Summitul de primăvară de la Bruxelles: Ziua 1. Program interesant, cu reuniuni surpriză în regim de urgenţă

Un Summit care conţine, după obicei, un procentaj egal de promisiuni, dar şi de probleme ce par extrem de dificil de rezolvat.

Se va începe azi după-amiază cu o discuţie despre proiectul Uniunii Energetice Europene, discuţie complicată nu în sensul acordului de principiu, indiscutabil teoretic, asupra propunerii înaintate acum câteva zile de Comisia Europeană, ci în privinţa graficului de realizare practică ce va trebui, totuşi, asumat şi respectat de ţările membre. Vorbim despre securitatea energetică europeană, reglementarea corespunzătoare a pieţei interne şi corelarea acestora cu agenda diplomaţiei europene înaintea unui alt Summit, cel de la Paris, care se va încheia prin semnarea unui acord privind lupta comună împotriva schimbărilor climatice.

Va fi prezentat şi asumat ca un exemplu dătător de speranţă recentul acord de interconexiune energetică între Franţa şi Spania şi Portugalia, ţările Peniunslei Iberice fiind autoarele unei performanţe deosebite în domeniul energiilor neconvenţionale. Exemplu care, se speră, va putea fi preluat la nivelul întregului continent. Posibil teoretic, practic soluţia fiind valabilă doar în momentul în care se va trece la investiţii masive în reţelele transeuropene şi în realizarea de noi puncte de conectare şi transfer.

Dar problema reală, cea mai dificilă dintre toate, o reprezintă subcapitolul privind „transparenţa contractelor de aprovizionare semnate cu furnizori din terţe ţări”, aluzie directă la contractele cu Gazprom, cele care, se propune, ar trebui să fie supervizate de o instanţă europeană...dar şi posibilitatea de negociere de către grupuri de ţări din UE a unui preţ comun pentru gaze. Un punct nevralgic îl va constitui negocierea în jurul propunerii formulate de Donald Tusk, Preşedintele Consiliului European, care susţine că trebuie adoptată o poziţie comună a liderilor europeni conform căreia să fie eliminată clauza existentă în toate contractele de acest tip cu Gazprom privind interzicerea reexporturilor. Asta în condiţiile în care Gazprom a ameninţat în mod repetat că, în momentul în care se va constata încălcarea clauzei respective de către o ţară oarecare, se va proceda la încetarea livrărilor de gaze către destinaţia respectivă.

Este de presupus că România se va alinia propunerii poloneze, poate şi din cauza comunităţii de interese normală pentru statele aflate acum în prima linie în faţa unei certe ofensive ruseşti pe fronturi multiple, dar şi de reala sa nevoie de a-şi îmbunătăţi urgent, folosind sprijinul european, capacitatea de interconectare cu reţelele europene, dar şi de ridicare a calităţii sistemului intern de transport al energiei. Păstrând în memorie că putem găzdui un terminal de gaze lichefiate la Constanţa şi că, folosind toate sursele diplomatice, am putea fi desemnaţi drept un hub important în viitoarea reţea de conectare.

În seara zilei de azi este programată, în cadrul cinei oficiale, o discuţie - cea atât de aşteptată - privind regimul sancţiunilor împotriva Federaţiei Ruse. Miza este enormă, politică şi economică: trebuie decis dacă se va prelungi pachetul principal de sancţiuni care expiră în iulie sau dacă se va spune că, aşa cum cer deja unele ţări precum Spania, decizia trebuie să fie amânată până în iunie când, eventual, să se convoace un Summit special pe aceasta problemă. Diviziunile între statele membre sunt reale şi motivate de interesele diferite în raport cu Federaţia Rusă, România situându-se în grupa celor care, deja cu ceva timp în urmă, cer prelungirea sancţiunilor. „Să aşteptăm să vedem cum este aplicat acordul de la Minsk", replică unele state care se tem că o prelungire automată a sancţiunilor nu este o soluţie diplomatică acceptabilă şi nu va aduce decât un plus de tensiune în regiune.

Drept care, de câteva zile, Donald Tusk, Preşedintele Consiliului European, negociază o soluţie de compromis cu Preşedintele Hollande şi Cancelarul Angela Merkel, un oficial al Consiliului declarând, sub protecţia anonimatului, că „sensul acestei propuneri este de a stabili o legătură explicită între punerea completă în aplicare, în totalitate, a prevederilor Acordului de la Minsk şi regimul sancţiunilor, care vor rămâne în vigoare până când statele membre şi OSCE vor constata aplicarea integrală în teren a prevederilor Acordului”.

În acest sens, liderii europeni se vor angaja să contribuie decisiv la consolidarea capacităţili reale a OSCE de verificare în teren a aplicării măsurilor de încetarea focului în zona din estul Ucrainei şi să sprijine „punerea în aplicare a unui plan de comunicare strategică” pentru combaterea acţiunilor ruse de dezinformare în cadrul a ceea ce este un război informaţional în plină desfăşurare. Important pentru România care deţine în acest moment preşedinţia OSCE şi care ar putea fi integrată cu un rol important în viitoarele procese paralele de negocieri.

Tot în seara zilei de azi se va desfăşura şi o reuniune de tip mini-Summit, solicitată în regim de urgenţă de Prim-Ministrul grec Alexis Tsipras, eveniment care nu este inclus în ordinea de zi oficială, nu este nici măcar un Summit al Eurogrupului, dar este organizat sub egida lui Donald Tusk cu participarea doar a Cancelarului Angela Merkel, Preşedintelui Francois Hollande, a preşedintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a Preşedintelui Eurogroup, Jeroen Dijsselbloen şi a Preşedintelui Băncii Central Europene, Mario Draghi. Ce se ştie, deocamdată, este că se va discuta stadiul implementării ultimului plan de salvare, cel din 20 februarie şi care a permis extinderea programelor de susţinere financiară cu încă 4 luni, dar cu rezultate considerate cel puţin nesatisfăcătoare. Aceasta în condiţiile în care situaţia Greciei continuă să se înrăutăţească, existând în continuare perspectiva realistă a unui faliment de ţară.

Daca mai adăugăm participarea Preşedintelui României la Summitul PPE, avem programul complet al primei zile...

Dar, despre ce se va mai petrece azi, în următoarele relatări de la Bruxelles...