carne de tun! Cine, dracu’, aplică planul ăsta diabolic? Americanii, ruşii, masonii, evreii, maghiarii? Puah, gândul ăsta conspirativ este o dovadă clară că sunt turmentat! Până la urmă, sistemul este format din oamenii care ne conduc, aleşii noştri. Sau mai sunt şi persoane din umbră care aşază pe noptierele oamenilor din sistem, în fiecare dimineaţă, lista cu lucrurile pe care trebuie să le facă şi să le spună la televizor, ca să-i turmenteze pe cetăţeni? Iarăşi conspiraţia!

Ajung cu bine pe trotuar. Mă chiorăsc la panourile electorale: „Dar eu cu cine votez?“. Până pe 5 iunie am timp să mă pregătesc. Asta am să fac, am să mă documentez, am să strâng informaţii, am să le analizez, am să-mi fac temele, ca să pun ştampila după mintea mea. Responsabil. Mă voi duce pregătit la votare, nu ca un turmentat.