Românii, exerciţii de denigrare

0
0

Aflu, citesc, că din nou s-au pornit campanii de denigrare a românilor, în general, plecând de la cazuri de cerşetorie cu protagonişti romi de origine română, în particular. Eroare tipic umană care devine caricatură voită a unui întreg popor. Se întâmplă în fiecare sfârşit de august, cu religiozitate, şi, deşi observ fenomenul de câţiva ani încoace, încă nu am reuşit să încadrez.... psihologic demersul.

Motivele care duc la apariţia unor astfel de articole în presa străină sunt multiple, motivele pentru care politicieni străini se dedau acestui exerciţiu sunt iarăşi câteva, şi toate se justifică. Ele, în sine, reprezintă în general, grupate, raţiunile exerciţiului denigrator, dar luate individual reprezintă „micuţenii", cum le-ar spune Constantin Noica, pe care dorinţa de scandal a presei le amplifică până la a face din ele subiecte de discuţii politice, de ofuscări diplomatice, de interminabile dezlegări în talk-show-uri.

În primul rând, ceea ce francezii numesc, în limbajul jurnalistic „maronnier". O castană deci, un subiect care revine cu regularitate, anual, sau lunar, şi care este mereu un subiect care "vinde". Denigrarea românilor în masă a devenit în Occident mai mult decât atât, e aproape un sport european care se joacă mereu cu acelaşi câştigător: reacţia oficialităţilor române este fie slabă, fie inexistentă, iar pentru românii din diaspora a devenit chiar ridicol să vadă cum ambasadorii se fac auziţi doar când trebuie să riposteze...la ceva. În rest, foarte rari sunt reprezentanţii diplomatici care reuşesc să fie cu adevărat oameni potriviţi la locul potrivit. Adică să fie imaginea ţării lor. Deocamdată aceasta este imaginea României, în majoritatea articolelor publicate de presa străină: romi, cerşetori, ambasadori indignaţi.

Apoi, este genul de subiect potrivit de aruncat pe piaţă în perioade de criză: lipsă de subiect, dorinţă de deturnare a ochilor opiniei publice de la altceva, cu mult mai grav. Problemele generate de cerşetori români sau nu, dar din Est, sunt relativ uşor de gestionat. Romii, dacă despre ei este vorba, sunt genul de persoane care îşi văd de treaba lor, prea puţini sunt cei care îşi bat capul cu cititul ziarelor sau cu apărarea în faţa denigrărilor.

Trei, acest tip de subiect este genul de subiect care va face să crească subit audienţa vreunui site, televiziune, etc., creşterea vânzărilor unui ziar. Oamenii în general sunt dornici să citească articole de fapt divers, cu ceva iz de scandal, dacă e şi diplomatic e şi mai bine. In plus, pică bine chiar înainte de sfârşitul vacanţelor.

In fine, până la urmă, la mijloc este un dram de adevăr dar şi multă exacerbare: dacă presa nu ar da atenţie tuturor celor care propun subiecte sau trimit scrisori, dacă ar avea mai mulţi jurnalişti la dispoziţie, pentru a realiza o anchetă sau un reportaj, dacă ziariştii ar fi mai mult oameni care au propria opinie şi nu doar copiatori de ştiri propagate de agenţiile de presă, dacă guvernele cu pricina, cele ai căror cetăţeni sunt incriminaţi de atâţia ani, ar încerca să vadă unde e buba şi ce naiba se întâmplă, în fine, o mulţime de dacă, presa ar aborda subiecte serioase şi şi-ar face treaba aşa cum ar trebui să o facă: profesionist şi cu umilinţă.

Da, cerşetoria la care se dedau unii concetăţeni, români sau romi de origine română, sau estici, felul în care-şi obligă copiii de nici doi ani să cerşească sau să fure, sau felul în care, dimpotrivă, sunt obligaţi să cerşească pentru a-şi hrăni copiii, toate acestea sunt realităţi care ar merita politici europene. Decizii comunitare şi programe speciale, serioase. Nu ... breaking news. Ce ştiu însă, până se va trezi şi bătrâna Europă din somnolenţă, este ceea ce scria Anina Ciuciu în cartea ei, în viaţa ei:

atunci când treci pe lângă un copil cerşind opreşte-te şi întreabă, nu trece mai departe condamnând.
Mai multe - Opinii

Ultimele știri

adevarul de weekend jpeg anunt adevarul jpeg

Cele mai citite