Scandalul CNATDCU ia amploare. Ministrul Cîmpeanu schimbă legea să scape el şi premierul Ciucă de plagiat

Scandalul legat de desfiinţarea CNATDCU  ia amploare. Este vorba de instituţia care în momentul de faţă analizează şi stabileşte dacă o teză de doctorat este plagiată sau nu. Ministrul se apără susţinând  că înlocuitoarele CNATDCU vor fi la fel de puternice  şi independente. Minciuni. Dacă se aprobă legea Învăţământului Universitar, acest Consiliu, CNATDCU,  va fi înlocuit de Comisii de Etică la nivelul universităţilor.

Şi de o Comisie Naţională de Etică. Care este deosebirea între actualul CNATDCU şi viitoarele Comisii de Etică?

Cum este alcătuit actualul CNATDCU, instituţia care stabileşte plagiatele

Conform anexei la OM nr 3482, din 24.03.2016, CNATDCU are următoarea componenţă:

ART. 7 (1) Consiliul general al CNATDCU, denumit în continuare Consiliul general, este format din maximum 47 de membri, dintre care maximum 35 sunt preşedinţii comisiilor de specialitate. (2) Consiliul general este condus de un preşedinte şi 3 vicepreşedinţi şi un secretar general, aleşi de către membrii acestuia în prima şedinţă. (3) Preşedintele Consiliului general este şi preşedinte al CNATDCU, iar vicepreşedinţii Consiliului general sunt şi vicepreşedinţi ai CNATDCU.

ART. 8 Membrii CNATDCU sunt personalităţi de prestigiu academic şi ştiinţific, cultural şi moral, recunoscute pe plan naţional/internaţional, numite prin ordin al ministrului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice pentru un mandat de maximum 4 ani.

Cum va fi în viitor, dacă se adoptă proiectul de lege pentru Învăţământul Superior

Viitoarele Comisii de Etică de la nivelul Universităţilor sau aceea de la nivel naţional, sunt alcătuite cum vrea pixul  rectorului sau al ministrului: din oameni obedienţi, fără prestigiu academic şi ştiinţific, cu studii şi lucrări personale care nu este obligatoriu să fie recunoscute pe plan naţional/internaţional. Atât rectorii cât şi ministrul vor popula aceste comisii de Etică cu oameni obedienţi şi dependenţi salarial de pixul rectorului sau ministrului, dependenţi profesional de conducerea Universităţii, şi care ascultă directivele rectorului. Eventual la recomandarea partidelor aflate la putere. Pentru ca acesta le este interesul.

Cine îşi imaginează că aceste Comisii de Etică vor pune soluţia de „plagiat” pe o teză a vreunui şef din universitate se înşeală amarnic.

Un exemplu mai mult decât clar. Ministrul Cîmpeanu a cerut acum un an Comisiei de Etică de la Agronomie să-i analizeze teza de doctorat din punct de vedere al plagiatului. Comisia de Etică de la Agronomie n-a dat nici o soluţie timp de un an. De ce? Dacă scotea teza ca fiind „curată”, risca să se compromită dacă altă comisie,  CNATDCU,  o găsea plagiată, cu dovezi cât se poate de clare. Dacă punea verdictul de plagiat, îşi dădea foc la salarii şi indemnizaţii. Ce rector ar fi acceptat să fie acuzat ministrul Educaţiei, care are pâinea şi cuţitul banilor alocaţi universităţilor?

Ministrul Cîmpeanu a mai avut o tentativă, în mandatul ministrului Anisie, ca membrii CNATDCU să fie numiţi de Consiliul Rectorilor. Adică să ajungă la CNATDCU tot persoane obediente propuse de rectori. N-a reuşit atunci, dar încearcă acum.

Ce declară ministrul Cîmpeanu în urma scandalului iscat de desfiinţarea CNATDCU

Ministrul Cîmpeanu: CNETU (Comisia Naţională de Etică) va analiza orice solicitare şi va constata plagiatele! Va fi o instanţă de apel puternic specializată/profesionalizată care va avea responsabilitatea analizei tuturor sesizărilor/plângerilor, inclusiv împotriva deciziilor comisiilor de etică din universităţi.

Realitatea este alta în proiectul de lege promovat de Cîmpeanu

Art. 157 (1) Sesizările privind abaterile de la normele de etică şi deontologie profesională sunt analizate la nivelul instituţiei de învăţământ superior de Comisia de etică de la nivelul acesteia. (2) În cadrul procedurii de cercetare prevăzută la alin (1) este obligatoriu să se respecte dreptul la apărare al persoanei cercetate. (3) Membrii Comisiei de etică au obligaţia să analizeze cu obiectivitate în mod imparţial faptele sesizate. Este interzisă exprimarea în spaţiul universitar sau în afara lui a oricărei opinii anterior rezoluţiei finale de stabilire a existenţei abaterii, cu privire la vinovăţia persoanei cercetate.

Cercetarea iniţială o face Comisia de Etică a universităţii, numită şi dirijată de rectori şi organismele de conducere din universităţi. Comisia Naţională de Etică, formată din persoane obediente ministrului, răsfoieşte lucrările Comisiei de Etică din universitate şi este greu de presupus că o va contrazice.

Cum spuneam şi în precedentul articol, ce universitate, prin Comisia de Etică, ar risca să-şi dea cu firma în cap acceptând că a aprobat doctorate plagiate! Conducătorii de doctorat, de regulă persoane din conducerea universităţii, ar fi primii acuzaţi că n-au băgat de seamă plagiatele. Cui i-ar conveni aşa ceva?

Rămâne cum este acum cazul presupusului plagiat al   ministrului Cîmpeanu. Nici după un an de zile Comisia de Etică de la Agronomie nu şi-a formulat vreo opinie. De altfel, viitoarea lege nu stabileşte un termen limită pentru analiza tezelor de doctorat. Se poate prelungi ani în şir.

Mai spune dl Cîmpeanu:

Universităţile sunt cele care organizează admiterea şi înmatricularea studenţilor doctoranzi, care asigură procesul de pregătire doctorală, stabileşte comisiile de susţinere, asigură îndrumarea, susţinerea şi notarea examenelor şi referatelor şi, la finalul pregătirii doctorale, asigură şi asumă susţinerea tezei de doctorat. Este firesc şi imperios necesar ca toate instituţiile de învăţământ superior să îşi asume şi responsabilitatea acordării titlului de doctor.

Şi dacă o universitate, cum este  Universitatea Naţională de Apărare, acceptă teze plagiate, tot ea trebuie să strige „uite hoţii”? Cine poate crede aşa ceva.

Iată ce declară ziarista Emilia Şercan la un post tv:

„Domnul Cîmpeanu îmi spunea în urmă cu un an, chiar pe vremea aceasta, când avea intenţia să reducă drastic atribuţiile CNATDCU, spunea că această instituţie se poate transforma într-o ghilotină pentru instituţiile statului, care sunt conduse de plagiatori. În intenţia domnului Cîmpeanu, desfiinţarea CNATDCU a fost o prioritate de foarte multă vreme şi acum a găsit posibilitatea să facă acest lucru prin modificările pe care le aduce Legii educaţiei”.

„Eu vreau să facem o paralelă. În urmă cu exact 10 ani, când Victor Ponta a fost acuzat de plagiat, CNATDCU a fost desfiinţat printr-o decizie a ministrului Educaţiei de la vremea respectivă, Liviu Pop. Acum, 10 ani mai târziu, când primul-ministru Nicolae Ciucă este acuzat de plagiat, un alt ministru al Educaţiei face exact acelaşi lucru, desfiinţează CNATDCU, dar nu la fel de brutal cum a făcut-o Liviu Pop în 2012, ci într-o manieră perfidă, mult mai perfidă şi insidioasă, prin Legea educaţiei”

Mai clar de atât nu ştiu ce se mai poate spune.

În concluzie

Prin noua sa lege, care are girul preşedintelui Iohannis şi a premierului Ciucă, acuzat şi el de plagiat, ministrul Cîmpeanu vrea să dea universităţilor misiunea de a devoala plagiatele pe care chiar ele le-au generat. Adică „hoţul” se cercetează pe el însuşi şi dă verdictul. Cum   poate funcţiona aşa ceva? Nici ministrul Cîmpeanu nu crede, dar el are sarcina să nu fie decapitate instituţiile statului. Şi se achită cu brio  de această sarcină, sub protecţia preşedintelui Iohannis.