Ultimele știri ⏱️România alege România la EURO 2024 Război în Ucraina Război în Israel Istoria zilei

Românul Ştefan Kovacs a redat onoarea echipei de fotbal a Franţei

0

Publicat: 11.09.2013 14:45

Ultima actualizare: 11.08.2022 00:29

Antrenorul român al naţionalei Franţei, Ştefan Kovacs, şi adjunctul său, Michael Hildago

În urmă cu exact 40 de ani, venirea antrenorului de origine român (de origine maghiară) în fruntea fotbalului francez urma să-i schimbe destinul în profunzime, deschizând calea care avea să aducă „Albastrilor” titlul de campioni al Europei în 1984 şi consacrarea supremă, coroana mondială în 1998, cu echipa lui Zidane.

Cine îşi aminteşte astăzi de Ştefan Kovacs - poate cel mai titrat antrenor din lume - de accentul său inimitabil, de optimismul său comunicativ, care făcea înfrângerile uitate mai uşor? Sub zeflemeaua proverbială a selecţionerului timişorean se ascundea un profesionalism şi o seriozitate care i-au permis să menţină dominaţia prestigiosului Ajax Amsterdam al lui Johan Cruyff asupra fotbalului european. Kovacs a fost jucător şi antrenor în Timişoara, Cluj, Oradea, Turnu-Severin, înainte de a fi selecţionerul echipei naţionale române şi antrenor la AS Monaco.

Toată Franţa îl aştepta pe antrenorul român

Când Ştefan Kovacs debarcă la Paris, în octombrie 1993, pentru a prelua comanda echipei Franţei, el era al doilea străin în acest post, după englezul George Kimpton din vremea mondialului din 1943. În derivă de prin anii şaizeci, fotbalul francez spera să regăsească un loc în clasamentul mondial aducând antrenorul momentului, care acumulase titluri de campion al Europei cu Ajax Amsterdam. Francofil, ca mulţi alţi români din acea vreme, Ştefan Kovacs doreşte cu adevărat să ridice nivelul fotbalului francez şi să-i califice pe „Albaştri” în următorul campionat european din 1976, din Iugoslavia.

Dar nimic nu e simplu, contractul său durează doar un an şi este fructul unor negocieri laborioase între Federaţia Franceză de Fotbal, Guvernul francez şi regimul lui Ceauşescu, care îl foloseşte ca monedă de schimb în negocieri politice şi comerciale.

La Paris, decrepitudinea echipei Franţei devenise o preocupare naţională „fiecare cu problemele lui!” şi semnătura românului era aşteptată cu nerăbdare. În schimb: noul selecţioner trebuia să verse 200 de dolari pe lună (!) din veniturile sale, guvernului român.

O idilă furtunoasă între Franţa şi selecţionerul „Albaştrilor”

Este începutul unei idile furtunoase între fotbalul francez, care nu mai ştie în cine să aibă încredere pentru a-şi găsi salvarea şi tehnicianul român, care visează să cucerească Franţa, cum au făcut-o scriitorul Eugen Ionescu sau actriţa Elvira Popescu. După o primă victorie inaugurală contra grecilor, echipa franceză alternează binele cu mai puţin bine, înainte de a începe fazele eliminatoare pentru campionatul European din septembrie 1974. În final, tricolorii, după o înfrângere în faţa RDA, nu reuşesc să se califice şi Kovacs se reîntoarce în tara lui după doi ani. Reînnoirea contractului în 1974 a atins culmile şmecheriei, Bucureştiul crescând din nou preţul.

Totuşi, epilog fericit, se anunţă în 8 august 1974 în ziarul l’Equipe, că Ştefan Kovacs a fost autorizat de preşedintele Nicolae Ceauşescu în persoană să lucreze încă un an în Franţa, spre marea uşurare a suporterilor francezi.

Secretarul de stat al Ministerului Tineretului şi Sportului se lăuda atunci la postul de radio France Inter : „Vreau să spun că guvernul francez poate fi mândru că a dus la bun sfârşit această operaţie”… ca şi când ar fi obţinut contractul secolului. Primul ministru Jacques Chirac evoca, la Radio Monte Carlo, satisfacţia de a fi reuşit să-l păstreze pe Ştefan Kovacs în Franţa „fără compensaţie pentru România” (de parcă ar fi eliberat ostatici fără să dea nicio recompensă).

Ştefan Kovacs i-a pus pe orbită pe Platini şi „banda sa”

Dacă timp de doi ani ca selecţioner Ştefan Kovacs nu a obţinut niciun rezultat notabil, observatorii au fost de acord că venirea sa a fost o bogăţie pentru „Albaştri” şi că el a fost unul din marii maeştri ai progresului jucătorilor francezi atât în domeniile fizic şi tactic, cât şi în abordarea psihologică a meciurilor la nivel înalt.

El a avut, de asemenea, flerul de a-l face să debuteze rapid pe Dominique Rocheteau în echipa Franţei, total necunoscut până atunci, care avea să devină un jucator esenţial pentru tricolori şi să-l pună pe orbită pe Platini şi „banda sa”. Şi, mai ales, avea să doteze Franţa cu o politică de formare a jucătorilor de înalt nivel, ceea ce lipsea cu desăvârşire până atunci, concretizată prin crearea centrului Clairefontaine, inspirat din centrele de formare româneşti.

Adjunctul său, Michel Hidalgo îi va continua munca cu succes, până la victoria la Euro 1984, precedând triumful lui Aime Jacquet şi Zidane în 1998 cu titlul de campion mondial.

Ştefan Kovacs a murit sărac, la Cluj, în 11 mai 1995, la 75 de ani. Când, în plină şedinţă a Consiliului de Ministri, Jacques Chirac, devenit preşedinte, a aflat de decesul său, a oprit discuţiile pentru a marca un minut de reculegere în onoarea celui pe care îl considera „fondatorul fotbalului francez modern”.