„Seriozitatea” domnului Fenechiu şi „strângerea de inimă” a domnului Nichita

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Relu Fenechiu a fost condamnat la 5 ani cu executare
Relu Fenechiu a fost condamnat la 5 ani cu executare

Domnul Relu Fenechiu, deputat naţional-liberal de Iaşi şi, până ieri, ministru al Transporturilor în Guvernul Victor Ponta este un politician creat „prin sine însuşi”. Într-un timp rezonabil, dacă ne raportăm la evoluţia postcomunistă a societăţii româneşti, Relu Fenechiu a reuşit să acumuleze capital economic pe care apoi l-a convertit în capital politic.

Fireşte, s-ar putea spune, pentru membrul unui partid care are în titulatură, imediat după termenul „Naţional”, cuvântul „Liberal”. „Decât că” (pentru a utiliza o sintagmă ce dă sens, din ce în ce mai des în vremea din urmă, expunerilor retorice ale politicienilor de Dâmboviţa), asemenea celorlalţi naţional-liberali care s-au remarcat în „capitalismul” românesc postcomunist, pentru a face apoi saltul spre politică, Fenechiu s-a îmbogăţit făcând afaceri cu statul.

Ce să facem, atât pot „liberalismul” şi „capitalismul” să producă aici, pe plaiurile mioritice! Liberalii noştri „naţionali” – deşi liberalismul, aşa cum îl ştim de prin zonele naşterii sale ideologice, are un mesaj universalist – îţi vorbesc despre economie de piaţă şi competiţie producătoare de meritocraţie, însă au grijă cu stricteţe de respectarea principiului neaoş potrivit căruia „românul se naşte bursier, trăieşte funcţionar şi moare pensionar” (P.P. Carp). Prin urmare se îngrămădesc, de mititei, nu doar la poziţiile oferite de „democraţia bugetivoră”, ci şi la banul public, pozând apoi măcar în „antreprenori”, dacă nu în mari „capitalişti” de-a dreptul.

Când „seriozitatea” dă piept cu „persecuţia politică”

Dată fiindu-i „anvergura naţională”, dar, poate, şi faptul că e primul ministru dintr-un guvern postdecembrist condamnat (nedefinitiv!) la cinci ani de închisoare cu executare pentru fapte de corupţie chiar în timp ce-şi exercita mandatul, Relu Fenechiu trăieşte acum „gloria” dată de faptul că întreaga ţară a putut înţelege cam cum funcţionează principiile naţional-liberalismului românesc. Ceea ce europenii ştiau deja, din moment ce avertizaseră, fie şi indirect, cu privire la pata guvernamentală pe care prezenţa sa în echipa executivă condusă de Victor Ponta o făcea de neşters. Acum, de neşters o va face chiar şi absenţa sa (deşi, foarte probabil, asta se va contabiliza electoral în contul PNL, şi nu în cel al PSD).

La puţin timp după ce a primit sentinţa ICCJ şi cu câteva clipite înainte de a se rostogoli de la înălţimea la care ajunsese „prin sine însuşi”  (şi „săltat” puţintel, e drept, de Crin Antonescu, cel căruia i-a jurat credinţă imediat ce s-a descotorosit de Tăriceanu), Relu Fenechiu ne-a anunţat că nu s-a ocupat „serios” de acest dosar. Probabil că, din perspectiva naţional-liberal-totalitară în care se situează, Relu Fenechiu îşi imagina, ba chiar credea că, din moment ce este ministru al unui cabinet susţinut parlamentar de o înfricoşătoare majoritate, e musai că justiţia nu va putea să facă altceva decât să-l achite. N-a fost să fie, cel puţin de data asta.

Dar, chiar dacă problema se poate să nu fi fost tratată „serios” de Relu Fenechiu, aceasta a fost luată la modul cel mai serios atât politic, cât şi mediatic. În plan politic, şi Crin Antonescu, dar şi Victor Ponta l-au susţinut pe Fenechiu până în ultima clipă, transmiţând chiar mesaje deosebit de clare judecătorilor. În plan mediatic - şi mă refer la aici la „complexul politico-mediatic” (apud Sorin Bocancea) aflat în obedienţa combinaţiei liberal-securiste PNL-PC, dar nu numai – acelaşi Relu Fenechiu a fost „coafat” moralmente de ai fi zis că e proaspăt precum un nou-născut. Acest ultim aspect, de fapt, nu e nou: imagologic vorbind, naţional-liberalul a fost „gonflat” de când era mititel, dar la fel de rapace, în politică. Cine i-a urmărit evoluţia, de la Iaşi şi până la Bucureşti, a putut observa că, exceptând foarte puţine situaţii, Fenechiu compărea în platourile de televiziune doar în prezenţa moderatorului, fiind lăsat să bată câmpii despre povestea capitalismului luminos şi a liberalismului aşijderea. Şi, evident, mult, mult, mult despre sine. Asta s-a întâmplat aproape cu exactitate la „televiziunile libere” din Iaşi, cam la fel a fost şi la „cele mari” din Bucureşti.

Acum, corul bocitoarelor s-a pornit mai abitir, astfel că seriozitatea invocată de Relu Fenechiu se va adăuga, în perioada ce urmează, celei deja existente, ocazie cu care se vor relua de la capăt temele deja cunoscute: nevinovăţie, instrumentare politică, justiţie controlată politic şi, desigur, Traian Băsescu, atât cât să mai poată produce Lucia Hossu-Longin un episod despre „închisoarea politică în postcomunism”, care să urmeze celui despre cazul Adrian Năstase, alt „persecutat politic”.

Când te strânge inima

„Am o strângere de inimă şi simt dificultatea clipelor pe care le trăieşte”, a spus, referitor la sentinţa primită de Fenechiu, primarul PSD al Iaşului, Gheorghe Nichita, (declaraţie redată într-un cotidian local). Co-lider al USL la nivel judeţean, cum ar veni. În ceea ce priveşte „strângerea de inimă”, eu sunt convins să primarul Nichita are analizele la zi. Totuşi, dacă aceasta într-adevăr a existat, poate ar trebui să se lase de jucat fotbal, că-i dăunează, cam la fel cum dăunează această pasiune a sa şi bugetului local. Cât priveşte partea cu „simţirea”, nu ştiu dacă edilul-şef al Iaşului se referă la „bucurie” ori la altceva, cunoscute fiind vechile rivalităţi – invocate chiar de Gheorghe Nichita în contextul declaraţiei de mai sus – dintre cei doi politicieni ieşeni. În fine.

Desigur, primarul Iaşului aduce nişte argumente în sprijinul celor două trimiteri emoţional-afective conţinute de afirmaţia citată mai sus: că „proiectele Iaşului”, că „a confirmat în minister” şi alte chestiuni „vizionare”. Nu despre asta-i vorba, căci în discuţie nu sunt nici competenţa lui Relu Fenechiu (deşi competenţele politicienilor ieşeni ai ultimilor douăzeci de ani merită puse în discuţie, şi mi-e că primarul Nichita ar ieşi cel puţin sub actualul preşedinte al CJ, dacă nu şi sub Fenechiu!) şi nici proiectele Iaşului (mai cu seamă că acum, la Transporturi, cum toată lumea ştie, ministru interimar e însuşi premierul Victor Ponta, deci chiar preşedintele partidului al cărui vice-preşedinte este Gheorghe Nichita, aşa încât eu îmi pot imagina că „marile proiecte” nu vor fi nicidecum suspendate; dimpotrivă, poate vor începe, în sfârşit, căci „timpul” cam expiră!).

Aş spune, deci, „mai uşor cu inima pe scări” şi cu „simţirea” deopotrivă, mai cu seamă atunci când vine vorba de Iaşi! Pentru că oraşul ăsta parcă blestemat să permită „selecţia” unor non-elite politice, izolat şi depopulat în anii din urmă, nu are decât de câştigat din ceea ce i s-a întâmplat unui politician precum Relu Fenechiu. Inclusiv, poate, demararea proiectelor importante, dar fără a fi căpuşate politic.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite