Scandalul Revizorului (2): De ce a fost interzis Revizorul
0
S-a speculat copios asupra cauzelor interdicţiei ce s-a abătut asupra spectacolului regizat de Lucian Pintilie. Nu era însă prima interdicţie ce se impunea asupra unei montări a Teatrului „Bulandra”.
Cu puţină vreme înainte, fusese scos de pe afiş spectacolul cu piesa Gluga pe ochi, regizat de Valeriu Moisescu, după piesa lui Iosif Naghiu, în pofida faptului că acesta se juca de ceva vreme. Imediat după interzicerea Revizorului s-a cerut eliminarea din repertoriu a unui spectacol de muzică şi poezie în care evoluau Ion Caramitru şi Florian Pittiş. Era vorba despre acţiuni dureroase, uneori comise “la vedere” (Gluga pe ochi a fost pusă sub obroc după un denunţ apărut tot în Scânteia,denunţ semnat de Nicolae Dragoş), dar parcă nu chiar atât de violente precum cea ce a avut ca obiectiv „uciderea” Revizorului.
Ceea ce s-a întâmplat cu spectacolul montat de Lucian Pintilie a părut cu atât mai ciudat cu cât la “vizionarea” ideologică nu s-au formulat nici un fel de obiecţii. Dimpotrivă, s-au auzit felicitări. Mariana Mihuţ îşi aminteşte limpede că Ion Brad, pe atunci vicepreşedinte al C.C.E.S., a fost la vizionarea decisivă, cea la care urma sau nu să se dea viza absolut necesară reprezentării, a fost încântat de ceea ce a văzut, i-a felicitat pe realizatorii spectacolului. Ion Caramitru (FOTO) o confirmă, spunând că, pentru a prezenta respectivele felicitări, Ion Brad chiar s-a urcat pe scenă.
Într-un text cu destule ambiguităţi pe care Ion Brad l-a scris la solicitarea Ilenei Popovici, criticul care a întocmit pentru nr. 1/1990 al revistei Teatrul azi un dosar al interzicerii spectacolului (dosar ce a deschis ciclul intitulat Procesele dictaturii în teatru), acesta spune că l-a înştiinţat pe Dumitru Popescu, pe atunci preşedinte al C.C. E.S. şi ideolog şef al PCR, că Revizorul e un spectacol foarte bun ce poate fi jucat fără probleme. Cum el, Ion Brad, urma să plece într-o vizită în Coreea de Nord, l-a însărcinat pe Amza Săceanu, preşedintele Comitetului de Cultură al Municipiului Bucureşti, să comunice conducerii Teatrului „Bulandra” că spectacolul se poate juca. Avea, carevasăzică, binecuvântarea ideologică a unui înalt demnitar al partidului, a partidului însuşi. Mai departe, Ion Brad spune că nu ştie cu exactitate ce s-a întâmplat. A aflat doar ceva mai târziu decizia interdicţiei.
S-a vorbit, cum anticipam în prima parte a acestui comentariu, despre o intervenţie a Ambasadei URSS la Bucureşti, intervenţie neconfirmată de niciun fel de document. Cei mai mulţi socotesc implicarea sovietică un simplu zvon şi nimic mai mult. În opinia lor, sacrificarea Revizorului a fost rezultatul jocurilor de putere de la Bucureşti. Şi sunt întăriţi în convingerea lor de zicerea eliptică a lui Liviu Ciulei, cel care a numit toată afacerea “la querelle des chefs.”
Mai exact. Activişti mai vechi ce nu priveau cu ochi buni rapida ascensiune a lui Dumitru Popescu au venit la spectacol, s-au arătat indignaţi de ceea ce au văzut, s-au asociat, chiar dacă până atunci fuseseră duşmani de moarte (aşa cum e cazul raporturilor deloc cordiale dintre Leonte Răutu şi Miron Constantinescu) şi au acţionat. Şi-au găsit susţinători şi printre aparatcici ceva mai noi, precum Cornel Burtică sau Gheorghe Pană, au profitat de nemulţumirea doamnei Maria Maurer, soţia premierului de atunci Ion Gheorghe Maurer, dar şi de aceea a dramaturgului Aurel Baranga. Iată ce spune Ion Caramitru:
„Pană stătea în fotoliu, iar în stânga lui era plasat Aurel Baranga, care-i şoptea tot timpul câte ceva. Ba chiar gesticula, arăta cu degetul, voia- vezi Doamne!- să-i deschidă ochii asupra marilor greşeli ideologice ale montării. Baranga a fost unul dintre artizanii interzicerii Revizorului. Nici vorbă despre vreo intervenţie a Ambasadei Uniunii Sovietice. Doamna, tovarăşa Maurer, spune-i cum vrei, care a venit la spectacol, pufnea tot timpul, era foarte jignită de ceea ce vedea pe scenă.”
Iată şi mărturia Marianei Mihuţ:
„Revenind la zvonuri…Eu nu le-am cunoscut în detaliu în zilele în care s-a jucat spectacolul ori în zilele cumplite ce au urmat după căderea ghilotinei. Adică după ce a venit decizia de interdicţie. Eram de cealaltă parte a cortinei. Nu prea avem cum să ştiu cine se află în sală. Mai auzeam în culise, după spectacol, că la reprezentaţia cutare a luat parte cutare sau cutare. Plus că eu nu îi cunoşteam pe toţi aceşti oameni cu funcţii, nu le puteam asocia numele cu figurile. Exceptând, desigur, persoanele foarte importante, cele ce apăreau la televizor, pe care nu aveam cum să nu le ştiu. Nu ştiu să vă spun cine s-a aflat în spatele acestei lucrături mârşave care a distrus, a ucis nu doar un singur spectacol, ci a fost o crimă ce a afectat în esenţă fiinţa teatrului românesc. Am mai spus-o. Spectacolul cu Revizorul era unul de natură să înalţe ştacheta teatrului, să modifice percepţia însăşi a ideii de teatru, de spectacol.”
(va urma)
Se încarcă comentariile...
