Rotația guvernelor aruncă Bulgaria în criză politică și constituțională

Rotația guvernelor în timpul unui singur mandat, o idee creată în timpul unor negocieri de formare a unui guvern după un set de eșecuri și instabilitate cronică, de către Benjamin Netanyahu, într-o formulă de mezalianță cu oponentul său din Partidul Alb-Albastru de atunci, Benny Gantz, a fost îmbrățișată ulterior de câteva structuri de majorități în căutarea unei stabilități, în condiții limită. Bulgaria a fost un asemenea stat, care însă a ratat rotația. Ca și în Israel, la origine, rotația este dificilă prin prisma condițiilor numeroase care se impun de o asemenea aventură, pe care nici măcar Maria Gabriel, Comisarul bulgar chemat să conducă noul guvern la rotativă, nu a fost în stare să le depășească. Singurele exemple pozitive rămân Irlanda și România. În Bulgaria, evoluțiile și suspiciunea internă între actorii ce încearcă să evite alianțele cu naționaliștii pro-ruși au determinat o criză politică ce amenință să cadă într-o criză constituțională în perioada imediat următoare, chiar înaintea celei de a șasea runde de alegeri anticipate în numai trei ani și duc deja patru guverne interimare de gestiune a afacerilor curente sub președintele bulgar, Rumen Radev.

Bulgaria e in criza politica si constitutionala FOTO Arhiva

Principiul rotației guvernelor, pe parcursul unui mandat

Principiul rotației guvernelor, ca soluție de compromis extremă, face parte din definirea tuturor posibilităților atunci când se așează într-o majoritate o formulă de Mare Coaliție, cu două partide sau alianțe complet nemiscibile, dar care au un dușman comun și amenințări multiple ce reclamă responsabilitatea actorilor politici de centru. Nevoia de stabilitate, fuga de extremismul de dreapta sau de stânga, condiții de criză majoră sau război care amenință guvernarea și mai ales cetățenii ar fi doar câteva dintre aceste motive.

A fost cazul Israelului, în aprilie 2020, când cei doi principali rivali, Bejamin Netanyahu, cu partidul Likud, și Benny Gantz cu Partidul/coaliția sa Alb-Albastru au convenit să guverneze împreună și să schimbe locurile în octombrie 2021. A fost un guvern real de Mare Coaliție, dar care nu a mai ajuns să facă schimbarea la putere, deoarece a căzut ca urmare a neadoptării bugetului și mai ales a disputelor evidente și incompatibilităților dintre cele două părți. A urmat, cronologic, cazul fericit al Irlandei, când, la 17 decembrie 2022, președintele Parlamentului, Taoiseach, Micheál Martin, și adjunctul său, Tánaiste (vice Prim-Ministru), Leo Varadkar, au schimbat pozițiile. Dincolo de motivația pandemiei și a unei perioade de instabilitate, în Irlanda, partidele Fianna Fáil și Fine Gael au dorit să evite accederea la putere a Sinn Féin.

Dacă Marile Coaliții au funcționat sau s-au prăbușit în diferitele state unde s-au organizat, cu formula rotației premierului inclusă în acordul de bază, România a constituit un exemplu pozitiv de Mare Coaliție, care a funcționat/funcționează un mandat întreg, cu rotația relativ la termen, în iunie 2023. Motivele stabilității necesare între cei doi principali actori și rivali, PSD și PNL, le-au reprezentat pandemia și noul război pe scară largă din Ucraina, care se anunța la formarea Marii Coaliții, în noiembrie 2021. Irlanda și România rămân punctele de referință, Israel și Bulgaria modelele negative, care nu au putut să ducă la bun sfârșit rotația.

Dificultățile unei asemenea variante sunt multiple și exced mezalianța și eventuala convenție de minim consens dintr-o Mare coaliție, pentru că vizează nevoia de durabilitate a acordului cel puțin până la rotație, în fapt până la încheierea mandatului. Iar condițiile sunt multiple și vin din nevoia de a determina demisia guvernului în funcție, la termen, nevoia de a numi și valida noul guvern, cu voturile tuturor membrilor Marilor Coaliții, cântărirea momentului rotației ca principal element de dispută sau de laudă în perspectiva viitorului ciclu electoral – care reclamă și loialitate, respectarea cuvântului dat, și verticalitate, și validarea unui guvern cu o componență acceptabilă politic, moderată și echilibrată ca reprezentare a partidelor Marii Coaliții, care să antreneze privilegii, vizibilitate dar și responsabilitate egală, în același timp.

În plus, nu trebuie să uităm banala nevoie genuină ca părțile Marii Coaliții să aibă elemente comune de împărtășit și să accepte să lucreze una cu cealaltă, acest lucru reclamând totodată și generozitate, și bun simț, și respect unanim față de celălalt, chiar dușman electoral cu state vechi, dar și respectarea limitelor acceptabilității personalităților politice sau a gesturilor controversate, care aduc pierderi majore celeilalte părți. O formula de cavalerism democratic, combinată cu acceptabilitate politică reciprocă și întemeiere pe lucruri și teme comune în timp ce elementele de divergență trebuie puse între paranteze pe durata mandatului. Lucru deloc simplu de făcut pentru orice jucător politic, mai ales în perioade pre-electorale.

Bulgaria: a șasea rundă de alegeri anticipate în trei ani

În cazul Bulgariei, demisia fostului guvern Denkov a avut loc, dar coaliția Continuarea Schimbării/Bulgaria Democratică nu a reușit să paseze mandatul către GERB, partidul lui Boiko Borisov și premierului ales Maria Gabriel, fost comisar european, pentru că membrii coaliției nu au ajuns la o înțelegere în privința programului și a formulei de guvern. Potrivit datelor și acuzelor reciproce între cele două grupări – care nu resping, însă, o nouă formulă de Mare Coaliție după alegerile anticipate – la bază ar fi problemele de corupție și cele cu justiția ale GERB și, desigur, refuzul reformelor justiției versus dorința implementării reformelor și conservării identității sale de către Partidul Continuarea Schimbării.

Astfel, Maria Gabriel, prim-ministru desemnat din partea GERB, a subliniat faptul că partenerii de coaliție manifestă “un refuz coordonat și lipsa voinței de a participa într-un cabinet”. În plus, reprezentanții Continuăm Schimbarea și ai Bulgariei Democratice au criticat GERB pentru anunțarea unor proiecte de schimbări necoordonate cu partenerii de coaliție. Kiril Petkov, președintele partidului Continuarea Schimbării, a invocat lipsa de reforme, dar și tendința revizuirii unor legi și a controlului pe dimensiunea justiției și a serviciilor de informații pe care le-ar fi asumat unilateral GERB, în noua formula de guvernare.

După 5 guverne succesive, în doi ani, în iunie anul trecut a fost decisă formula rotațională între GERB/UDF și coaliția Continuăm Schimbarea/Bulgaria Democratică, ce presupunea schimbarea guvernului la 9 luni cu rotații succesive, premieri fiind Denkov urmat de Maria Gabriel de la GERB. Dar înțelegerea nu a reușit să se mențină decât o singură rundă și a capotat chiar la prima rotație, împingând Bulgaria spre cea de a șasea rundă de alegeri anticipate în trei ani. Acestea ar putea avea loc în 9 iunie, concomitent cu euro-parlamentarele, cu condiția ca un guvern interimar să poată fi pus în funcție cât de repede.

Criza politică alunecă spre criză constituțională în Bulgaria

De aici încep și marile probleme ale Bulgariei, care a trecut deja prin 4 guverne interimare puse de actualul președinte Rumen Radev, acuzat de simpatii pro-ruse și politici similare. Asta în condițiile în care însăși Marea Coaliție s-a realizat pentru a evita asocierea cu partidele naționaliste de extremă dreapta și pro-ruse din spectrul politic bulgar. În timpul actualei guvernări, o schimbare majoră constituțională a avut loc pentru a nu-i mai permite președintelui, în mod discreționar, să conducă țara prin intermediul guvernelor interimare, iar premierul să fie desemnat de unul singur, după bunul său plac.

Astfel, noile schimbări permit desemnarea premierului doar dintr-o listă restrânsă de personalități politice, între care președintele Parlamentului, guvernatorul și viceguvernatorii Băncii Naționale, Avocatul Poporului și adjuncții săi, președintele și adjuncții Curții de Conturi, în total 9 persoane. Or, această limitare și nevoia de a evita incompatibilitățile și apartenența politică a șefului Cabinetului face ca lucrurile să se ducă spre o imposibilitate de a forma guvernul. Astfel, Președintele Parlamentului, Rossen Zhelyazkov, și al Curții de Conturi, sunt membri GERB și nu ar putea fi desemnați, la cererea președintelui partidului, Boyko Borisov, pentru că ar trebui să fie un candidat neutru politic.

Pe de altă parte, la Avocatului Poporului, conducătoarele nu sunt disponibile. Deținătoarea poziției titulare, Diana Kovacheva, nu mai este disponibilă, preluându-și poziția de judecător la CEDO, la 17 aprilie, în timp ce adjuncta sa, Elena Cherneva-Markova, a demisionat din funcție miercuri, 27 martie. Ar mai fi adjuncta președintelui Curții de Conturi, Gorica Grancharova-Kozhareva, care ar putea fi premier, dar, ulterior, ar fi incompatibilă spre a verifica activitatea propriului său guvern din punctul de vedere al descărcărilor de gestiune pe perioada interimatului.

Un eventual blocaj constituțional, prin absența personalităților apte să fie desemnate în postura de premier interimar, ar reclama o intervenție și modificarea de către actualul Parlament a structurii uneia dintre aceste instituții, pentru a avea o persoană capabilă și aptă legal să poarte această sarcină. Din nou, Curtea Constituțională ar putea fi sesizată și să decidă că o asemenea schimbare de ultim moment, cu scopul exact al preluării și exercitării interimatului de prim-ministru, ar fi, în sine, neconstituțională.

Varianta ar constitui un blocaj, dacă nu ar interveni o soluție de compromis între eventualele incompatibilități deja sesizate sau sacrificarea ulterioară din funcția pe care o deține acum a uneia dintre cele 9 persoane cu funcții compatibile a fi desemnate. Oricum, aceasta este o altă lecție învățată despre blocajele pe care lipsa de încredere dar și de loialitate și respectarea înțelegerilor le pot aduce în politica și viața de zi cu zi a cetățenilor.