Tema săptămânii

Principala temă de dezbatere, de controverse şi de talk- showuri a săptămânii ce se încheie astăzi a fost aceea a destinului arhivei SIPA. Un serviciu secret înfiinţat în timpul guvernării lui Adrian Năstase, pe când la Ministerul Justiţiei legea, năzbâtiile, nedreptăţile şi abuzurile le făcea dezagreabila doamnă Rodica Stănoiu. Aşa după o dictau interesele politice ale vremii, ale PSD şi după cum i-o cereau corifeii acestuia.

Primul rost al SIPA a fost acela de a urmări şi de a furniza informaţii despre ceea ce se întâmplă în penitenciare. Însă un pic mai încolo rosturile Serviciului au fost drastic modificate, el căpătând sarcina de a-i supraveghea îndeaproape pe cei chemaţi să înfăptuiască actul de justiţie.

Ca oricare altă instituţie şi SIPA a avut o arhivă despre care se spune că ar conţine multe grozăvii. Şi despre cum se desfăşurau anchetele, şi despre bătăile şi torturile din penitenciare, şi despre aspecte mai puţin ortodoxe din viaţa personală, despre afacerile murdare sau amantele unor magistraţi, şi despre cum ar fi fost şantajaţi mai apoi aceştia spre a da soluţiile dorite de mai marii zilei în dosare un pic mai delicate. Iată, sunt unii care cred că în arhiva SIPA s-ar găsi, de pildă, informaţii incendiare despre presiunile exercitate asupra tânărului procuror Cristian Panait, cel însărcinat de ochii lumii să ancheteze “afacerea Tărău” în care erau direct interesaţi direct Năstase şi Stănoiu şi care şi-a pus capăt zilelor în condiţii mai mult decât bizare.

Zic şi scriu, o voi face şi mai încolo, slujind-mă de verbe precum se spune sau unii cred că fiindcă puţini sunt aceia care au văzut aievea arhiva în chestiune. Până la desfiinţarea SIPA în 2006, în vremea ministeriatului d-nei Monica Macovei, dar şi destul timp după aceea, prin mediile politice şi prin redacţii se discuta relativ frecvent despre arhiva SIPA. Despre care, la un moment dat, s-a spus că ar fi fost copiată, fie şi numai în parte, ori că din ea ar fi dispărut documente, în toată această operaţiune un rol nu tocmai onest sau dezinteresat având însăşi doamna Macovei, dar şi apropiaţii ei, domnii Cristi Dănileţ şi Dan Tăpălagă. Iar cum respectiva triadă era la vremea respectivă mai mult decât ar fi fost firesc apropiată de preşedintele României, abjectul ins cu numele de Traian Băsescu, se crede că informaţiile copiate ori sustrase i-ar fi fost puse acestuia la dispoziţie. El folosindu-le, fără nici un scrupul, în interes propriu. Domnul Victor Ponta a spus că unele dosare au ajuns la dl. Băsescu i-a promis că se vor întâlni la judecată.

Prin 2007-2008, controversele despre arhiva SIPA s-au intensificat atât de tare încât s-a impus crearea unei Comisii de anchetă care a întocmit un raport. Ce trebuia aprobat în CSAT, însă discutarea acestuia ar fi fost amânată intenţionat de acelaşi insalubru fost preşedinte. Astăzi, Raportul este pe mai departe ţinut la secret, iar miza discuţiilor din ultimele zile e reprezentată de desecretizarea lui. Atenţie, a raportului, nu a arhivei.

Tema SIPA a fost readusă în actualitate de acelaşi patron de presă şi fost consultant politic pe nume Dan Andronic, care a lansat pe piaţă şi subiectul Noi suntem Statul. În ambele, într-un fel sau altul, printre protagonişti se numără şi Traian Băsescu. De unde iar noi şi noi presupuneri legate de existenţa unei înţelegeri între respectivul ins şi la fel de puţin respectabilul domn Dan Andronic. În scenariile de presă cu largheţe lansate pe piaţă în cursul săptămânii ce se încheie astăzi se vorbeşte şi despre interesele cu bătaie lungă ale d-lui Băsescu. Ce vizează ÎCCJ. 

În discuţie a mai intervenit şi preşedintele PSD, dl. Liviu Dragnea care a profitat de situaţia nou creată spre a mai lansa o ameninţare la adresa ministrului Justiţiei, dl. Tudorel Toader. Administraţia Prezidenţială, prin vocea purtătorului său de cuvânt, d-na Mădălina Dobrovolschi, a dat publicităţii un comunicat de presă absolut de mântuială. Vorbe, vorbe, vorbe.

Nu ştiu care este adevărul în privinţa afacerii urât mirositoare SIPA. Însă nu pot să nu observ că ea se adaugă altora la fel de enigmatice precum Black Cube, Hexi Pharma şi mai sus invocata Noi suntem Statul. În toate aceste cazuri, ca şi în altele de calibre asemănătoare, ni s-au promis lămuriri urgente. S-au înfiinţat comisii de anchetă. Unele purtând girul Parlamentului.

Desigur, nu am aflat nimic. Totul limitându-se să fie, simplu, Tema săptămânii.