Se topește AUR-ul: partidul pro-Moscova, huiduit prin țară

Românii nu au avut niciodată încredere în Rusia. Nici nu au cum să aibă, în condiṭiile în care istoria ultimilor 200 de ani a fost marcată de agresiunea constantă a Rusiei faṭă de România: invazii / „eliberări”, conflicte, ocupări de teritorii (în total 12), confiscări (inclusiv a Tezaurului), milioane de victime ca urmare a jafurilor, deportărilor, prizonierilor politici, persecuțiilor, agresiunilor fizice, omorurilor, iar mai nou, provocărilor la graniṭele ṭării cu drone ṣi alte formule de intimidare.

Prin urmare, este evident că noua încercare a Rusiei de a „călca” la Bucureṣti – pentru a 13-a oară –, de data aceasta prin intermediul partidului („acoperit”) al lui Putin, numit cinic AUR, nu are cum să fie una de succes, în pofida mecanismelor de propagandă, turate la putere maximă. Românii au maturitatea democratică necesară să nu voteze, în 2024, această pseudo-formațiune politică, așa cum speră „politicianul” de factură legionară George Simion, președintele AUR.

Argumentele sunt multiple.

Primul se bazează pe reacția organică, naturală a românilor în fața ofertelor otrăvite, venite de la Moscova. TOATE sondajele de opinie din toate timpurile arată că încrederea românilor în Rusia este de sub 9% (azi, ca urmare a războiului din Ucraina, procentul este de 4%). Prin urmare, AUR, un partid 100% asociat cu Moscova, nu va fi votat „masiv” în 2024, aṣa cum pretind propagandiṣtii Moscovei, la Bucureṣti. La alegerile parlamentare din 2020, când asocierea cu Moscova nu era atât de evidentă, aṣa cum este azi, AUR a obṭinut 9%.

Al doilea argument vizează lipsa oricăror structuri serioase în teritoriu. Un partid nu este o… nălucă. El are o arhitectură foarte clară de putere, o ierarhie care ajunge la cetățeni, până la nivel de comună sau sat. Știe cineva cine reprezintă AUR în Suceava, Dâmbovița, Sectorul 2, Cluj, Craiova sau Buzău? Poate cineva numi 10 reprezentanți ai acestui partid în Parlamentul României? Știe cineva, cu adevărat, cine este George Simion, ce a făcut, în ce domeniu a excelat? Evident, NU. Și atunci, cum poate cineva să spere că, în 2024, românii se vor duce „legați la ochi” la urne și vor vota „masiv” (termen utilizat de propaganda Rusiei, la București) cu o formațiune care, practic, nu există?

Al treilea argument este legat de expunerea tot mai clară a rețelelor de propagandă ale Moscovei, în România, dar și în alte părți ale lumii. În februarie 2023, Ministerul Afacerilor Externe a decis suspendarea activității Centrului Rus de Cultură, de la București. Motivul prezentat public: instituția s-a transformat „într-un instrument de propagandă”, care a contribuit cu „atacuri hibride și dezinformare, prin trunchierea și manipularea premeditată a realității”. O altă instituție a Statului Român care a înțeles că trebuie să-și asume rolul constituțional și legal pe care îl are este Autoritatea Electorală Permanentă (AEP). În ultimele săptămâni, se derulează o serie de investigații privind modul în care AUR utilizează resursele financiare. Dacă ancheta s-ar extinde, dincolo de banii alocați prin AEP, pentru partide, este foarte posibil ca și alte instituții ale statului, cu atribuții în domeniu, să constate că AUR utilizează resurse prin mecanisme complexe, netransparente. De altfel, nu este exclus să aflăm că România se află pe lista celor 20 de țări în care Rusia a „investit” peste 300 de milioane de dolari pentru a susține candidați și partide politice. Aceste date au fost făcute publice de serviciile de informații americane, la solicitarea Președintelui Biden.

Al patrulea argument se bazează pe mecanismele de psihologie socială. Am vorbit de mai multe ori de manipulare și „legile” care guvernează acest proces. Nu am să deschid aici o discuție teoretică, dar bătrânii ar fi spus, popular, că nu poți face albul negru și negrul alb. Cu alte cuvinte, oricât ar clama propaganda lui Putin la București că AUR a ajuns pe primul loc, în sondaje, și va câștiga alegerile din România, în 2024, oamenii se uita în jur și văd numai… circ. Iar de aici și până la declanșarea unor reacții de respingere nu mai este decât un pas, care, de altfel, a fost deja declanșat: AUR este huiduit constant, cam peste tot pe unde încearcă să desfășoare „acțiuni politice” (Ṭebea, Bârlad, Ploieṣti, Iaṣi – ca să dau numai câteva exemple recente). Prin urmare, predicția mea este că AUR-ul lui Simion nu crește, ci se topește, prin expunerea la lumina zilei a conexiunilor anti-românești pe care le are cu Kremlinul.

*  *  *

De ce scriu, în mod repetat, despre acest subiect?

Pentru că, deși nu cred în șansele AUR de a câștiga alegerile în România, acest partid, lăsat să prindă rădăcini, poate afecta serios parcursul democratic al României. După trei decenii în care am încercat – și am reușit – să aducem țara înapoi în Europa civilizată și să fim sub protecția NATO, un AUR de 18 – 20% în Parlamentul României, după 2024, ar putea să reprezinte o frână a dezvoltării. Cu circ, urlete, instigare la violență, abordări radicale, antisemitism și xenofobie, adică prin readucerea în politica românească a practicilor legionare, nu avem cum să fim optimiști pentru viitor.

Iată de ce, subiectul trebuie tratat mult mai serios, în termenii săi reali, ca orice temă care intră sub incidența securității naționale. Am menționat mai sus instituțiile care au dat deja mesaje publice privind blocarea, prin instrumente democratice și legale, a influenței Rusiei în politica românească. Poate că a sosit momentul ca acest lucru să se extindă, iar alte instituții ale Statului Român să facă gesturi similare. Poate că ar trebui să vedem mai clar cum a fost posibil ca Moscova să finanṭeze la Bucureṣti acțiuni de propagandă politică, să finanṭeze foṣti ṣi actuali politicieni, foṣti miniṣtri, jurnaliṣti, proprietari de posturi mass-media, experṭi, (foṣti) profesori universitari. Aș dori să știu dacă Rusia se folosește inclusiv de anumiți preoți, care participă la ședințele unor partide extremiste, cu discurs explicit pro Moscova. Poate că a sosit momentul ca partidele politice serioase să lase luptele de rutină, să lase ṣi sondajele de opinie, multe dintre ele realizate într-o manieră speculativă (adică cu gândul la interesul clientului), ṣi să constituie o comisie parlamentară care să investigheze influenṭele politice ale Rusiei în România. Parlamentul este, conform Constituției, forumul suprem de dezbatere, într-o societate democratică. În condițiile în care peste tot în Europa se discută aceste teme în mod deschis, cu cărțile pe masă, nu văd de ce noi nu am fi preocupați de acest fenomen malign de distorsionare a vieții politice românești.

Neglijarea acestei probleme poate costa ṬARA ani de tulburări și dezechilibre sociale, politice și economice, adică exact ce dorește Putin să obțină în România și în alte state din Occident.

Material publicat și în Revista Cultura