Scenarii, evoluții și alternative pentru viitorul războiului din Ucraina. Impactul agresiunii Rusiei asupra remodelării lumii de mâine
0Scenariile prospective se adună acum în ajunul contraofensivei lansate de Ucraina pentru a-și revendica teritoriile și pentru a crea avantaje strategice clare în perspectiva unor eventuale negocieri cu Rusia. Și în timp ce criteriile și indicatorii unei evoluții pe termen scurt și mediu sunt mai ușor de determinat, la fel ca și obiectivul Ucrainei de a-și recâștiga toate teritoriile ocupate, există numeroase puncte de inflexiune care pot apărea, la fel cum se profilează o serie de game changers, elemente care ar schimba radical realitatea și cursul tendinței cunoscute.
Războiul de agresiune al Rusiei în Ucraina: contextul general și liniile roșii ale Occidentului colectiv democratic
Războiul de agresiune al Rusiei în Ucraina s-a transformat într-un război de lungă durată și amenință să schimbe dramatic peisajul relațiilor internaționale. Lumea secolului XXI a marcat o dispersie și disipare a puterii ca urmare a noilor tehnologii și a resurselor limitate necesare pentru acestea, ceea ce face saltul deja identificat de la cele două superputeri ale Războiului Rece, prin uni-multipolarismul epocii de tranziție, la sistemul celor două mari puteri, niciuna dintre ele Rusia, și numeroase puteri regionale, cu perspectiva unei rivalități China-SUA care ar putea cădea în război. Dar, mai presus de toate, avem în vedere o lume mai democratică, în care nișe de putere sau de resurse pot transforma peste noapte un stat, oricât de mic, într-o putere relevantă din punct de vedere al resurselor sau al tehnologiei pe care le deține și de care are nevoie întreaga lume.
În cazul Ucrainei, au fost elaborate și se ghicesc, dacă nu sunt pronunțate explicit, liniile roșii ale Occidentului în ceea ce privește transferul de tehnologii. Folosirea mijloacelor militare de către Rusia la mijlocul secolului XXI este inacceptabilă, dar, în același timp, sprijinul acordat țării democratice agresate, Ucraina, în acest context, nu ar trebui să încalce dreptul internațional, să creeze modele de escaladare, dimpotrivă, ar trebui doar să ajute statul ucrainean să își apere teritoriul și cetățenii. Acest lucru înseamnă fără o prezență occidentală pe teren. Acest lucru înseamnă, de asemenea, că armele livrate Ucrainei ar trebui să fie proporționale cu atacurile Rusiei asupra teritoriului său. Ultimele atacuri la obiective culturale și simbolice și distrugerea infrastructurii de export a cerealelor au ridicat și ultimele bariere care puteau fi imaginate în privința categoriilor de arme livrabile Ucrainei, după ce atacul la infrastructura energetică critică și tirurile în profunzimea Ucrainei, în zone departe de linia de contact au modificat deja opțiuni prealabile vizând tancurile, avioanele multirol, apărarea anti-aeriană sau lansatoare și artilerie cu rază lungă de acțiune. Rămâne între liniile roșii abținerea de la atacuri cu armament occidental pe teritoriul Federației Ruse.
Acest lucru nu înseamnă că SUA sau orice alt stat va împiedica Ucraina să își dezvolte strategiile cu lovituri în afara teritoriului său național, inclusiv în Rusia. Aceste strategii ar putea include, de asemenea, atacarea tehnicii militare, a grupurilor de soldați, căi ferate sau depozite de combustibil în afara granițelor Ucrainei, în încercarea de a rupe liniile de aprovizionare ale agresorului, dar acest lucru ar trebui să se facă cu mijloace proprii, cu forțele de operațiuni speciale și cu arme ucrainene, nu cu cele transferate din alte surse. Unele dintre aceste livrări de arme occidentale vin în mod explicit cu aceste limitări.
Indicatori și criterii cheie pentru evoluția războiului de agresiune al Rusiei în Ucraina pe termen scurt și mediu
Există patru condiții, indicatori și criterii cheie care vor defini evoluția războiului de agresiune al Rusiei în Ucraina pe termen scurt și mediu, pe care le putem plasa într-un format 3+1, în funcție de capacitatea noastră actuală de anticipare:
• Rezistența Ucrainei și a ucrainenilor. Capacitatea militară de a rezista pe linia întâi, de a conduce efortul de război și capacitatea populației de a susține acest efort pe termen lung. Am văzut că moralul și voința de a lupta pentru un scop contează în primul rând. Ucrainenii își apără teritoriul, populația și duc adevăratul Război de Independență cu cea mai puternică motivație, în timp ce Putin nu a reușit să producă o narațiune sustenabilă și credibilă cu privire la motivul pentru care și-a trimis trupele pe teritoriul ucrainean (continuând narațiunea „pomului de Crăciun” a lui Putin, care îi conține pe naziști în amestec, lovitura de stat, apărarea rușilor de pretutindeni și nenumărate alte paseisme despre leagănul nașterii statului rus sau ignorarea independenței statelor și crearea unor narațiuni ale unor civilizații statale care ar avea drepturi supradimensionate și dominante în raport cu vecinătatea, condamnată să rămână sfera lor de influență). Dar la fel de important este și efortul din spatele frontului și capacitatea de a evita atacurile asupra orașelor și civililor. Atâta timp cât luptătorii din prima linie știu că familiile lor sunt în siguranță, ei pot lupta mai puțin constrânși decât dacă află zilnic de noi atacuri asupra blocurilor de apartamente, străzilor sau birourilor din orașele aflate la mare distanță în spatele frontului.
• Reziliența occidentală în susținerea Ucrainei. Este vorba despre sprijinul public pentru efortul de război în mod direct, prin ajutor umanitar, coridoare de export, ajutor militar, ajutor financiar-bugetar pentru susținerea războiului, dar și indirect, prin inflație, costuri energetice și multe alte elemente de influență pe costuri asumate și plătite. Atâta timp cât cetățenii occidentali pot menține acest angajament, iar reziliența Occidentului este asigurată, rămâne un element major de transformare a industriei tradiționale de apărare într-o industrie de război cu o producție pe scară largă, pe care toți aliații trebuie să o dezvolte în perspectiva acestui război lung și de anvergură, dar și a unui efort de descurajare mai mare care ar putea veni la scurt timp după actualul război din Ucraina, în Indo-Pacific.
• Capacitatea Ucrainei de a absorbi ofensiva rusă și de a desfășura cu succes propria contraofensivă. Desigur, Ucraina a demonstrat că poate absorbi ofensiva de primăvară, iar luptele din prima linie de front de la Vuhledar și Bahmut au arătat incapacitatea Rusiei de a genera câștiguri substanțiale chiar și cu pierderi uriașe de oameni și capacități militare. Cu toate acestea, punctul obligatoriu rămâne contraofensiva ucraineană, care trebuie să demonstreze capacitate de penetrare și câștiguri strategice substanțiale care să rupă frontul în două – sud și est – și să exercite o presiune solidă și credibilă asupra Crimeei. Numai atunci am avea condițiile prealabile pentru ca Rusia să dorească, să ceară și să participe la negocieri serioase. Un eventual impas în ofensiva Ucrainei, cu câștiguri limitate și pierderi majore, ar consacra stagnarea frontului și incapacitatea părților de a obține noi câștiguri teritoriale prin luptă, cu efecte negative asupra perspectivelor războiului.
• Capacitatea lui Vladimir Putin de a menține verticala puterii. Este o condiție pe care o putem anticipa nu numai în teorie (vezi cazul Wagner), dar pe care nu o putem susține în mod credibil din două motive: opacitatea sistemului lui Putin și conformismul elitelor și al grupului din jurul său și, mai ales, natura autocratică a regimului care poate face implozie la cel mai mic și nesemnificativ declanșator. Lipsa de previziune nu înseamnă că acest indicator (+1) trebuie eliminat, dimpotrivă, el poate determina întotdeauna soarta războiului, în momente greu de prevăzut.
Încheierea unui război lung: pacea justă și durabilă, cu menținerea lumii bazate pe reguli
Războiul de agresiune al Rusiei are, ca obiectiv de aspirație, un singur final pentru orice actor democratic preocupat de lumea bazată pe reguli și de perspectivele realinierii mondiale:
· Rusia trebuie să piardă războiul, iar Ucraina trebuie să câștige. Este o soluție legală și morală capabilă să consolideze lumea bazată pe criterii și reguli. Orice jumătate de măsură ar crea un precedent prin care un stat agresor ar putea prelua bucăți din teritoriul vecinilor săi după un astfel de precedent, mai ales după celebrele pledoarii în sfera doctrinei securitate vs. teritoriu discutabilă în Orientul Mijlociu, dar inacceptabilă în Europa post-Helsinki, după angajamentul de a nu schimba frontierele prin forță și de a recunoaște suveranitatea, integritatea teritorială și independența fiecărui stat membru CSCE/OSCE și ONU.
· Rusia trebuie să plătească. După cum indică nenumărate analize, lipsa costurilor post-Război Rece pentru Rusia, ca succesor la tratate al fostei URSS, a dus la o disponibilitate de a recurge la război pentru a rezolva problemele Rusiei în relațiile internaționale și pentru a-și satisface nivelurile excesive de ambiție. Pe de altă parte, chestiunea costurilor impuse Rusiei include plata pentru declanșarea unui război, plata pentru reconstrucția Ucrainei, plata individuală și colectivă pentru crime de război și crime împotriva umanității, precum și pentru crima de agresiune, dar și acordarea de garanții că Rusia nu va folosi niciodată războiul ca alternativă pentru ambițiile sale în relațiile internaționale (avem precedente cu Japonia și Germania după cel de-al Doilea Război Mondial, dar nivelul de sofisticare din zilele noastre a crescut dramatic și am putea găsi opțiuni mai bune pentru controlul armelor și a produselor și industriilor cu dublă utilizare, pentru a garanta că Rusia stă departe de orice tip de agresiune în viitorul previzibil post-război).
· Statele, companiile și consultanții care au ajutat Rusia să eludeze sancțiunile trebuie să plătească. Cetățenii occidentali și-au asumat costurile multiple, dezvăluite mai sus, cu speranța că și copiii, și nepoții lor vor trăi chiar și într-o formă de democrație imperfectă, dar măcar să aibă dreptul de a alege. Nu să trăiască sub un autocrat ca Putin care să le spună cum să trăiască și ce să gândească, să spună, să facă. De aceea, este responsabilitatea guvernelor să identifice profitorii îmbogățiți de război, indivizi, companii sau state care ajută la eludarea sancțiunilor și să îi facă să plătească pentru asta. Acest lucru creează înălțimea morală necesară pentru a cere sprijinul publicului în astfel de confruntări în viitor.
Scenariile de evoluție în Ucraina
Bineînțeles, dacă acestea sunt obiectivele și ținta aspirațională, evoluția războiului de agresiune al Rusiei în Ucraina poate lua multe forme. Rusia nu este încă înfrântă, are suficientă populație și rezerve militare pe care le poate introduce în moara războiului, precum și multe capabilități, majoritatea din stocuri, depășite moral, dar care îl pot ajuta pe Putin să continue războiul pe termen mediu și lung tocmai pentru a nu pronunța o recunoaștere a înfrângerii. Mai mult, luptele au loc aproape în întregime pe teritoriul ucrainean, unde au loc și distrugeri, așa că Rusia și Putin pot oricând să se declare victorioși într-o oarecare formă. Alternativele ar fi:
· Victoria completă a Ucrainei în acest război. Eliberarea întregului teritoriu și revendicarea victoriei și a independenței față de Rusia cu arma în mână. Plus garanția că Rusia nu se întoarce la război prea curând. Doar asta constituie o pace justă și durabilă în Ucraina.
· Victoria strategică în război urmată de o negociere în avantajul Ucrainei. Cu o separare a fronturilor de sud și de est și o presiune serioasă asupra Crimeei, elementele unei victorii strategice relevante în război pentru Ucraina sunt întrunite și orice fel de negociere din acest moment poate fi avantajoasă și de bun augur pentru Kiev.
· Blocaj: incapacitatea ofensivei ucrainene, pierderea sprijinului occidental / sprijin insuficient. Oboseala, lipsa resurselor sau a unor capacități și muniții occidentale suficiente pot duce într-adevăr la o înghețare de facto a conflictului, care s-ar transforma efectiv într-un război de uzură pe termen lung, cu momente de stop-and-go ruso-ucrainene și reluări periodice ale ofensivei, dar cu avantaje modeste, și împingând evoluțiile spre o variantă coreeană.
· Victoria strategică rusă (aparent) satisfăcătoare – cucerirea completă a Donbasului, distrugerea puternică a armatei ucrainene în ofensivă, ocuparea completă a teritoriilor anexate oficial de Rusia și rusificarea lor. Dar aici nu va fi niciodată pace, pentru că va exista întotdeauna posibilitatea unui nou conflict, de unde și necesitatea unui angajament pe termen lung.
· Victoria completă a Rusiei, adică atingerea tuturor obiectivelor inițiale ale invaziei: schimbarea puterii la Kiev, ocuparea unei mari părți a teritoriului, cucerirea de facto sau de jure a Ucrainei – devenind un al doilea Belarus – sau independența Micii Ucraine fără ieșire la mare. Tot ce rămâne este ca vecinii săi, fie că sunt state post-sovietice sau membre NATO, să se întrebe cine urmează? O pace durabilă nu este posibilă în aceste circumstanțe.
Cu toții aspirăm la variantele cele mai bune – și astăzi probabile – ale războiului. Dar statele trebuie să planifice și să aibă în atenție și variantele cele mai proaste, oricât de improbabile ar fi. Astăzi migrația și căderea spre ultimele două-trei scenarii este restrânsă ca probabilitate. Mai mult, oricine poate să se întrebe dacă Occidentul democratic își poate permite o înfrângere în Ucraina, cu toate consecințele răspunsului la o asemenea întrebare. Sprijinul pentru Ucraina este important, dar marile mișcări pe teren trebuie făcute până la finalul anului 2024, când se vor fi terminat alegerile euro-parlamentare precum și alegerile americane și din multe alte state. Această situație va crea premisele viitorului evoluțiilor în Ucraina, în regiune, în Europa și în lume.
Game changers. Perspective de escaladare a conflictului ucrainean la scară globală
Am identificat trei schimbări care, odată ce vor avea loc în războiul de agresiune al Rusiei în Ucraina, vor schimba dramatic atât situația de pe teren, cât și perspectivele lumii de mâine. Cu siguranță sunt posibile mai multe dintre ele și vom sugera și altele, cu diferite niveluri de relevanță.
Cel mai important, ele ar deschide calea pentru escaladarea conflictului la nivel global, atrăgând forțe și determinând o extindere a conflictului din punct de vedere geografic și al domeniului de aplicare, precum și al mizei strategice. O perspectivă pe care SUA, NATO și Occidentul în ansamblul său au încercat și depun eforturi susținute pentru a o evita.
În acest caz, cele trei formule ar fi: implicarea Chinei în conflict, implicarea directă a trupelor NATO în luptele din Ucraina sau utilizarea de arme nucleare tactice de către Rusia. Cele trei pot fi legate între ele și se determină reciproc.
Implicarea Chinei în conflict
În prezent, China oferă Rusiei sprijin formal, declarativ, politic, economic, financiar și tehnologic neletal. Bunurile cu dublă utilizare și bunurile care nu fac obiectul unor sancțiuni pot însemna sprijin pentru Rusia, dar fără ca Beijingul să își asume costurile războiului sau să asigure o linie de aprovizionare constantă cu arme pentru Rusia lui Putin.
Dar acest lucru se poate schimba, mai întâi prin transferuri de arme sub acoperire și cu ambiguitatea unei negări credibile a acestei implicări directe în furnizarea de arme letale, eventual prin asumarea transferului prin intermediari doar a unor componente, mai degrabă decât a unor arme chinezești ușor de identificat pe teren. Dar evoluțiile ar putea chiar să se îndrepte spre un transfer deschis, asumat public sau o linie de aprovizionare la scară largă cu arme letale către Rusia, ceea ce ar determina o schimbare radicală a situației de pe teren.
Acest lucru nu înseamnă că Rusia ar putea câștiga automat războiul, dar livrarea de arme letale de către China este atât un punct de cotitură relevant, cât și un posibil game changer în război.
Implicare occidentală, NATO, SUA, Coaliția de voință în Ucraina
Așa cum am prezentat mai sus, NATO, SUA, Occidentul în ansamblul său și-a plasat sprijinul pentru Ucraina în cheia limitării intervenției directe sau a prezenței trupelor sale pe teren – cu excepția mercenarilor pe cont propriu și, poate, a instructorilor în misiuni specifice pe teren. Cu toate acestea, perspectiva unei înfrângeri ucrainene sau a implicării Chinei în conflict, sau chiar mai rău, utilizarea de către Rusia a armelor nucleare tactice în Ucraina, ar putea să o împingă și dincolo de această limită, pentru a evita perspectiva împingerii confruntării la granițele NATO.
Implicarea militară explicită a Occidentului, sub orice formă, a propriilor sale trupe în Ucraina, transformă războiul de agresiune al Rusiei în Ucraina în bătălia secolului viitor pe teritoriul ucrainean. Miza este ridicată semnificativ, iar înfrângerea Ucrainei este asumată ca fiind o pierdere importantă, dar dublată de înfrângerea Occidentului și a ordinii mondiale bazate pe reguli în fața revizionismului, a neoimperialismului și a autocrațiilor lumii.
Implicarea Chinei în conflict ar transforma în mod direct bătălia din Ucraina în confruntarea cheie a sistemelor, democrație versus autocrație și dreptul statelor de a-și alege liber sistemul de guvernare, adică ar altera definitiv suveranitatea statelor și integritatea teritorială ca principiu în absența unei intervenții occidentale în sprijinul Ucrainei. Perspectiva abandonării Ucrainei este inacceptabilă din punct de vedere conceptual.
Utilizarea de către Rusia a armelor nucleare în război
Aceasta ar fi cea mai importantă schimbare în relațiile internaționale de la cel de-al Doilea Război Mondial încoace. Folosirea de către Rusia a armelor nucleare este o recunoaștere implicită a înfrângerii convenționale a Ucrainei, dar și o ieșire completă a Rusiei din sistemul mondial, cu costuri majore de izolare reală față de toate statele lumii. Nu ar mai fi vorba de rivalitatea autocrație versus democrație, ci de un actor din sistem, mai mult, membru permanent al Consiliului de Securitate, care a scăpat complet de orice logică și control.
Chinei, Indiei și statelor din Sudul Global le-ar fi foarte greu să sprijine Rusia în vreun fel, expulzarea sa din Consiliul de Securitate și izolarea completă ar fi egalată doar de efortul de salvare a Ucrainei, care ar primi tot sprijinul de care are nevoie, inclusiv prezența trupelor NATO direct pe teren, pentru a lichida consecințele unei astfel de lovituri și pentru a obține eliberarea teritoriului său.
De asemenea, ar putea exista și alte schimbări semnificative. Pentru a da doar un exemplu, un nou front între Rusia și Occidentul global în altă parte, de pe teritoriul statelor baltice sau în spațiul post-sovietic sau în zone îndepărtate, cum ar fi, de ce nu, Sudanul. Asta ar însemna o escaladare continuă a războiului Rusia-Occident, în termeni geografici, asta o dată.
Toate aceste elemente vor afecta în mod direct evoluțiile lumii secolului XXI. Dar și formele de gestionare a conflictelor, structura și cadrul de securitate sau chiar formulele de supraviețuire și coeziune ale unor state, în primul rând Rusia și Ucraina. Dar ele ar influența în primul rând regulile, sau lipsa lor, după care vor evolua relațiile internaționale ale statelor în secolul XXI.
În acest context, discuțiile clasice despre unipolarism, bipolarism sino-american sau multipolarismul revendicat de Rusia și China ar fi lipsite de sens, la fel ca și tentația de a reveni și revendica din nou sfere de influență și de a trece la noi tipuri de jocuri de putere ale marilor actori.
Se încarcă comentariile...
