S-a întors lumea cu dorsalii în sus: românii cuceresc spaţiul

Trei ştiri mi-au atras atenţia în ultima perioadă şi cred că printr-o lectură corectă a acestora putem trage concluziile care se impun:

Prima a fost că Centrul Rus pentru Ştiinţă şi Cultură din Bucureşti a oferit statuia lui Gagarin sectorului 1. Lucru care m-a bucurat, Bucureştiul avea nevoie demult de o confirmare stelară a performanţelor pe care le-a obţinut în materie de calitate a vieţii, confirmând ceea ce bănuiam cu toţii, dar numai marele cosmonaut rus a observat: văzut de sus, Bucureştiul este o splendoare, o minunăţie, cu nimic diferit de alte metropole cu care se bate de la egal la egal: Viena, Ulan Bator, Kozlodui. Pentru că de acolo, dintre stele, de unde privea marele cosmonaut spre oraşul nostru, diferenţele nu doar că se estompau, dar îţi ofereau adevărata perspectivă asupra capitalei de la marginea Europei. Astfel, odată antrenaţi cu această viziune egalizatoare, sigur că viaţa în Bucureşti, ba chiar şi în sectorul 1, devine dintr-odată posibilă, făcându-ne să uităm unde trăim de fapt. Acesta cred că este mesajul corect transmis de instituţia rusă de la Bucureşti. Mai rămânea să fie invitat şi Patriarhul Chiril al Moscovei la sfinţirea Catedralei Mântuirii Neamului ca tot tacâmul să fie complet pentru destoinica diplomaţie rusă din România, dar uite că n-a fost, ceea ce desigur că este un dezastru pe care ro.sputnik.md îl trece cu vederea, dar nu e rolul meu să explic de ce acest lucru e grav pentru domniile lor din punct de vedere geopolitic.

A doua ştire a fost că ruşii se duc pe lună şi nu doar că se duc pe lună, dar vor şi verifica dacă americanii au fost sau nu acolo. Acuma, venind dinspre o societate în fază de colaps, cum e Federaţia Rusă, sigur că această ştire poate provoca decesul prin râs, dar pe de altă parte nu putem să nu remarcăm ironia acestui fapt: ţara care s-a branduit prin fake news verifică dacă nu cumva Buzz Aldrin şi cu Neil Armstrong nu se fac vinovaţi de minciună cosmică, cu bătaie peste decenii. Adică dacă nu cumva urmele alea de cizme târşâite prin solul selenar n-au fost de fapt nişte fotoşoape nesimţite avant la lettre, când era suficient să desenezi cu pixu’ peste o poză făcută în studiourile de la Hollywood şi să-i dai drumu' prin lume pe canalele de care americanii nu duceau lipsă nici atunci: desene animate, benzi desenate, afişe cu King Kong etc. Lucru care atestă, încă o dată, nivelul extrem de avansat la care a ajuns ştiinţa rusească. Cu alte cuvinte nu doar că, odată cucerită Crimeea, şi-au făcut atât de mulţi prieteni prin lume încât se grăbesc să pună de-un ospiciu pe singura planetă care-i mai primeşte, dar ei pot chiar verifica dacă americanii au fost acolo cu 50 de ani în urmă! Păi în cazul ăsta pot constata cu uşurinţă şi de unde a pornit marea civilizaţie rusă şi, când vor vedea că a plecat din Rusia Kieveană şi nu din sarcofagul domnului Lenin, să se întrebe (retoric) de ce nici măcar poporul frate, prieten şi mamă nu mai vrea să aibă de-a face cu ei. Altfel, s-o spunem sincer: cel mai sigur mod de a afla dacă eşti cretin sau nu este să te întrebi dacă americanii au ajuns sau nu pe lună. E o metodă clasică, garantată, de şcoală.

A treia ştire care m-a deconcertat a fost că poporul, român de data asta, vrea să pună de-un satelit pe orbită. Da’ ce minunăţie! Fiind toate lucrurile rezolvate pe pământ, era clar că românii se vor îndrepta spre singurul orizont care-i mai cuprinde. Where no man has gone before, cum ar zice Star Trek. Asta ca să nu mai spunem că în mod clar e ceva cu stelele, cu spaţiul, prea s-au aglomerat ştirile de genul ăsta. Bine, asta deşi pentru a năzui către spaţiul celest românilor le-ar fi fost de ajuns Catedrala Mântuirii Neamului şi înălţarea spirituală pe care ne-o propune domnul Daniel, întâiul cocalar al ţării, dar asta ar însemna să fim răutăcioşi şi nu vrem. Altfel, ne bucurăm că acest satelit va pune în sfârşit România acolo unde-i este locul: printre stele. Adică printre stelele Uniunii Ieuropene, de la începutul anului viitor, printre care întâia cosmonaută, fiziciană, lingvistă şi mamă a ţării, doamna Viorica Vasilica, va naviga cu pricepere această adevărată navă spaţială care a devenit România odată cu guvernarea PSD. Că, na, nu mai suntem pe vremea lui Băsescu, deci faza cu corabia a trecut. Uraaa!