Strategia Chinei pentru Asia Centrală. China la zi
0În materialul de astăzi „China la zi” vă prezentăm traducerea din limba chineză a unui articol extrem de relevant pentru viziunea chineză publicat de Lu Gang(陆钢), directorul Centrului de Studii despre Asia Centrală din cadrul Universității de Studii Pedagogice din China de Est (华东师范大学 Huádōng shīfàn dàxué, denumirea în limba engleză: East China Normal University), publicat pe data de 27 iunie 2023, pe platforma online a Academiei de Științe Sociale din Beijing.
Redăm mai jos prima parte a acetui articol.
Situația strategică a regiunilor din vecinătatea vestică a Republicii Populare Chineze și reflecții asupra strategiei pentru Asia Centrală
Introducere
China ocupă un teritoriu vast, atât pe uscat, cât și pe mare, și este căminul unor numeroase etnii. Lungimea frontierelor sale terestre depășește 22.000 km, iar cele de coastă continentală 18.000 km. Ea se învecinează cu 14 națiuni și acoperă cea mai mare parte a Asiei. După fondarea Republicii Populare Chineze, China a aderat la cele „cinci principii ale coexistenței pașnice” și a acordat o mare importanță păcii și stabilității în zonele învecinate, aceasta constituind și punctul central al politicii sale externe. Dintre cele 14 țări vecine, 8 dintre acestea se află în vecinătatea vestică. Din perspectivă geopolitică, ele aparțin celor trei delimitări geografice majore - Asia de Sud, Asia Centrală și Asia de Vest și sunt, de asemenea, înrudite cu spațiul geopolitic eurasiatic.
În perioada Războiului Rece, țările din Asia Centrală nu obținuseră încă independența, fiind cuprinse în URSS, iar între China și URSS, precum și între China și India era o îndelungată stare de confruntare, drept urmare, coridoarele externe din vecinătatea vestică a Chinei au fost închise o perioadă îndelungată, ceea ce a generat o întârziere a dezvoltării economice și a ecosistemului cultural. Însă, după destrămarea Uniunii Sovietice și apariția unor noi state independente în Asia Centrală, în vecinătatea vestică a Chinei a apărut un nou model geopolitic. Asia Centrală a devenit o regiune deschisă, obstacolele privind accesul Chinei pe spațiul eurasiatic și pe piața europeană au dispărut, făcând astfel ca dezvoltarea acestei regiuni să se bucure de o oportunitate strategică fără precedent. China a propus la momentul potrivit inițiativa „Centura și Drumul”, care a promovat în mod eficient dezvoltarea politică și economică a Eurasiei.
Dar lucrurile evoluează și se schimbă fără încetare. În ultimii doi ani, în vecinătatea vestică a Chinei au avut loc trei evenimente majore: epidemia de COVID-19, restabilirea regimului taliban în Afganistan și războiul dintre Rusia și Ucraina. Aceste incidente au avut un impact grav asupra situației strategice a regiunilor din vecinătatea vestică, generând și mai multe incertitudini în aplicarea strategiei externe a Chinei. Confruntându-se cu o nouă situație, descrisă mai sus, China este nevoită să-și sporească gradul de conștientizare cu privire la situația strategică din regiunile din vecinătatea sa vestică, să acorde o atenție deosebită poziției strategice a Asiei Centrale, să contribuie la întărirea vocii internaționale a celor cinci țări din Asia Centrală și să își ajusteze în timp util strategia pentru această regiune pentru a face față noilor provocări în viitor.
1. Percepția asupra situației strategice din regiunile din vecinătatea vestică a Chinei
Situația strategică se referă în principal la starea creată de contextul strategic și de acțiunile strategice. Ea este determinată de factori precum mediul geografic, echilibrul de putere și competiția dintre concurenți, cât și de capacitatea liderilor strategici de a controla situația generală.
Percepția asupra situației strategice de către factorii de decizie la nivel național se bazează pe capacitatea de a obține în mod dinamic o perspectivă asupra riscurilor de securitate națională în temeiul unor factori precum mediul geografic, schimbările din regiune și competiția dintre țări. Contextul geopolitic din jurul Chinei este foarte complex, prezintă numeroase incertitudini, care se manifestă prin dispute teritoriale, tensiuni militare, relații economice și comerciale dezechilibrate și influența interactivă a politicii și culturii. Riscurile de securitate în regiunile din vecinătatea vestică sunt relativ mari. În extremitatea vestică, sunt legate de continentul eurasiatic.
Eurasia este cel mai mare continent de pe pământ. Este situat în întregime în emisfera nordică și se întinde de la Oceanul Atlantic în vest până la Oceanul Pacific în est, unde există mai multe zone de importanță geostrategică. Pentru a deține controlul asupra resurselor din aceste regiuni, multe țări sunt angajate în competiție și folosesc o mare diversitate de mijloace și pârghii strategice.
Conflictele din Eurasia au o istorie lungă. Țările concurează pentru putere, ceea ce poate avea consecințe de amploare. Țările eurasiatice sunt în principal fostele republici sovietice, cele din Asia de Sud și câteva țări din Asia de Vest. Majoritatea se află în curs de dezvoltare economică, iar politicile lor externe au adesea tendințe contradictorii – defensive și conservatoare. În același timp, resursele naturale bogate ale regiunii și potențialul uriaș de dezvoltare al acesteia au stârnit interesul țărilor dezvoltate din Occident, care au devenit, de asemenea, jucători importanți în jocul de șah eurasiatic. O astfel de situație strategică complexă și extrem de competitivă în Eurasia va cauza cu siguranță probleme serioase stabilității și securității regiunilor din vecinătatea vestică a Chinei.
Zonele din vecinătatea vestică a Chinei se află la o intersecție importantă a geopoliticii eurasiatice. Din cauza limitărilor istorice și a faptului că regiunile din Vestul Chinei sunt unele dintre cele mai sărace de pe teritoriul acesteia, nivelul lor de dezvoltare este cu mult în urmă cu cel al zonelor de coastă din estul continentului. Prin urmare, observarea situației strategice din regiunile din vecinătatea vestică a Chinei nu poate fi circumscrisă doar unor probleme precum securitatea frontierei și stabilitatea socială. Este necesară o perspectivă și mai extinsă, care să includă factori precum dezvoltarea economică, cultura și educația și alți factori, astfel încât vestul Chinei și zonele adiacente să fie abordate asemenea unui întreg. Aceasta constituie o imagine panoramică și tridimensională a situației strategice din regiunile din vecinătatea vestică a Chinei.
Domeniul geopolitic oferă un reper pentru sesizarea contextului. Regiunea eurasiatică include zeci de țări diferite din punct de vedere al poziției geografice și al condițiilor climatice, formând astfel mai multe domenii geopolitice relativ independente, dar care se influențează reciproc.
Din perspectiva vecinătății, proximității și unicității, în vecinătatea vestică a Chinei există trei zone geopolitice subregionale cu trăsături definitorii. Prima este zona Asiei de Sud, condusă de India. A doua este cea reprezentată de Pakistan, Afganistan și Iran. Suprafața celor trei țări este de 7,17 milioane km pătrați în total, iar populația acestora de 410 milioane. Din punct de vedere geografic, Pakistanul, Afganistanul și Iranul au făcut parte inițial din trei zone diferite - Asia de Sud, Asia de Vest și Asia Centrală, dar această afiliere geografică nu mai corespunde în prezent. Ele nu au capacitatea liderilor regionali, însă nu depind de nicio mare putere. Din punct de vedere geografic și administrativ, Pakistanul aparține Asiei de Sud și s-a aflat mult timp în confruntare cu India. Din punct de vedere strategic, Pakistanul nu aparține zonei Asiei de Sud, care este dominată de India. Afganistanul se află la intersecția dintre Asia Centrală, Asia de Sud și Asia Centrală, dar pare a fi separat de aceste trei regiuni și are relații strânse cu Pakistanul. Deși Iranul este o țară din Asia de Vest, el prezintă diferențe evidente geo-politice față de țările arabe. Însă, are schimburi frecvente cu Afganistanul și Pakistanul. Prin urmare, din perspectiva situației geostrategice, este rezonabil să privim cele trei țări ca fiind un întreg și un domeniu geopolitic emergent independent.
Cea de-a treia zonă este cea a Asiei Centrale, alcătuită din cinci țări, care au fost cuprinse în URSS. În calitate de actori internaționali în ascensiune, țările din Asia Centrală sunt în proces de construcție națională și se confruntă cu diverse probleme de dezvoltare. Le este teamă să nu se întoarcă în epoca sovietică și se străduiesc din greu să scape de sub controlul Rusiei, însă din cauza dezavantajelor lor geopolitice, nu reușesc să facă acest lucru. Datorită inerției sale istorice, Rusia a devenit succesorul Uniunii Sovietice și are o influență politică, economică și culturală considerabilă asupra Asiei Centrale. Rusia consideră în mod natural Asia Centrală drept „o curte din spate strategică” și sfera sa de influență. Deși de-a lungul timpului, influența sa asupra acestor țări s-a diminuat, ea rămâne un jucător important în Asia Centrală. Nu toate țările din cele trei mari zone menționate se află în vecinătatea vestică a Chinei, însă cel puțin opt sunt vecine directe ale Chinei, în timp ce restul pot fi considerate vecine indirecte. În comparație cu îndepărtata Africa și America Latină, aceste țări se află în proximitatea Chinei. Prin urmare, este convenabil pentru China să desfășoare o cooperare economică și schimburi culturale cu aceste țări. Din orice punct de vedere, țările din Asia Centrală sunt partenerii ideali ai Chinei.
Conceptul de „Asia Centrală” a fost propus de geograful german Humboldt, cu înțelesuri diferite pentru părți distincte. Zona Asiei Centrale la care ne referim privește cele cinci republici din fosta Uniune Sovietică: Kazahstan, Kârgâzstan, Uzbekistan, Turkmenistan și Tadjikistan, cu o suprafață de aproximativ 4 milioane de km2 în total. Populația acestora este de aproximativ 77,41 milioane în total. Într-un sens mai larg, pe lângă cele cinci „Stane” care au fost cuprinse în Uniunea Sovietică, Asia Centrală cuprinde și regiunea Xinjiang din China, nordul Afganistanului, vestul Mongoliei etc. Comparativ cu prima și a doua zonă, respectiv cea a Asiei de Sud și cea reprezentată de Pakistan, Afganistan și Iran, zona Asiei Centrale nu are o dimensiune excepțională. În schimb, în ceea ce privește situația strategică din zonele din vecinătatea vestică a Chinei, importanța Asiei Centrale este evidentă.
Datorită poziției sale geopolitice deosebite, Asia Centrală este privită de strategii internaționali ca o intersecție importantă pentru comerț și securitate. Marile puteri ale lumii și ale Europei și Asiei nu au lipsit niciodată din jocul strategic din Asia Centrală. În secolul al XIX-lea, locotenentul britanic Henry Pottinger și generalul rus Mikhail Grigoryevich Chernyaev au explorat Asia Centrală pentru a promova interesele strategice ale imperiului lor în regiune. Înaintea acestora au fost Alexandru cel Mare și Genghis Han, care au ocupat și Asia Centrală și Eurasia. În secolul al XIV-lea, locuitorii din Asia Centrală și-au creat propriul imperiu, Dinastia Timurid, care a dominat întreaga zonă. Până la sfârșitul secolului al XIX-lea, Asia Centrală a fost cucerită de Rusia țaristă și încorporată în imperiu. La începutul secolului XX, URSS a înlocuit dinastia țaristă. Asia Centrală și-a schimbat din nou stăpânii și s-a integrat în marea familie a Uniunii Sovietice. Abia la sfârșitul secolului al XX-lea, regiunea a profitat de destrămarea Uniunii Sovietice pentru a întemeia state independente.
2. Legătura dintre transformarea Asiei Centrale și identitatea culturală
Au trecut treizeci de ani de la obținerea independenței de către țările din Asia Centrală. Deși de-a lungul timpului a cunoscut multe tulburări politice, situația din Asia Centrală a rămas relativ stabilă comparativ cu alte regiuni. Cu toate acestea, începând cu anul 2022, lucrurile au început să se schimbe.
2.1. Noua situație în Asia Centrală
În ianuarie 2022, în Kazahstan au izbucnit revolte politice. Inițial, unii oameni au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva creșterii prețului petrolului, dar ulterior, acestea s-au extins și au inclus revendicări politice. Cu ajutorul trupelor ruse, președintele Kassym-Jomart Tokayev a înăbușit rapid mișcarea. Fostul președinte Nursultan Nazarbayev a fost, de asemenea, deposedat de majoritatea puterilor sale. O lună mai târziu, a început războiul ruso-ucrainean. Înainte izbucnirii acestuia, Tokayev a refuzat să recunoască statutul independent al celor două „republici” din regiunea Donbas și nu părea să îi fie recunoscător lui Putin. De atunci, Kazahstanul și-a menținut poziția de principiu cu privire la problema suveranității ucrainene.
În timpul Forumului de la Sankt Petersburg, Tokayev l-a acuzat personal pe Putin de secesiunea din Ucraina și a susținut că suveranitatea regiunii Donbas aparține Ucrainei. Rusia a fost foarte nemulțumită de atitudinea Kazakhstanului și a închis timp de o lună conducta de petrol de la zăcământul petrolier Tengis din Kazahstan, care merge până la portul rus de la Marea Neagră Novorossiysk. Medvedev a avertizat că nordul Kazahstanului ar putea fi următoarea țintă. Kazahstanul nu a dat semne de slăbiciune și și-a închis biroul comercial din Moscova. Evenimentul consacrat pentru comemorarea victoriei celui de-al Doilea Război Mondial, programat inițial să aibă loc pe 9 mai, a fost de asemenea anulat. În schimb, a fost aprobată cererea de organizare a unui miting împotriva războiului la Almaty. Președintele tadjik, Emomali Rahmon, l-a criticat pe Putin în public timp de șapte minute pentru lipsa de respect față de țările mici. Aceste foste republici care au fost în trecut înregimentate, și-au schimbat brusc atitudinea și par că vor să se distanțeze de Federația Rusă, fapt de neconceput în trecut. În acest fel, probabilitatea ca țările din Asia Centrală să se unească pentru a plănui o transformare strategică a devenit o problemă cheie.
După obținerea independenței, cele cinci țări din Asia Centrală au cunoscut suișuri și coborâșuri, având parte de multe incidente politice: de la războiul civil din Tadjikistan și războiul împotriva terorismului din Afganistan, până la cele două „revoluții colorate”, care au dus la schimbarea regimului în Kârgâzstan; de la incidentul Andijan din Uzbekistan la revoltele de pe stradă (din Kazahstan) de la începutul lunii ianuarie 2022. Niciunul dintre aceste incidente nu a afectat opțiunile strategice generale ale țărilor din Asia Centrală, care au rămas ferm de partea Chinei și a Rusiei, pe premisa menținerii independenței și deschiderii Asiei Centrale. Dar situația s-a schimbat acum. Războiul ruso-ucrainean a declanșat o remaniere a geopoliticii eurasiatice. În Asia Centrală, au apărut semnele unei transformări strategice.
2.2. Posibilitatea tranziției în Asia Centrală
Acțiunea militară a Rusiei împotriva Ucrainei a șocat țările din Asia Centrală. Asta pentru că, Rusia nu urmărește să pedepsească și să dea o lecție, ci să răstoarne direct guvernul Zelenski. Și mai mult de atât, plănuiește să anexeze și cea mai mare parte a teritoriului din estul Ucrainei. Acest lucru a depășit cu mult linia roșie a țărilor din Asia Centrală. Drept urmare, pentru acestea a constituit un moment istoric și au fost nevoite să facă o alegere.
Țările din Asia Centrală au sentimente contradictorii pentru Rusia, fostul lor cuceritor, conviețuind cu aceasta de mai bine de o sută de ani. Cultura țaristă rusă și cultura sovietică și-au lăsat adânc amprenta asupra stilului de viață al popoarelor din Asia Centrală. Aflându-se în proximitatea imediată, Asia Centrală este învăluită de aura puternică a acesteia. Kazahstanul este singura țară din Asia Centrală care se învecinează cu Rusia. Lungimea graniței dintre cele două țări este de 7.644 km, fiind a doua ca lungime după granița dintre Statele Unite și Canada. Asia Centrală se bazează pe sprijinul Rusiei pentru transportul de energie, hidroenergie și alte infrastructuri mari. Rusia este, de asemenea, cel mai important partener comercial al Asiei Centrale. În plus, Rusia reprezintă și o piață importantă a forței de muncă în Asia Centrală.
Prin urmare, deși țările din Asia Centrală sunt nemulțumite de acțiunile Rusiei, ele încă manifestă reținere la deciziile internaționale. Acestea au ales să se abțină de la vot în mai multe rânduri la Adunările Generale a ONU privind războiul ruso-ucrainean, indicând faptul că țările din Asia Centrală au ales o poziție neutră în competiția dintre Occident și Rusia. Probabil această situație va mai dura ceva timp. Cu toate acestea, pe măsură ce situația de pe câmpul de luptă din Ucraina se schimbă și odată cu creșterea dramatică a presiunii țărilor occidentale asupra țărilor din Asia Centrală, acestea din urmă trebuie să facă o alegere istorică, așadar transformarea strategică în Asia Centrală va deveni un fapt inevitabil.
De fapt, derusificarea Asiei Centrale a început încă de la obținerea independenței ei, însă Occidentul nu a privit această regiune ca un punct strategic, drept care nu a oferit suficient sprijin țărilor din Asia Centrală. Multe practici ale puterilor occidentale sunt separate de realitatea Asiei Centrale. Dar situația actuală este diferită. În ceea ce privește Asia Centrală, Statele Unite și-au format un concept strategic relativ matur. Occidentul înțelege starea de spirit a țărilor din Asia Centrală: se tem să fie uitate de comunitatea internațională și să se întoarcă în epoca sovietică. Acum, sub conducerea Statelor Unite, Occidentul a început să acorde atenție poziției strategice a Asiei Centrale, lucru care bucură mult țările din Asia Centrală. Din punct de vedere istoric, Asia Centrală a fost cândva ostilă Occidentului, cultura acestei zonei respingând puternic cultura occidentală. Însă, lucrurile stau diferit acum. După 30 de ani de schimburi, Asia Centrală și-a arătat și un chip zâmbitor către Occident.
2.3. Identitatea culturală a Asiei Centrale
În epoca post-sovietică, Asia Centrală a suferit schimbări politice, economice și sociale profunde. În acest proces, identitatea culturală a devenit un aspect proeminent. După independență, Asia Centrală este ca un nou-născut care are nevoie să crească, mai ales la nivel spiritual și cultural. În timp ce această regiune, separată de patria sa mamă, a salutat bucuria libertății, a căzut și în dilema identității culturale, rezultând ceea ce Huntington a numit „a nu ști pe cine trebuie să asculte”.
Din cele mai vechi timpuri, Asia Centrală a fost cucerită de multiple imperii, așadar a fost influențată de diverse culturi, intrând în contact cu surse culturale diverse. Cu toate acestea, nicio formă culturală nu a dominat întreaga regiune. La nivel cultural, cultura sovietică, cea turcă și cea islamică au fost profund integrate în metabolismul diferitelor grupuri etnice din Asia Centrală, formând caracteristicile coexistenței eurasianismului și islamismului, evoluând treptat în cultura de masă din Asia Centrală. Guvernanții statelor din Asia Centrală încearcă, de asemenea, să modeleze ideologia țărilor lor prin întărirea sprijinului pentru cultura locală dominantă. Însă, țările occidentale folosesc politici raționale, precum globalizarea și modernizarea, pentru a desfășura demersuri de „formatizare” în Asia Centrală. Deși Asia Centrală nu este o regiune strategică cheie pentru Statele Unite, ea a fost întotdeauna pe lista lor de rezervă și poate juca un rol, în conformitate cu strategiile SUA în anumite momente. De la implementarea strategiei internaționale de combatere a terorismului în Afganistan la începutul acestui secol, rolul Asiei Centrale s-a schimbat treptat. Acum, Statele Unite au formulat o strategie indo-pacifică pentru a face față situației din Asia de Est, care afectează și rolul Asiei Centrale.
În ceea ce privește problema identității culturale, țările occidentale au ajuns la un consens, și anume, să adopte o strategie minuțioasă și pe termen lung, începând de la baza societății, pentru a demara spre Asia Centrală un fel de transformare de ansamblu a regiunii. Designul acestei strategii de transformare este foarte bine pus la punct. Folosirea puterii subtile a culturii (*soft power) pentru a se infiltra pe tăcute în spațiul Asiei Centrale. Făcând parte din Uniunea Sovietică, cultura din Asia Centrală a fost transformată și modelată de cultura sovietică. Cultura sa tradițională a scăzut treptat și a devenit mai laică și mai modernă. Deși după obținerea independenței, țările din Asia Centrală au îmbrățișat cultura islamică și turcă, ele nu au respins cultura occidentală. În prezent, peste 65% din populația țărilor din Asia Centrală are vârsta sub 55 de ani. Multe dintre aceste persoane erau adolescente când Uniunea Sovietică s-a prăbușit, așa că le lipsește imunitatea colectivă la ofensiva „soft” a culturii occidentale. În general, identitatea culturală a țărilor din Asia Centrală a început să se abată de la tradiție și să se îndrepte spre Occident. Această tendință devine o bază importantă a acestui articol pentru a analiza schimbările strategice ale țărilor din Asia Centrală.
(va urma)
Sursa: aici.
Echipa de traducători a Centrului de Studii Sino-Ruse (CSSR) din cadrul FUMN: Paula Toma (coordonator proiect „China la zi”), Diana Ghinea.
Se încarcă comentariile...
