Schimbarea războiului la față

În războiul din Ucraina, acum și din Rusia, ambele părți apasă pe accelerație. Deși prognozele sunt pentru un final de pace sau armistițiu peste doi - trei ani, către 2030, realitatea se poate dovedi mai grăbită.

Foto: Twitter / X

Deși pariurile sunt făcute și toată lumea crede că va câștiga potul cel mare prin prelungirea războiului din Ucraina până către anii 2030, nu se știe niciodată ce se poate întâmpla, oricând pot apărea surprize.

Ar fi păcat să nu continue, pot spune mulți, de abia ne-am obișnuit, ce se întâmplă acolo în Est e deja rutină zilnică, noaptea se atacă, ziua se numără rachetele și morții, la sfârșitul săptămânii sau lunii se mai face câte un schimb de cadavre, tot la sfârșit de lună se pune la lucru aritmetica și se calculează câți kilometri pătrați din teritoriile care își schimbă proprietarul revin fiecărei părți.

Analiști responsabili explică după aceea, pentru cei care nu înțeleg din prima, rosturile ascunse ale operațiilor militare și deciziilor politice din spatele lor. 

Cum a spus nemuritorul Clausewitz, ”războiul este continuarea politicii cu alte mijloace”.

Afirmația ar fi adevărată și în cazul de față dacă politica nu ar fi doar căutarea de unghiuri favorabile pentru poza de film, istoria este un pod prea îndepărtat, în zilele noastre te mulțumești și cu fotografia de copertă, cu Oscaruri la mâna a doua.

Sigur, în proces, există niște oameni care suferă, chiar mor unii dintre ei, așa, câteva sute de mii, iertare, nu putem fi foarte exacți, dar asta e. trebuie să existe și note de subsol, singurele la care vom putea să ne plecăm privirea.

Da, nu se știe niciodată, întotdeauna pot fi surprize, au și războaiele niște limite, poți intui că se apropie sfârșitul atunci când încep să fie încălcate bunele norme și principii de ciomăgeală reciprocă.

Să luăm cazul Ucrainei, că e mai la îndemână, l-am privit atenți cu toții prin ochiul de geam de pe peretele de la răsărit.

Este destul de clar că se înregistrează în ultimele luni și săptămâni o serie de evoluții care par a pregăti terenul pentru un deznodământ mai rapid al conflictului,  oricum departe de rutina cu care ne obișnuisem.

Printre acestea, aș putea enumera câteva, într-o ordine absolut subiectivă.

Foto: Twitter / X

În căutarea păcii prin intensificarea războiului.

Nu e o noutate, în fapt e o altă formă a clasicului ”Si vis pacem, para bellum” / ”Dacă vrei pace, pregătește-te de război”, aplicată însă, în ultima perioadă, în forma americanizată ”ecalate to de-escalate” / ”a escalada pentru a de-escalada”, nu strică un bombardament masiv în plus atunci când vrei un armistițiu.

În Ucraina, toată lumea implicată, direct – combatanții Rusia și Ucraina, sau indirect, partenerii și, din când în când, când îmbracă hainele potrivite, mediatorii SUA și UE -, crede că e o politică bună să pui presiune pe inamic pentru a putea ajunge, ulterior, la o negociere.

Concret, asta înseamnă:

-      intensificarea atacurilor ucrainene asupra infrastructurii ruse energetice și militar – industriale;

-      contra – intensificarea rusă, prin atacuri masive cu rachete și drone,  asupra a ceea ce a mai rămas din  industria ucraineană, distrugerea logisticii ucrainene din adâncimea imediată a frontului, continuarea înaintării pentru străpungerea ultimei linii fortificate Konstantinovka – Drujkova - Sloviank – Kramatorsk – Krasnii Liman care protejează vestul regiunii Donețk;

-      preluarea de către SUA și parteneri – o afirmă Financial Times, deci se pune ca informație serioasă și verificată - a responsabilității asigurării Ucrainei cu tehnologia de vârf și informația adiacentă pentru a permite Kievului continuarea lovirii țintelor ruse aflate la mii de kilometri distanță de linia frontului și intrarea, astfel, într-o etapă de ”război de uzură tehnologică”.

Spectacolul loviturilor reciproce cere multă energie și muniție, câștigă în final cel care rămâne în picioare pe scenă.

Ucraina & Partenerii speră că postura defensivă adoptată de Kiev pe front și folosirea unor tehnologii și echipamente la care Rusia este deficitară, vor face diferența.

În contrapartidă, Rusia crede că poate câștiga războiul terestru, iar pentru cel tehnologic poate găsi vaccin (vai, ce vremuri!).

Ambele părți sunt încredințate că reziliența propriilor populații este de la sine înțeleasă.

Se poate întâmpla, totuși, și ca principalii actori din piesă, amețiți deja de pumnii și palmele reciproce, să caute o ieșire onorabilă  pe lângă cortină.

Nepăsându-le  ce vor zice spectatorii, chiar dacă aceștia își vor cere banii înapoi sau îi vor amenința că îi așteaptă la ieșirea din spatele scenei.

Dar, mai mult ca sigur că nu se va întâmpla prea curând acest lucru, singura variantă posibilă, dar nu foarte probabilă, de scurtare a spectacolului fiind întreruperea acestuia din lipsă de replici.

Foto: Administrația Prezidențială / Kiev

Ucraina își asumă clarificarea (și opțiunea) ideologică.

Conflictul diplomatic cu Polonia nu a apărut dintr-o conjunctură nefericită, nu este rezultatul unor neînțelegeri de moment care pot fi rezolvate prin câteva vizite reciproce și comunicate de presă împăciuitoare.

Ar fi bine, pentru ambele părți, să fie așa, dar nu e.

Miezul problemei este opțiunea Ucrainei de a-și construi Panteonul eroilor naționali pe niște nume  istorice care sunt controversate pentru un observator neutru, chiar de neacceptat, pentru unii din vecinii Kievului.

Continuarea războiului solicită Kievului cantități sporite de combustibil patriotic și cel mai beligerant segment din populația Ucrainei, cel mai activ în perioada de după ”revoluția portocalie” din 2005, este cel reprezentat de vestul naționalist al țării, acolo unde au trăit și au luptat mulți dintre cei ale căror nume și fapte sunt astăzi în dispută.

Evoluțiile către acest moment s-au copt timp de două decenii, de pe vremea președintelui Viktor Iușcenko, dar ele au fost amplificate de câteva decizii luate în ultima perioadă:

-        readucerea în țară a osemintelor lui Andrii Melnik, unul dintre liderii Organizației Naționaliștilor Ucraineni (OUN);

-        conferirea numelui onorific ”Eroii UPA” / Ukrainska povstanska armiia / Armata Insurgentă Ucraineană  unei unități de forțe speciale;

-        aprobarea de către parlamentul Ucrainei, recent, pe 1 iulie, a Legii pentru crearea Panteonului Național al Ucrainei

Ca să fie clar, la Kiev se consideră că nimeni și nimic nu poate convinge autoritățile ucrainene să-și aleagă din istorie personalitățile reprezentative: ”nimeni nu va dicta ce eroi să onorăm” a afirmat președintele Zelenski, cu câteva zile înainte de a trimite legea pentru aprobare.

După o astfel declarație, de Ziua Constituției, 28 iunie, dintr-o locație situată pe teritoriul Mânăstirii Peșterilor / Pecerska Lavra, un sanctuar bisericesc și spiritual disputat, la rândul său, între bisericile rusă și ucraineană, unde, probabil, va fi construit și acest Panteon, este greu spre imposibil să mai faci un pas înapoi.

Foto: Twitter / X

Printr-un singur gest, Kievul a adus împreună Polonia și Rusia, și, în ciuda unor încercări de conciliere făcute timid de miniștrii de externe, este greu de anticipat pe ce traiectorie vor evolua de acum încolo relațiile polono – ucrainene.

Pentru cele cu Polonia, un indiciu mai clar va fi vizibil pe 11 iulie, câteva zile mai sunt până atunci, când polonezii comemorează Ziua Națională de Comemorare a Victimelor Genocidului Cetățenilor Republicii Polone comis de naționaliștii ucraineni.

Titulatura e oficială și explicativă.

Pentru relațiile cu Rusia e la fel de clar, sunt încă la momentul 24 februarie 2022.

Nu este chiar greu de pronosticat că personalități militare și politice ucrainene ale căror statui deja populează piețele orașelor și ale căror nume se pot identifica ușor pe Google Maps se vor regăsi printre cele alese – și cei aleși -  pentru a se odihni în acest Panteon.

Situația este și mai complicată dacă luăm în calcul că Polonia este aproape în perioadă pre-electorală, doar un an despărțindu-ne de viitoarele alegeri parlamentare.

Se știe, în perioadele electorale, moderația e o carte necâștigătoare.

Recentul scandal al rachetelor Patriot oferite Ucrainei de către guvernul polonez, se afirmă în media poloneze, fără informarea președintelui și a Seimului, face și el valuri.

Totul se petrece pe acest fundal de început de criză, deși prezente sunt mai mult emoțiile, încă nu este definitivată lista celor care ale căror nume vor fi ”înscrise pentru totdeauna în istoria noastră, cu majusculă, cu un profund respect și atenția din partea statului”.

Foto: Twitter / X

Patrioți fără ”Patriot”

Am scris, câteva paragrafe mai sus, despre scandalul din Polonia (a fost și la noi, ceva, odată ca niciodată...) privind furnizarea de rachete Patriot Ucrainei.

Situația prezentă ar putea fi caracterizată cu o expresie cu multe bipuri, din care un fragment sună cam așa: ”... și cu banii luați”.

Sau, ca să o interpretăm în cheie ”Radio Erevan”: ”nici nu le-au plătit, nici nu le mai au”.

Oricum, rezultatul este că la ultimul atac rusesc asupra Kievului, cel din noaptea de 5/6 iulie, nicio rachetă interceptoare ”Patriot” nu s-a mai zburlit la rachetele balistice ruse atacatoare.

Bilanțul nopții arată că toate cele 23 de rachete Iskander și 6 rachete 3M22 Zircon au trecut fără probleme prin apărarea antiaeriană a Kievului și zonei sale suburbane, provocând, se poate spune cu certitudine, pagube masive infrastructurii locale.

Desigur, și colateralele victime civile, multe, mai multe ca de obicei.

Expertul militar Serhii Beskrestnov, consilier al ministrului ucrainean al apărării, Mihailo Fedorov, a făcut, pentru media locale, bilanțul dramatic al nopții anterioare: „Pur și simplu nu avem rachetele necesare. Nu avem nimic de folosit împotriva rachetelor balistice... Aproape toate rachetele balistice (inamice, n.n.) și-au atins țintele. Dacă acest lucru continuă, Rusia va distruge toată infrastructura critică a Ucrainei”.

Sigur, Kievul nu a lăsat fără răspuns acest atac, revanșându-se chiar a doua zi, prin trimiterea dronelor sale  în direcția unor obiective industriale din adâncimea teritoriului rus, doborând chiar recordul de distanță prin lovirea unei rafinării petroliere situate în Omsk, la 2700 kilometri distanță de granița ruso – ucraineană.

Nu mai rămâne de făcut decât calculul raportului de pierderi după loviturile perechi de la Kiev și Omsk.

Noi putem doar presupune rezultatul, oricum este unul provizoriu, pentru echilibrarea situației ar putea fi soluții, așa cum constată amar, chiar președintele Zelenski: „Atâta timp cât rachetele Patriot rămân în depozitele aliaților, acest lucru nu face decât să încurajeze Rusia să continue să «învingă» clădirile rezidențiale”.

***

Polonezii le-au scos din depozite și uite cu ce s-au ales.