Gânduri de Dragobete

0
0
Iubire

Dragostea este sentimentul suprem. Creştem, trăim şi ne urmăm cursul vieţii într-o dorinţă continuă de a ne împlini destinul iubirii, de a simţi pasiunea şi bucuria alături de „jumătatea sufletului” nostru.

Dragostea este sentimentul suprem. Creştem, trăim şi ne urmăm cursul vieţii într-o dorinţă continuă de a ne împlini destinul iubirii, de a simţi pasiunea şi bucuria alături de „jumătatea sufletului” nostru.

Toate iubirile sunt sublime, milioane de oameni şi milioane de poveşti, toate diferite şi pline de savoare; oameni singuri care vor să iubească, să fie iubiţi şi să împărtăşească alături de cineva darurile pe care destinul le aşează în calea vieţii.

„La bine şi la rău”, este lozinca şi legământul pe care îl facem partenerului. Gânduri bune, speranţe şi planuri de viaţă..., entuziasm, zâmbet şi acel sentiment aproape palpabil de împlinire. Tot acest buchet frumos de sentimente şi trăiri îl primeşte fiecare cuplu la început de drum.  Din păcate, din entuziasmul şi beţia începutului mulţi uită că, dacă nu le îngrijeşti, florile sunt trecătoare. A avea grijă de acest „buchet”, înseamnă a te comporta asemeni grădinarului care în fiecare zi îşi îngrijeşte florile, le udă, vorbeşte cu ele şi  le pune pământul cel mai bun.

Asta înseamnă o muncă şi o grijă permanentă, şi dacă este bine făcută, va fi urmată de bucuria de a privi în fiecare zi prospeţimea florilor  în ochii, sufletul şi comportamentul partenerului tău.

Să nu uiţi, înseamnă să înţelegi că cel de lăngă  tine îţi este egal, el nu îţi „aparţine, nu este un bun pe care îl dobândeşti, o ”proprietate”, ci este acea persoană care ţi-a stârnit şi aprins focul pasiunii. Este jumătatea intimă a sufletului tău, acel „ceva” care te completează fără efort şi acest lucru trebuie să fie natural, armonios, nu venit din constrângere sau teamă.

Să ai grijă, înseamnă să respecţi dorinţele celui de lângă tine, să încerci să comunici şi să înveţi să asculţi într-un mod veritabil, cu calm şi multă rabdare. Să înţelegi că „Noi” înseamnă dorinţele noastre contopite, un crez comun dat de necesităţi comune.

Să îngrijeşti, înseamnă să ai capacitatea de a aduce bucurie, de a fi spontan, inventiv, de a surprinde viaţa aşa cum este, fără a eticheta şi a te ascunde în concepte rigide.

De cele mai multe ori, noi oamenii aşteptăm reţete miraculoase, sfaturi şi paşi „eficienţi” care ar trebui urmaţi pentru a avea o relaţie implinită. Deşi spuneam că poveştile seamănă, actorii sunt de fiecare dată alţii, şi în acest context intimitatea şi particularităţile unei relaţii nu pot fi înţelese şi simţite decât de către  cei care o trăiesc.

Din păcate, adesea, din teama de a ne asuma ceea ce trăim, începem să căutăm răspunsuri acolo unde nu le putem găsi, la prieteni, părinţi, fraţi. Indiferent de cât de mult bine  ne doresc apropiaţii noştri, răspunsurile  nu le vom găsi la ei. Trebuie să avem curajul să privim în oglinda propriei vieţi, numai aici răspunsurile, indiferent dacă ne plac sau nu, vor fi cele autentice.

A crede în realitatea cuvintelor înseamnă a nega esenţa lucrurilor trăite. În noi stă înţelepciunea şi priceperea „grădinarului” care a văzut cum cresc florile, care a simţit parfumul, care a trăit total experienţa. Mormane de cuvinte, de teorii şi definiţii  nu ne aduc înţelegerea a ceea ce fiecare a simţit  în propria poveste de iubire.

În viaţă ne definim prin valorile la care aderăm şi, dacă m-aş gândi la cele şapte miliarde de oameni cu care împărţim întinsul pământului, sentimentul de dragoste şi nevoia de a-l împărtăşi rămâne una dintre nevoile noastre comune, fundamentale.

Dragostea este pământul bun în care odată sădite, seminţele iubirii  vor da roade însă, doar de noi, depinde să avem  dorinţa de a deveni „grădinari”  iscusiţi.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite