Să ne sperie ochelarii?

Cu înaintarea în vârstă, ochiul suferă transformări care pot genera nevoia de a apela la medic. Pe mulţi îi sperie faptul că după 40 de ani constată, într-o zi, că nu mai pot citi de aproape şi că trebuie să îndepărteze cartea sau ziarul.

Unii pacienţi ştiu că la această vârstă se întâmplă aşa ceva şi rezolvă problema cel mai simplu: merg la mall şi îşi iau o pereche de ochelari cu care pot citi.

Alţii fac ceea ce este corect, respectiv merg la oftalmolog şi este bine, pentru că se prescrie ce este nevoie. Dar, mai mult, se face un consult complet, care poate decela şi alte boli insidioase, cea mai de temut fiind glaucomul.

Ochelarii prescrişi de medic ţin cont de eventuale diferenţe de dioptrii dintre ochi, au menţionată distanţa interpupilară, din ce material se recomandă să fie făcuţi (de obicei, plastic, eventual sticlă, policarbonat), dacă au sau nu protecţie pentru calculator, dacă sunt antireflex, dacă lentilele au indice mare, fapt important în cazul dioptriilor mari, dacă sunt fotocromatice (heliomat), utile în cazul celor fotofobi (îi deranjează intensitatea luminii) etc.

Ce se întâmplă cu ochii noştri dacă luăm ochelarii „din piaţă“? Nu se întâmplă nimic rău cu ei, nu pot fi afectaţi, dar dacă, de exemplu, există o predispoziţie la strabism, acesta se poate decompensa şi, soluţia poate fi uneori chirurgicală, în special la adult. Dar, în esenţă, ochelarii proşti nu pot afecta ochii!

Trebuie accentuat, însă, că scopul purtării ochelarilor – îmbunătăţirea vederii – nu poate fi atins în cazul în care aceştia sunt nepotriviţi. Apare rapid oboseala, randamentul scade, ochii devin roşii, apar usturimi.

Un alt scenariu este acela în care părinţii unui copil cu ochii aparent sănătoşi sunt alertaţi de învăţător, când merge la şcoală, că acesta nu vede la tablă. Se întâmplă mai ales când unul sau ambii părinţi sunt purtători de ochelari. Trebuie consult, pentru că este posibil să nu fie doar o problemă simplă de ochelari, poate fi şi o boală care implică o altă atitudine.

Dacă sunt necesari ochelarii, părinţii trebuie să ştie că sunt necesare două perechi, deoarece grija copiilor pentru ei este precară. Verificarea ochelarilor copiilor se face anual, spre deosebire de adulţi, în cazul cărora se schimbă la 2-3 ani.

La copii, se pot modifica dioptriile, dar şi dimensiunile capului. Este şi o componentă psihologică aici, şi anume aceea că unii copii resimt negativ prezenţa ochelarilor, deseori din cauza apelativelor anturajului. Şi atunci, prezenţa unor ochelari deosebiţi ca formă şi culoare poate constitui un element de cochetărie.

Deseori, pe părinţi îi sperie faptul că un copil are astigmatism. Teama este nejustificată, acesta fiind doar o nevoie de ochelari, şi nu o boală oculară gravă.

Totuşi, nu toţi părinţii sunt de acord cu purtarea ochelarilor de către copiii lor, din diferite motive, unele etnice. Atitudinea este în defavoarea copiilor, pe lângă motivele menţionate mai sus, mult mai important fiind faptul că dezvoltarea intelectuală a copilului poate suferi.