Roşia Montană. Noi pericole

Două pericole pândesc protestul: dizolvarea mesajului în cianura politicianismului şi iscarea disputelor între grupuri pe diferenţele lor ideologice. Dacă până acum în Piaţă au încăput ecologiştii, anarhiştii, comunişti nostalgici şi libertarienii fără să-şi atace diferenţele ideologice, ar trebui ca şi în continuare aceştia să se concentreze pe tema ce i-a adus în acolo, fără ca cineva să-şi aroge monopolul „onestităţii”.

Este clar că protestele împotriva proiectului Roşia Montană  au început să irite. Să-i irite în primul rând pe cei care regretă că nu sunt în spatele lor. De aceea au şi început să dea atacuri în speranţa că poate-poate vor reuşi o răsturnare de situaţie, o schimbare de mesaj sau pur şi simplu dispersarea manifestanţilor.           

În Piaţă, oricare nume l-ar purta aceasta oriunde în oraşele României, se adună cetăţeni cu diverse convingeri pentru a se exprima în legătură cu o singură temă. Pot fi văzuţi ecologişti, anarhişti, comunişti nostalgici, anticapitalişti, libertarieni sau pur şi simplu cetăţeni fără orientare ideologică clară care cer doar corectitudine din partea guvernanţilor în cazul proiectului contestat. Nu există un lider, ci mai mulţi organizatori, pentru fiecare dintre grupurile participante. Tocmai de aceea este greu de negociat cu protestatarii, pentru că organizarea mitingurilor este poliarhică.

Orice politician se va apropia de proteste se va izbi de refuz, aşa cum a păţit nesocotitul Mihail Neamţu. La fel va păţi şi orice complex politico-mediatic. Iar faptul că deocamdată niciun politician şi niciun astfel de complex nu au reuşit să se lipească de demonstranţi a început să irite. De prea mult timp se manifestă fără ca cineva dintre actorii enumeraţi să-şi extragă beneficii. De aceea, au început ofensivele.

Cel mai bine se vede iritarea la comicii celui mai puternic complex politico-mediatic, care au început să-i toace seară de seară pe participanţii la demonstraţii, atrăgând atenţia asupra faptului că mitingul este confiscat. Acuza la adresa protestatarilor „interesaţi” este aceea de „băsism”, încercându-se crearea unui nou profil de „protestatar onest”: antibăsistul. Eu cred că în curând va apărea în Piaţă şi acest tip de protestatar care va „salva” onoarea protestului, iar lideriii unor asemenea protestatari vor fi preluaţi în direct pe posturile respectivului complex politico-mediatic.

Nu încerc nicio clipă să neg implicarea Preşedintelui în proiectul Roşia Montană. Nici protestatarii nu au negat acest lucru. Însă protestele lor s-au îndeptat îndeosebi împotriva guvernului care a propus proiectul de lege pentru acest proiect, protestând totodată împotriva oricărui politician implicat. Din momentul în care se vor împărţi în „anti-” şi „băsişti”, întregul demers se va politiza, spre bucuria politicienilor ce au susţinut proiectul Roşia Montană.

Două pericole pândesc protestul: dizolvarea mesajului în cianura politicianismului şi iscarea disputelor între grupuri pe diferenţele lor ideologice. Dacă până acum în Piaţă au încăput ecologiştii, anarhiştii, comunişti nostalgici şi libertarienii fără să-şi atace diferenţele ideologice, ar trebui ca şi în continuare aceştia să se concentreze pe tema ce i-a adus în acolo, fără ca cineva să-şi aroge monopolul „onestităţii”.