Scrisoare către nepoţii jurnalistei Oana Stancu Zamfir

Dragi nepoţi,  Vă încredinţez această scrisoare ca pe un manifest spre viitor. Pentru un viitor nu foarte îndepărtat etc. etc...

Acum câţiva ani bunica voastră, mamaie Oana, a scris un text către fiica unui jurnalist. N-aţi auzit de el, probabil nici de text, nici motivul disputei nu îl ştiţi. Oricum, important e să ştiţi că o jurnalistă respectabilă, mămăiţa voastră, s-a băgat cu penelul în viaţa intimă a unui jurnalist doar pentru că n-au avut păreri comune despre un nene.

„Care nene?”, o să întrebaţi voi.

E chiar nenea Preşedinte Voiculescu. Da, da! Omul care conduce astăzi (când trăiţi voi) e chiar fostul şef al bunicii voastre. Da, e incredibil că poate conduce o ţară la atâţia ani, dar a descoperit cândva o formulă magică prin care poate să sugă prin colon tinereţea celor care-l apreciază.

Şi vedeţi voi, ca să revin la buni a voastră, trebuie să înţelegeţi că uneori viaţa, indiferent de vârstă, e perfidă. Practic poţi ajunge să suferi de anumite probleme (de memorie) chiar dacă ai 20, 30 sau 80 de ani. La fel şi buni a voastră. Ea, pe când era jurnalistă la domnul Preşedinte Voiculescu, a uitat că slujea un fost comunist, infractor etc. Medicina n-a descoperit încă de ce s-a întâmplat asta, dar aşa s-a scris realitatea vremurilor. Şi acum, dacă voi suferiţi într-o ţară condusă de moguli, boşi şi barosani, e tocmai din cauza / datorită / mulţumită faptului că buni a voastră, împreună cu alţii, au suferit de această maladie ciudată.

Şi aşa de ciudată e boala asta că oamenii care n-o au sunt acuzaţi că-s nebuni… Înţelegeţi ce spun?

Eu vă transmit sănătate de aici din 2016 şi dacă nu-i prea târziu sper că omenirea a evoluat fără muşchiul limbii, altfel e vai şi amar de voi.

 P.S. Mamaie Oana Zamfir, cât e pensia sub Preşedintele Voiculescu?