Sunt timid, dar mă tratez

Gândul că suntem priviţi, măsuraţi şi judecaţi este perceput de majoritatea dintre noi ca fiind de-a dreptul îngrozitor şi terifiant. Teama teribilă de evaluare este un derivat care porneşte de la propria imagine de sine şi, de cele mai multe ori, este nejustificată. Aceasta are la bază convingerea că „ar trebui”să fim perfecţi în ochii celorlalţi.

Gândul că suntem priviţi, măsuraţi şi judecaţi este perceput de majoritatea dintre noi ca fiind de-a dreptul îngrozitor şi terifiant. Teama teribilă de evaluare este un derivat care porneşte de la propria imagine de sine şi, de cele mai multe ori, este nejustificată. Aceasta are la bază convingerea că „ar trebui”să fim perfecţi în ochii celorlalţi.

Pentru persoanele anxioase, interlocutorii se transformă în adevăraţi „judecători” şi „inamici”, dezvoltând astfel sentimente de hipervigilenţă în raport cu tot ceea ce îi înconjoară.

Într-un fel sau altul, cu toţii suntem tributari sentimentului de timiditate, de ezitare şi de teamă. Este aproape paralizant momentul în care tocmai ne pregătim să formulăm o cerere, când trebuie să ne adresăm necunoscuţilor, când suntem în ipostaze şi conjuncturi noi. Şi toate acestea pornesc de la teama de a nu părea ridicoli.Cei mai mulţi timizi sunt prinşi într-o stare emoţională care le afectează capacitatea de exprimare, privându-i de avantajul de a fi ei înşişi, de a putea exprima ceea ce cred şi ceea ce gândesc. Şi ca tabloul să fie complet, pentru mulţi mai apare şi un întreg spectru de manifestări fiziologice cum ar fi transpiratul din abundenţă, creşterea ritmului cardiac, înroşirea, etc, toate acestea „contribuind” la convingerea şi la asumare statutului de „timid”.

Spectrul din care putem să abordăm problema timidităţii este unul foarte variat, însă vreau să ne oprim asupra aspectelor care ne îngreunează înţelegerea şi dezvoltarea personală. Şi asta, din cauza faptului că majoritatea timizilor resimt un puternic sentiment al lipsei de încredere în sine şi în propriile capacităţi iar cel mai trist este că mulţi nu ştiu că sintagma „sunt timid, dar mă tratez” chiar funcţionează.

 Primul pas către schimbare este să conştientizaţi că sunteţi într-o situaţie pe care vreţi să o modificaţi şi acest lucru merită tot efortul. Stabiliţi-vă care sunt avantajele unei schimbări de atitudine. Să vă gândiţi cum ar fi să interacţionaţi cu uşurinţă, fără noduri în gât şi tremurat? Pentru tot acest proces este nevoie să vă acordaţi timpul necesar în care să reflectaţi la schimbare şi să o puteţi proiecta pe termen lung, asumându-vă repercusiunile pe care aceasta le va aduce asupra vieţii, relaţiilor şi viitorului dumneavoastră. Marele avantaj al eliberării de timiditate este dat de faptul că vă puteţi exprima liber, nonagresiv, devenind astfel total responsabili şi autentici.

De cele mai multe ori se spune că o schimbare de atitudine este uşor de întreprins dar greu de menţinut. Aşa că, dacă doriţi să vă modificaţi cu adevărat comportamentul, trebuie să ştiţi că aveţi de întâmpinat destul de multe dificultăţi, de aceea este necesar să daţi dovadă de multă perseverenţă şi atenţie. Astfel, pentru a nu abandona decizia luată, este bine să vă înconjuraţi de persoane care vă înţeleg şi vă susţin proiectul de „anihilare a timidităţii”.

Un alt pont ar putea fi exemplul pe care îl puteţi urma de la persoanele cărora le admiraţi comportamentul. Pot fi prieteni, rude, actori sau personaje care vă pot inspira, căci a te inspira înseamnă a învăţa.

Va trebui să învăţaţi să acţionaţi metodic, fixându-vă obiective concrete pe termen scurt. Trasaţi-vă o sarcină şi, când veţi reuşi să o îndepliniţi, măcar o singură dată, vă rog să vă felicitaţi. Înţelepţii spun că „succesul atrage succesul”. Prin conştientizarea propriilor dumneavoastră dorinţe, creaţi premisele unei reuşite şi noua atitudine vă va conduce spre un plus de confort existenţial, lasând în urmă apusul oricărei umbre de timiditate. Şi dacă vă simţiţi încă timid, nu ignoraţi faptul că şi cei cu care interacţionaţi pot fi la fel.