România nu a fost invitată să se exprime la masa negocierilor între decidenții europeni

Are oare dreptate oare doamna prim-ministru Meloni și Matteo Salvini, aliatul său din zona extremei drepte, să protesteze violent că țara lor nu a fost invitată la „masa celor șase” la care s-au luat deciziile privitoare la persoanele care vor fi propuse pentru a ocupa principalele poziții din structurile comunitare? Au dreptate, dar e bine să vedem contextul în care s-a produs prima acțiune din șirul forte lung care, până târziu în toamnă, va alege structurile de conducere din TOATE instituțiile de la Bruxelles sau din arhitectura instituțiilor din UE. Un proces foarte laborios care, în final, ne va arăta cum se vor modela, în unele zone chiar într-o proporție importantă, politicile comunitare și ne vor spune ce influență vor avea, în acest sens, rezultatele spectaculoase ale recentelor alegeri pentru Parlamentul European.

Ce avem în acest moment?

Deocamdată, rezultatele a aceea ce a fost denumit „marea negociere” la care, conform unei vechi tradiții a țintarului politic de la Bruxelles, au fost invitate șase delegații de negociatori din Statele Membre, cele considerate esențiale în construcția centrului de echilibru al Europei, în ordinea de putere a grupurilor politice care reprezintă dorința de continuare a ceea ce este acum construcția europeană. Decizia a fost de a se propune Ursula von der Leyen pentru un nou mandat în fruntea Comisiei Europene, Portughezul Antonio Costa, fost premier, a fost propus pentru a prelua funcția de Președinte al Consiliului European, iar pentru postul de Înalt Reprezentant pentru probleme internaționale a fost nominalizată primul ministru estonian Kaja Kallas.

Urmează acum ca cei 27 de șefi de state și guverne să fie de acord cu această formulă după ce, reuniți luni, au fost incapabili să ajungă la un consens. Miza este acum enormă deoarece timpul presează, plus că  nominalizarea doamnei von der Leyen va trebui să mai treacă și prin Parlamentul European, procedură care este prevăzută cel mai devreme pentru cea de-a treia săptămână din iulie.

Dar ceea ce era până acum o procedură politicoasă a succesiunii foarte bine rodată, se transformă într-un scandal de mari proporții. Și iată motivele.

1. Mulți s-au simțit nedreptățiți de faptul că la masa deciziilor pentru această etapă nu au fost chemați decât cele șase echipe de negociatori: pentru PPE, primul ministru polonez Donal Tusk și primul ministru grec Kiriakos Mitzotakis, Petru social democrați a fost prezentă delegația formată din Cancelarul german Olaf Scholz și primul ministru spaniol Pedro Sanchez, iar cei din RENEW au fost reprezentați de președintele Emmanuel Macron și de premierul olandez Rutte, aflat la câteva ore de ieșirea din jocul european pentru a prelua, așa cum se știa de luni de zile, funcția de Secretar General al NATO. Foarte interesant – și de aici scandalul de acum – grupul politic ECR condus de doamna Meloni NU a fost invitat la negocieri, ceea ce a produs o reacție violentă a echipei Meloni-Salvini care nu și-au menajat cuvintele grele la adresa colegilor din Bruxelles. „Înțelegerea la care s-a ajuns este o insultă” a spus Salvini, „ o insultă la adresa voturilor italienilor și francezilor...care au cerut o schimbare” omițând însă să adauge că grupulo ECR nu a fost invitat la negocieri deoarece promisese liberalilor și celor de centru-stânga să nu o susțină pe Ursula von der Leyen...

2. Dar, pe fond, alta pare să fie surse majoră de tensiuni: este vorba despre necunoscuta enormă pe care o reprezintă rezultatelor alegerilor anticipate din Franța care ar putea – conform estimărilor actuale – să trimită în parlamentul de la Paris între 250-300 de parlamentari de extremă-dreaptă, o noutate absolută în politica europeană și un semnal care poate schimba din temelii echilibrul de securitate în Europa și numai. În consecință, ceea ce se decide acum corespunde cu adevărat evoluțiilor politice extrem de rapide de pe diferite scene politice și, mai ales, nu cumva repun în discuție legitimitatea (mereu contestată) a instituțiilor de „birocrați europeni”?

Din punctul meu de vedere, aceasta este perspectiva din care trebuie lecturat discursul revendicativ al doamnei Meloni:

„Greşeala ce este pe punctul de a fi făcută, prin impunerea logicii unei majorităţi fragile ce este probabil destinată să aibă dificultăţi în timpul legislaturii (euro) parlamentare, este o greşeală majoră, nu pentru centru-dreapta sau pentru Italia, ci pentru o Europă care nu pare să înţeleagă provocările cu care se confruntă, sau, dacă le înţelege, preferă în orice caz să acorde prioritate altor lucruri...Dacă vrem să facem un bun serviciu Europei şi credibilităţii sale, trebuie să arătăm că am înţeles erorile trecutului şi avem cea mai mare consideraţie pentru cetăţeni, care cer o Europă mai concretă, mai puţin ideologică....Nu mi se pare că a apărut până acum o disponibilitate de a se ţine cont de ceea ce au spus cetăţenii la urne”

România, cel puțin în acest moment, cum îi este obiceiul, nu are niciun fel de părere, nu vrea să supere pe nimeni și aici poate are dreptate căci cuiva pare s-i fi ajuns episodul cu candidatura la un scaun la NATO care fusese deja atribuit altcuiva. Totuși, știind că suntem în coada listei de invitații, măcar ar trebui să avem propria listă de priorități care trebuie afirmate într-un joc în care cineva ar trebui să ne reprezinte, totuși, interesele vitale în fața partenerilor internaționali.

Drept să vă spun, visez la ziua în care un Președinte al României sau un prim-ministru să fie invitați în camera aceea unde se negociază jocurile de putere. Cine știe, poate nu e chiar o speranță nefondată...să vedem cu se încheie acest fine de săptămână la Bruxelles și ce va zice și face Președintele Iohannis.