Trăim în România şi asta ne mănâncă toţi banii. Acumulocraţia
0
Cred că a sosit vremea să actualizăm cunoscutul dicton al realizatorului TV Mircea Badea, care spunea constant în emisiunea sa: „trăim în România şi asta ne mănâncă tot timpul”. N-aş vrea să-i fac supărare cu această actualizare, dar, în fond, tot capitalistul ştie că „timpul este bani”. Însă, unde se duc banii? Aflăm imediat.
Statul român pare că sărăceşte pe zi ce trece. Aşa că stă cu ochii săi financiari în două mari direcţii: împrumuturi externe şi fiscalitate internă. Când nu discută de împrumuturi, autorităţile vorbesc despre taxe şi impozite. Totul în acord cu Înaltele Porţi ale globalizării economice.
Statisticile sunt destul de sumbre. Conform datelor INS, veniturile unei gospodării sunt alcătuite, peste jumătate (51,2%), din venituri salariale. La acestea se mai adaugă, pentru cine se descurcă, venituri din prestări sociale (22,8%) venituri în natură (16%),venituri din agricultură (3,4%), venituri din activităţi independente (3,2%) şi alte venituri (3,4%). Venitul total mediu lunar a fost, în trimestrul al II-lea, de 2 563 lei pe gospodărie şi de 897 lei pe persoană.
Cheltuielile unei gospodării româneşti se duc, în majoritate, pe consum (71,5%).Urmează apoi plata impozitelor,taxelor,contribuţiilor şi cotizaţiilor (16,7%).Probabil de aceea autorităţilor li se pare că mai au loc de băgat nişte taxe sau impozite,pe care oricum românul le va plăti direct sau indirect. Cheltuielile totale lunare au fost,în medie, de 2296 lei pe gospodărie şi de 803 lei pe persoană.
Dacă facem rapid un calcul, aflăm că 89,6% din venituri s-au dus pe cheltuieli, iar unei gospodării i-a mai rămas de pus deoparte doar 267 lei lunar. Însă asta este doar statistic.
În realitate, lucrurile stau diferit, dacă ne raportăm la grupurile sociale. Peste 6,6 milioane de români suferă de lipsuri materiale severe, dintr-un total de aproape 9 milioane de persoane care trăiesc în sărăcie sau riscă să ajungă în această situaţie, conform unui studiu Eurostat. 41,4% din populaţia României riscă sărăcia sau excluderea socială, reprezentând 8,89 milioane de persoane dintr-o populaţie totală de 21,47 milioane luată în calcul de biroul de statistică al UE, la nivelul anului 2010. Iar şeful Băncii Mondiale, Jim Yong Kim, ne-a spus, prin primăvara acestui an că, România rămâne ţara cu cele mai înalte nivele ale sărăciei din UE. Peste 30% din populaţie trăieşte cu mai puţin de 5 dolari pe zi.
Dacă mă gândesc că şi în economie se aplică principiul vaselor comunicante şi legea conservării energiei, înseamnă că sărăcirea unora înseamnă îmbogăţirea altora. Căci banii trebuie să se ducă undeva. Unde se duc banii? Răspunsul ne va lămuri complet de ce există atâţia săraci şi câţiva bogaţi. Repet ceea ce se ştie:
Însă bogaţi şi săraci au fost totdeauna. Ca şi soluţii de rezolvare a problemelor. Sf. Ioan Gură de Aur spunea, prin sec. IV aşa: Vreţi să nu mai existe sărăcie? Bogaţilor, daţi din banii voştri săracilor.
Tema mea este însă că, din cauza acestui context economic global, democraţia tinde să devină ceva foarte periculos: ACUMULO-CRAŢIE. Adică sistemul în care decid cei care acumulează. Cum s-ar spune, puternicii zilei.
Există o tendinţă ca aceştia să înlocuiască, treptat-treptat, valorile reale ce pot decide democratic. Iar acest lucru se poate observa liber, fie şi dacă ne punem întrebarea simplă: cine sunt cei care candidează la funcţii decizionale şi din ce zonă a societăţii provin ei? Un posibil răspuns ar fi acela că, dacă nu ai acumulat destul, nu ai ce căuta să candidezi.
Termenul nu este nou. Eu l-am întâlnit la părintele Pr. Jan Nicolae, în studiul Areopagul postmodern şi generalizarea comunicării necuminecătoare, din volumul „Comunicarea, monografia unui concept” apărut la Alba-Iulia în 2007. Iar ideea pare că vine de la un alt teolog, Georgios Mantzaridis, care în anul 2002, în lucrarea Globalizare şi universalitate. Himeră şi adevăr, atrăgea atenţia asupra efectelor distructive ale spiritului financiar. Astăzi, toate se reduc la bani. Patria, religia, conştiinţa, tot ceea ce are sau de care are nevoie omul, chiar şi omul însuşi este apreciat şi cumpărat cu bani. Spiritul financiar paralizează omul din punct de vedere moral şi îl transformă în primitor pasiv al evoluţiilor exterioare. În felul acesta suntem duşi la periferia moralităţii.
La rândul său, economistul David C. Korten, spunea că lucrurile se agravează atunci când globalizarea propagă piaţa ca model central al lumii, în acest fel existând ispita ca toate domeniile vieţii sociale să se transforme în marfă care se supune legii cererii şi ofertei. Apare astfel un nou tip de totalitarism, de natură economică , o „economie suicidală”,în care piaţa guvernează prin legea unică a profitului, iar statele doar administrează, neputincioase în faţa tăvălugului pieţei. Se produce o mutaţie clară a puterii spre economie, finanţe, tehnologie şi media, iar lozinca globalizării pare să fie: „Toată puterea pieţelor”. Dezastrul se desăvârşeşte prin crearea „ultimului om”, homo economicus, omul atomizat, care trăieşte numai pentru producţie şi consum, golit de cultură, politică, sens, conştiinţă, religie şi orice transcendenţă, produs al unei veritabile inginerii sociale, în care tăvălugul comunicaţiilor globale secularizate a avut un rol important
Voi încheia cu două observaţii, găsite în celebra lucrare Capitalul, a lui Karl Marx, care, de altfel, a fundamentat eroarea comunismului, ca sistem alternativ la capitalism.
Prima este: avuţia naţională este, prin însăşi natura sa, identică cu mizeria poporului. De aici a apărut altă zicere celebră: săraca ţară bogată.
A doua este: modul de producţie şi de acumulare capitalist, deci şi proprietatea privată capitalistă, presupun distrugerea proprietăţii private bazată pe munca proprie, adică exproprierea muncitorului.
Şi uite aşa, ajungem să înţelegem datele Institutului Mondial de Cercetare pentru Dezvoltare Economică, aflat sub patronajul Organizaţiei Naţiunilor Unite, care arată că cei mai bogaţi 2% din oamenii planetei deţin împreuna peste jumătate din averile totale la nivel mondial, în timp ce jumătatea mai săracă de pe Glob deţine doar 1% din averile mondiale.
Se încarcă comentariile...
