Video „Salvatorii” controversați care au sucit mințile românilor. Cum au ajuns să fie venerați de milioane de oameni
0Românii au fost cuprinși în trecut de psihoze colective, create de personaje controversate, care le-au promis împlinirea celor mai aprinse dorințe. Adesea, mulțimile au rămas dezamăgite, oamenii simpli au ajuns în pragul dezastrului, iar presupușii „salvatori” au fost dați uitării.
La începutul anilor ’90, Ioan Stoica, un fost contabil din Brașov, a fondat societatea Caritas, care avea să atragă milioane de români într-un joc piramidal ce le promitea câștiguri exorbitante.
Românii erau invitați să depună bani la sediile Caritas, deschise inițial, în aprilie 1992, la Brașov, iar apoi la Cluj-Napoca, cu promisiunea că, în trei luni, vor primi o sumă de opt ori mai mare decât cea investită.
Ioan Stoica, idolatrizat de români
Caritas a funcționat din primăvara anului 1992 până la sfârșitul anului 1993, când plățile au încetat. În vara lui 1994, compania a intrat în faliment, lăsând în urmă pagube estimate la aproximativ 450 de milioane de dolari și un dezastru financiar pentru nenumărați români care își pierduseră economiile. Un an mai târziu, fondatorul său a fost condamnat la șapte ani de închisoare pentru înșelăciune, însă a rămas în detenție doar un an și jumătate.
În epoca de glorie a sistemului Caritas, Ioan Stoica era privit de numeroși români nu doar ca un personaj providențial pentru economia țării, ci și ca pe un erou al divinității.
„Este al doilea Dumnezeu al României. Suntem atât de recunoscători. Nu există cuvinte să explicăm ce înseamnă el pentru noi”, spune Nasana Bistrița, o mamă a patru copii venită dintr-un sat aflat la 300 de kilometri depărtare, care a depus toți banii familiei, 140 de dolari”, într-un reportaj publicat în The Washington Post, în octombrie 1993.
În multe biserici din România, preoții făceau slujbe de pomenire pentru Ioan Stoica, iar banii strânși de la comunități erau investiți la Caritas.
Goana după îmbogățire
Mai multe publicații din România anului 1993 au denunțat schema de îmbogățire propusă de acesta, însă numeroși români nu s-au lăsat convinși de argumente și au continuat să se alăture cozilor de depunători la sediile societății.
„Cu buzunarele și gențile pline de bani, mii de români se revarsă zilnic în acest oraș ponosit, într-o goană modernă după aur. Se înghesuie în autobuze arhipline, adesea doi pe un loc, sau în trenuri cu vagoane suplimentare. Până la un milion de oameni au venit în ultimele luni, visând să scape de sărăcia sufocantă de după comunism, în care România se zbate. Țărani, mineri și văduve dau năvală la stadionul din Cluj, unde stau ore întregi la coadă ca să-și predea banii unei companii misterioase numite Caritas”, notau jurnaliștii cotidianului american.
Presa occidentală remarca, tot atunci, misticismul creat în jurul patronului Caritas, dar și amploarea fenomenului.
„Armata de investitori timpurii, care și-au încasat deja profiturile, îl numește sfânt, magician, geniu. Când apare la stadion sau la fabrica de câțiva kilometri distanță unde se fac plățile, oamenii încearcă să-i sărute mâna. Când apare la televizor, Stoica, în vârstă de 54 de ani, evită detaliile și îi îndeamnă pur și simplu pe oameni să aibă încredere și să-i încredințeze banii. «Eu reprezint o lume nouă, și eu sunt acea lume», a declarat el”, informa The Washington Post.
Controversele schemei piramidale
Autorii reportajului afirmau că în 1993 peste două milioane de români au participat la schema piramidală, iar zilnic, la mijlocul acelui an, până la zece mii de oameni ajungeau la Cluj-Napoca pentru a-și depune banii în conturile societății. Mulțimile erau ținute în frâu de gărzile angajate de Stoica și de polițiști locali înarmați cu puști automate AK-47.
„Pe măsură ce pleacă cu sacoșele de bani, investitorii Caritas trebuie să treacă printr-un adevărat coridor al cerșetorilor, maicilor și bișnițarilor, care îi roagă să împartă din câștigul lor. Cerșetorii gem și ridică pantalonii ca să arate răni sau membre amputate”, informa cotidianul din SUA.
Caritas a fost o schemă piramidală în care banii depuși de noii investitori erau folosiți pentru a-i plăti pe cei vechi, însă putea funcționa atâta timp cât se găsesc suficienți noi depunători. Din cauza sumelor uriașe care trebuiau plătite, numărul depunătorilor trebuia să crească într-un ritm exponențial, iar când acest lucru nu s-a mai întâmplat, totul s-a prăbușit, iar ultimii investitori au devenit, inevitabil, pierzătorii.
„În țările normale, poliția ar aresta organizatorii unei scheme piramidale. Dar la Cluj, primarul Gheorghe Funar este un susținător înfocat al Caritas, care și-a început activitatea chiar cu un birou în Primărie. La București, autoritățile evită să acționeze, temându-se că vor fi acuzate că au ucis singura gâscă cu ouă de aur din România”, concluzionau jurnaliștii.
La sfârșitul anului 1993, presa vremii relata că, după ce Caritas încetase plățile și oferea românilor „bonuri” în locul banilor lichizi, promițându-le o viitoare „redresare”, ultimele sute de depunători încă stăteau aliniați la ghișee, convinși că banii la care renunțau atunci le vor fi returnați cândva.
Românii căutau vindecarea la ciobanul care l-a văzut pe Dumnezeu
În secolul XX, în două perioade extrem de dificile pentru România, românii au trăit adevărate culte ale personalității în jurul unor astfel de figuri, văzute ca providențiale pentru popor. Prima s-a petrecut la mijlocul secolului trecut, în anii tulburi ai celui de-Al Doilea Război Mondial, iar cea de-a doua, în anii ’90, în haosul tranziției de la comunism la democrație.
O întâmplare ciudată, petrecută la mijlocul anilor ’30 pe malul Dunării, avea să transforme un tânăr cioban din satul Maglavit într-un erou național, privit de numeroși români ca pe un personaj mesianic. În primăvara anului 1935, Petrache Lupu (1907–1994) i-ar fi povestit preotului satului că, în timp ce păstorea oile în păduricea de sălcii a satului, înșirată pe malul stâng al fluviului, L-a întâlnit „în carne și oase” pe Dumnezeu.
„Trecând Petrache Lupu în dreptul a trei buturugi din pădure, i-a ieşit în cale un moş cu barbă albă şi lungă până la brâu, cu mustăţi foarte lungi şi împreunate cu barba. În loc de îmbrăcăminte avea peste tot numai păr alb ca mătasea, care îi acoperea corpul până la degetele picioarelor, ca un fel de sarică ciobănească. Sta în aer, la vreo două palme de pământ”, scria medicul Gheorghe Marinescu în volumul „Lourdes şi Maglavit” (1936).
„Moșul”, așa cum era numit personajul din vedeniile tânărului, i-ar fi spus lui Petrache Lupu următoarele: „Nu-ţi fie frică. Să te duci să spui la lume, la părintele, că dacă oamenii nu se potolesc, dacă nu ţin sărbătorile, dacă nu se lasă de rele şi dacă nu vin la biserică, atunci va fi foc.”
Întâmplarea a fost relatată apoi de presă, iar în jurul ciobanului „care s-a întâlnit cu Dumnezeu” s-a creat un cult popular. Sute de mii de români au venit în anii ’30 la Maglavit, convinși că tânărul cioban, despre care se spunea că era peltic și ar fi avut deficiențe mentale, fusese ales de Dumnezeu pentru a transmite mesaje poporului.
Mulți dintre pelerinii de la Maglavit îl căutau pe ciobanul devenit erou național în speranța că vor fi vindecați sau că vor avea parte de binefaceri. „Fenomenul Maglavit” s-a stins odată cu instalarea regimului comunist, care în scurt timp l-a trecut pe Petrache Lupu în rândul „șarlatanilor”, i-a înscenat un furt și l-a trimis pentru o scurtă perioadă în închisoare.
După eliberare, fostul erou mistic al românilor a redevenit un țăran modest, membru al colectivului, uitat de români și care se temea să mai vorbească despre minunile ce i-au fost atribuite în trecut.
Românii convinși că Arsenie Boca făcea minuni după moarte
În anii ’40, Arsenie Boca (1910–1989) devenise, la rândul lui, un personaj mesianic pentru numeroși români. Era stareț al mănăstirii Brâncoveanu (Sâmbăta de Sus) din Munții Făgăraș, iar harul cu care le vorbea pelerinilor și faima sa de călugăr evlavios i-au câștigat, în scurt timp, inimile mulțimilor.
„Într-o iarnă, probabil prin 1941, ne trezim cu o avalanşă de oameni de toate vârstele şi treptele, năpădindu-mă să stau de vorbă cu ei despre necazurile lor. Aici m-am trezit să fac duhovnicie cu oamenii, deşi nu eram preot. Ştiam că tot ce păţesc oamenii li se trage de pe urma greşelilor sau păcatelor”, scria Arsenie Boca într-o declarație dată în fața Siguranței Statului, după ce fusese arestat în 1945.
Regimul comunist a încercat să oprească „fenomenul Arsenie Boca”, iar în anii ’50 călugărul a petrecut mai mulți ani în detenție. După eliberare, mănăstirea Prislop, unde slujise pentru ultima dată, fusese desființată și transformată în azil, iar autoritățile i-au interzis să mai îmbrace haina preoțească. A continuat să fie supravegheat de Securitate până la moartea sa, în 1989.
„Faima lui de călugăr riguros, de om al lui Dumnezeu, mersese până la marginea ţării. Lumea venea nebună spre el. El a cultivat acest cult al personalităţii şi călugărul Arsenie a ajuns om mare, renumit în toată ţara. Era în timpul războiului. Dureri, necazuri şi suferinţe erau multe. Ţăranii şi intelectualii veneau cu sutele, cu miile, de pretutindeni, să-l vadă, să-l audă, să stea de vorbă cu „sfântul” de la Sâmbăta. Trecea în faţa mulţimilor drept cunoscător al tainelor omului şi făcător de minuni”, îl descria un fost apropiat într-o notă informativă din 1964.
După 1990, „fenomenul Arsenie Boca” a câștigat noi adepți, iar mănăstirea Prislop, unde se află locul său de veci, a devenit unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj din România. Mulți credincioși sunt convinși că Arsenie Boca are puterea de a face minuni chiar și după moarte și că le poate aduce vindecare, noroc și împlinire. Recent, călugărul a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română.
Mudava, „omul miracol”
În anii ’90, Constantin Mudava, Gregorian Bivolaru și Francisc Maitreya au reușit să creeze în jurul lor adevărate psihoze colective, asumându-și rolul de vindecători, profeți și maeștri spirituali ai românilor.
Constantin Mudava (1935–2018) era cunoscut multor români încă din perioada comunistă, când își exercita ilegal meseria de vindecător prin bio-rezonanță. Autoritățile vremii nu s-au lăsat impresionate de „serviciile terapeutice” oferite de Mudava și l-au condamnat, acuzându-l că primea bani pentru promisiunea că îi poate vindeca pe oameni doar prin simpla atingere a mâinilor.
În primele zile ale lui ianuarie 1990, Mudava a fost eliberat din închisoarea de la Târgoviște și și-a reluat activitatea de vindecător. Presa l-a numit „fenomenul Mudava” sau „omul miracol”, iar relatările stranii despre puterile sale i-au sporit rapid popularitatea. În 1996, Mudava a candidat la alegerile prezidențiale cu un slogan controversat: „Cine mă votează pe mine, votează pe Dumnezeu.”
După eșecul politic, pretinsul terapeut a intrat, treptat, într-un con de umbră.
Gregorian Bivolaru și spiralele energetice
Născut în 1952, profesorul de yoga Gregorian Bivolaru reușea, în anii ’90, să atragă mii de români fascinați de personalitatea sa și de practicile sale ezoterice. Și el fusese deținut în perioada comunistă, iar după 1990 a fondat prima școală de yoga din România. Taberele și „spiralele energetice” pe care le organiza atrăgeau mulțimi impresionante de curioși, dar și adepți fanatici.
Unii dintre aceștia aveau să-l acuze, mai târziu, de comportamente abuzive: pervertirea minorilor, organizarea de orgii sau promovarea unor practici bizare, precum „urinoterapia”.
În anii 2000, Bivolaru a fost anchetat pentru pornografie și abuzarea unei minore. A fost arestat în Suedia, unde a cerut și obținut azil politic. În 2013, a fost condamnat în lipsă la șase ani de închisoare, iar în 2016 a fost reținut în Franța și extrădat în România. Un an mai târziu, a fost eliberat condiționat.
Maitreya și Fii Luminii
Tot în anii ’90, Francisc Horvath (1952–2004), fost profesor de desen din Deva, avea să atragă și el o mulțime de ucenici, convinși de divinitatea sa. A înființat secta „Fiii Luminii” și s-a autoproclamat Înaltul Judecător Francisc Maitreya. Cei care îl urmau purtau togi albe, brâuri verzi și desagi roșii, cutreierau desculți prin țară și se refugiau în peșteri, trăind din mila naturii.
„Francisc afirmă că vindecă orice boală și învie morți cu raze opalice Titian 6, de culoare albastru-deschis. Cu Tectonic 7, profetul vindecă pe loc sau, de vor fi trimise asupra unor morminte, morții vor ieși vii din ele. Ca orice om de teapa lui, Francisc Horvath își lasă o portiță de scăpare: Sunt și oameni care nu se vindecă nici după ce se supun acestor raze. Aceștia nu au ajuns să înțeleagă comuniunea”, scriau jurnaliștii de la Agenda Zilei, în 1997.
Francisc Maitreya a murit în 2004, aproape uitat de români, iar secta sa s-a destrămat, lăsând în urmă doar povești bizare și controverse.
Se încarcă comentariile...
