Se caută patriotism european de import. Cazul Alstom (Franţa) - Siemens (Germania)

Întreprinderea Alstom, lider mondial în turbine hidraulice, mîndria industriei franceze, îşi scoate la vînzare polul energetic, adică 70 % din cifra sa de afaceri. Preferat drept cumpărător e nimeni altul decît gigantul american General Electric FOTO Reuters

Mi-ar plăcea să spun că Europa e o bucată sentimentală din coaja terestră, unde, dacă plouă la Bratislava, oamenii îşi vor cumpăra umbrele Piganiol, făcute la Aurillac (şi nu în China), dacă sunt la modă bluzele etnice cu decolteu din horbotă, fabrica din Satu-Mare (şi nu una din India) va „îmbrobodi” toată Europa cu dantelăriile ei fine din bumbac.

Puţini sunt azi politicienii (şi trataţi de marginali) care să mai afirme că nu, Europa nu e o soluţie. Politic, ideea că Europa îşi trage forţa doar ca uniune, doar ca proiect împreună  şi-a înfipt cumva adînc rădăcinile în spaţiul public, în percepţia publică, în ciuda previziunilor sumbre de la viitoarele alegeri europene, promise curentelor populiste antieuropene. Cum gîndesc însă marii patroni, industriaşii giganţi care produc, investesc şi rulează cifre ameţitoare, de ordinul a zecilor de miliarde de euro ? Ce e Europa pentru ei ?

Mi-ar plăcea să spun că Europa e o bucată sentimentală din coaja terestră, unde, dacă plouă la Bratislava, oamenii îşi vor cumpăra umbrele Piganiol, făcute la Aurillac (şi nu în China), dacă sunt la modă bluzele etnice cu decolteu din horbotă, fabrica din Satu-Mare (şi nu una din India) va „îmbrobodi” toată Europa cu dantelăriile ei fine din bumbac.

Veţi spune că sunt fleacuri, mărunţişuri de bazar. Cînd e vorba de Industrie, cu majusculă şi cu rădăcini în partea asta de lume, Europa va şti să-şi suflece mînecile ca să rămână europeană. Dar hărţile europene nu coincid: Europa economică (a patronilor) n-are nimic de-a face cu Europa sentimentală.

, din Franţa, e mai mult decît elocvent. Să rezumăm. Întreprinderea Alstom, lider mondial în turbine hidraulice, mîndria industriei franceze, îşi scoate la vînzare polul energetic, adică 70 % din cifra sa de afaceri. Înfiinţată în 1928, Alstom produce şi distribuie energie, produce centrale termice şi turbine pentru centrale nucleare, fabrică vagoane de TGV («train à grande vitesse»). Statul francez, preşedintele Hollande şi ministrul economiei Montebourg (foto), află şi ei, ca din întîmplare, ca şi ceilalţi industriaşi europeni, că preferat drept cumpărător e nimeni altul decît gigantul american General Electric.

Stupefiaţi, Hollande şi ministrul său îşi aduc aminte repede că Franţa e în Europa şi susţin o soluţie europeană, avansînd ideea unui „pol energetic european”: şefii politici încearcă să lege un dialog între marca germană Siemens, interesată deschis în această tranzacţie, şi managerul francez. Acesta din urmă, în căutare disperată de fonduri după ce acţionarul majoritar s-a extins către telefonie, e gata să  parafeze peste ocean. Trebuie spus că cifra de afaceri a GE e de 6 ori mai mare decît cifra de afaceri a Alstom, iar cea a Siemens de 4 ori mai importantă decît a mărcii franceze, dar că gigantul american e gata să pună în joc cea mai mare sumă cash pentru a cîştiga partida.

Ironia sorţii e …amară. Cu zece ani în urmă, aflat în dificultate, Alstom francez era gata-gata să se asocieze cu Siemens german şi să-şi împartă branşele: polul energetic ar fi revenit nemţilor, polul feroviar francezilor. Ministrul economiei din epocă, nimeni altcineva decît Nicolas Sarkozy, a zis însă „Halt !”. Istorica (şi stupida) rivalitate franco-germană l-a făcut să prefere o recapitalizare de stat, investind în Alstom 2 miliarde de euro din banii francezilor, pentru ca statul să revîndă acţiunile doi ani mai tîrziu exact către industriaşul francez căruia astăzi îi arde buza să vîndă americanilor.

Ştim. Mondializarea nu se celebrează cu sentimentalism continental. Religia ei se bazează pe un cost de producţie cît mai redus şi acapararea pieţei inclusiv prin înghiţirea concurenţei. Iar ca sentiment…profitul.

Aştept cu sufletul la gură deznodământul acestui foileton deloc sentimental, unde sunt în joc nu doar locuri de muncă europene, ci şi un savoir-faire …european (meserii, cercetare, tehnologie, investiţii)  şi pînă la urmă un ethos, o sumă de valori comune europene. Optimiştii au drept exemplu grupul franco-german Airbus (cu uzine în mai multe ţări europene). Pesimiştii îşi vor duce aminte că Franţa a permis recent intrarea masivă de capital din China în uzinele Peugeot.

Nu îndrăznesc să vorbesc despre…patriotism european: patriotismul continental e o plantă rară, care ar trebui probabil importată (şi aclimatizată aici) din Statele Unite.

Cînd un industriaş francez preferă să-şi vîndă afacerea mai curînd unui gigant american decît unuia german, se cheamă că Europa îşi vinde sufletul pe trei arginţi… în plus.