România de ce n-are nici o părere? De ce nu ne cheamă nimeni când se concepe un mare proiect european?

Din nou, ai noștri dorm în cizme.

Toți, începând cu Președintele Iohannis care, în principiu, ar fi trebuit să fie primul care reacționează, măcar formal, apoi miniștrii noștri de externe și justiție, apoi parlamentarii din comisiile de specialitate, apoi chiar europarlamentarii dacă li s-ar putea cere un asemenea efort, tac cu îndârjire acum când, în alte țări, pe bună dreptate, face multe valuri de furtună un proiect franco-german care propune o nouă orânduire a treburilor și raporturilor de putere din Europa viitoare. Nu am auzit pe nimeni vorbind în România despre „Raportul celor 12” politologi din Franța și Germania , aleși de guvernele lor să redacteze acest sumar de idei despre ce-ar trebui să fie viitorul instituțional al Europei. Un text care trebuie studiat deoarece va intra în discuția unui consiliu informal al miniștrilor afacerilor externe (5 octombrie în Spania) și apoi, pe 15 și 16 decembrie în dezbaterea oficială a șefilor de stat și guvern care se vor reuni în decembrie, la Bruxelles. Ar fi trebuit să-i preocupe pe ai noștri din mai multe motive. Poate, în primul rând, deoarece raportul se centrează pe probleme ridicate de viitoarea posibilă  integrare în UE a Ucrainei și Republicii Moldova și despre perspectiva atât de mult întârziată a integrării promise pentru țările din Balcanii de vest.

Dar prima chestiune – și pe care o consider chiar esențială în ce privește perspectivele europene din ce în ce mai dilematice – constă în faptul că Franța și Germania, din nou, prezintă bazele de start pentru discuție într-un document în realizarea căruia au fost solicitate exclusiv competențele bilaterale ale celor două țări care, după cum se vede, rămân singurele care contează cu adevărat în UE. Sigur că textul va fi supus discuțiilor viitoare dar, tocmai fiindcă subiectul este esențial și determină raportări de putere atât de evidente, ar fi fost normal ca și celelalte state să fi fost solicitate să prezinte, în avans, sau măcar pentru note de subsol, propriile lor poziții. În cazul României, spre exemplu, măcar din politețe elementară și păstrarea aparențelor, se putea gândi cineva că avem interese speciale, istorice, culturale, economice și de securitate mai prezente și important de luat în calcul, chiar generatoare de oarecare expertiză în domeniu.

Poate, zic, ar fi fost cazul să fie și ai noștri întrebați, măcar informați, măcar solicitați să emită opinii pe problemele urgente al momentului. Nu a fost cazul și mi se pare o situație umilitoare pentru politicienii care, altfel, se laudă că se bat cu pieptul dezgolit pentru interesele României. N-a fost să fie, așa că măcar ne-ar fi rămas posibilitatea ca în România să fie lansată măcar o singură dezbatere pe temele raportului respectiv sau să vedem pe unul dintre lideri că zice ceva. Dacă știu sau dacă li se dă voie de la Noile Înalte Porți, multe, cu interese acum foarte diferite și cu bătături foarte sensibile.

Este interesant ce se spune acolo? Poate că da. Oare câți vor fi de acord cu concluzia forte în domeniul viitorului extinderii europene care sună dramatic pentru perspectivele de tip viitor previzibil: „Uniunea Europeană nu este încă gata să primească noi membri, nici pe plan instituțional, nici pe plan politic”.

Drept care, dacă viitorul extinderii este extinderii, măcar să întărim Europa existentă, cu instituțiile sale și luarea deciziilor esențiale. Vă mai amintiți de discursul lui Macron din 9 mai 2022 cu prilejul  Conferinței asupra viitorului Europei atunci când relansa principiul unei „Europe cu mai multe viteze” cu o „diferențiere” între state, discuție veche în Europa „cercurilor concentrice” . Asta înseamnă că există un nucleu dur de state care doresc o integrare europeană mai rapidă și accentuată, urmat du un al doilea nivel alcătuit din state care doresc o concentrare mai mare pe diversele aspecte ale pieței unice (fără să aducă în discuție integrarea politică) , apoi un al treilea cerc care să corespundă, în mare, actualei Comunități politice europene pe marile domenii esențiale de la nivelul pieței unice.  Chiar n-avem nimic de spus usp la această revenire a propunerii care să formalizeze situația de paria a unor țări în raport cu nucleul central al bogaților și puternicilor Europei? Mai mult, n-avem nimic de comentat în raport cu rolul care ne-ar fi rezervat în viitoarea arhitectură instituțională, cu mult mai complicat în perspectivă decât actuala foarte complicată repartiție de instituții, puteri și influențe?

Avem oare ceva de spus, pro sau contra, în ce privește sugestiile asupra schimbării sistemului de vot care să fie cel al „majorității calificate” înlocuind pe cel predominant acum al unanimității, dar și în ce privește modul în care se poate suspenda dreptul de vot în Consiliu pentru unele țări care „nu respectă valorile fundamentale”, ceea ce, pe viitor, în condițiile ascensiunii extremei drepte și partidelor populiste, ar putea deveni chiar o armă de luptă eficientă?

Oare de ce nu spune nimic Președintele Iohannis, măcar fiindcă se tot vorbește despre diversele sale perspective viitoare în instituțiile europene care ar trebui să se regăsească cu funcționalități și atribuții noi sau modificate? De ce nu spune nimic europarlamentarul socialist Victor Negrescu pentru care diverse surse fac lobby pentru ocuparea funcției de comisar european din toamna viitoare? Grea misiune, din toate punctele de vedere, pentru premierul Ciolacu care va trebui să semneze ambele propuneri în numele României, la mo9dul ideal însoțind asta printr-o analiză a opțiunilor celor doi privind locul țării noastre în Europa care se desenează acum cu mare viteză.

Asta în varianta în care ne interesează să fim actori activi în construcția care, oricum, se va face și fără noi. Nu neapărat și împotriva intereselor noastre naționale deoarece, după cum vedeți, nu avem definită nici acum - și tare mi-e teamă că nici nu vom avea – o viziune națională cu cele câteva obiective care să definească profilul României măcar până la orizontul anului 2050. Dar va fi, în multe domenii, la fel de îndepărtată ca acum. Bine zi autorii raportului respectiv că acest viitor înseamnă, poate deloc la modul figurat, o călătorie pe mări îndepărtate și acum furtunoase. De ce ne-ar interesa când nu avem flotă dar, cum e buna noastră tradiție, avem o mică armată de amirali, contra-amirali și comandanți de cursă-lungă frumos îmbrăcați alături de generalii doctori, toți în așteptare pe uscatul patriei.