Schimbare excepțională de paradigmă civilizațională: Anglia și Țara Galilor nu mai sunt țări majoritar creștine

Dintre cele patru elemente statale constitutive ale edificiului Marii Britanii, doar Scoția și Irlanda de Nord păstrează o majoritate de populație care se declară creștină, acum Anglia și Țara Galilor sunt înregistrate de recensământul oficial realizat de Biroul Național de Statistică din UK și dat acum publicității.

Rezultatele acoperă evoluția pe un deceniu, 2011-2021 și realmente sunt fascinante deoarece confirmă o schimbare în profunzime nu numai a structurii populației ci și a universului – mereu în scădere – al celor care se declară oficial creștini și, astfel, ar continua tradiția istorică a țărilor lor și, implicit, pe cea europeană. Problema reală este că, pornind de la aceste date imposibil de ignorat sau d negat, chiar pare imposibil de prezis viteza cu care, de acum înainte, UK, țara prim ministrului Rishi Sunak, va evolua în continuare pe această direcție și, mai ales, care vor fi consecințele civilizaționale ale unei asemenea schimbări fără precedent într-o țară care, încă, este în zona occidentului european.

Iată datele nemiloase ale schimbării fundamentale din Anglia și Țara Galilor:

O schimbare despre care, în luna septembrie, vorbea Linda Woodhead de la King’s College din Londra cu ocazia reuniunii din septembrie de la Religion Media Centre, ocazie cu care identifica extrem de corect problema fundamentală care justifică fenomenul de acum: „Bisericile au eșuat dramatic în calitatea lor de autorități morale, numărul enorm de scandaluri de acum fiind doar ultimul cui bătut în scriu”.

Poate asta să explice scăderea consemnată de recensământ în care se spune că numărul persoane care se declară a fi crești a ajuns la un procent de 46,2% în 2021 de la nivelul de 59,3% în 2011.

Dar asta se produce într-un context care ne interesează în mod deosebit deoarece una dintre șase persoane care trăiesc acum în Anglia și Țara Galilor vin din afara UK.

- Numărul celor care spun că folosesc limba română drept limbă principală de comunicație a crescut de la 0,1% la 0,8% (73.000 de oameni în 2011 până la 477.000 în 2021), adică pe locul doi după polonezi.

- 37,2% dintre locuitori spun că nu au nici un fel de religie (în creștere de la cei 25% din 2011) cu creștere de la 4,9% la 6,5% în cazul musulmanilor și de la 4,9% la 6,5% în cazul hindușilor.

- Polonezii formează în continuare cel mai important grup etnic non-UK, românii sunt pe locul doi, indienii pe locul trei, irlandezii scăzând pe locul patru, cu creșteri notabile în rândul identităților italiene, portugheze, spaniole și lituaniene.

- În cazul Londrei, zona din Anglia care prezintă cea mai mare diversitate culturală, 36,8% s-au identificat drept „albi”, englezi, velși, scoțieni, nord-irlandezi sau britanici, procent în scădere față de nivelul de 44,9% din 2011.

Arhiepiscopul de York spunea că aceste date arată că, din acest moment, oamenii nu se mai identifică „automat” drept „creștini”, asta în timp ce creșterea grupurilor care se definesc drept „seculare” arată foarte clar că „nu mai suntem o țară creștină”. Peste secole, asta l-ar face să se întrebe pe Richard „Inimă de Leu” de ce și-a pus în joc viața pentru victoria armatelor creștine, asta dacă am omite ce mizerii i-au făcut ai lui creștini englezi...

Date care poate vin să explice duritatea afirmațiilor extrem făcute de prof.Linda Woodhead: „Muți dintre studenții mei și generația Z în întregime sunt acum extrem de interesați în astrologie și tarot. Accesează aplicații pe acest subiect pe telefoane. Aceia care vor să aprofundeze intelectual ceea ce citesc acolo, au acum la dispoziție podcasturi, merg la festivaluri, intră pe paginile specializate sau într-un grup Wiccan...Paganismul s-a dezvoltat și diversificat și deja a creat diferite sub-culturi, atât de stânga cât și de dreapta, este viu și mulți tineri sunt integrați activ în curent”.

Desigur, greu și primejdios de făcut extrapolări. Dar realitatea tristă a Europei chiar asta este: creștinismul este afectat de scandalurile nesfârșite din biserici (cele de la noi nu fac excepție) iar reacția oficialilor, inclusiv la noi, nu face decât să crească zona de neîncredere din jurul bisericii și a rolului său social real în afară de a procura banii necesari pentru o viață de lux a umililor săi slujitori. Consecințe ca cele din UK sunt pe cale să fie consemnate în întreaga Europă și deschid – și acestea – drumul spre un timp în care nu va mi vorba despre schimbarea, ci despre zguduirea din temelii a modelelor existente. Adică exact ce s-a petrecut în UK, fost bastion al creștinătății dată ca exemplu educativ pentru păcătoșii de pretutindeni...