Robert Turcescu – Vremea fariseilor
0
Nu mai sunt de multă vreme un admirator al fostului jurnalist Robert Turcescu. Mi-am luat adio de la el nu doar în octombrie 2014, cu atât mai puţin de abia în august 2015 ori decembrie acelaşi an. Atunci când am publicat pe adevărul.ro trei comentarii tăioase la adresa sa, a afirmaţiilor, a conduitei şi a derapajelor lui incalificabile de la etica de jurnalist. Ci cu mult mai devreme.
Mai exact, m-am despărţit simbolic şi, în primul rând, moral de dl Turcescu – altminteri nu aveam cum nefiindu-i, din fericire şi din motive de igienă personală, niciodată un apropiat –, în clipa în care respectivul ins a încetat să mai fie gazetar. Preferând, în schimb, statutul de admirator necondiţionat şi necritic, de aplaudac zgomotos al tuturor acţiunilor preşedintelui Traian Băsescu şi al regimului acestuia. Aruncând astfel la coş, pare-se fără regrete, imaginea cu care încă mai sper că s-a suprapus, fie şi numai pentru o vreme, şi cu condiţia, dar şi cu convingerile de jurnalist dur, dar onest ce realiza odată excelenta emisiune 100% de la Realitatea tv. Ori cu publicistul cel puţin interesant ce se manifesta săptămânal pe penultima pagină a prestigioasei reviste Dilema veche. Sacrificând astfel, prin acel abandon plătit şi recunoscut de el însuşi a fi fost astfel, ceea ce ar fi putut fi o carieră cinstită.
Cine doreşte să se reîntâlnească cu acel Robert Turcescu de odinioară, tânărul în cămaşă, cu părul deja grizonant (certându-se, de pildă, pe tema formei corecte a acestui cuvânt cu Cristian Tudor Popescu) dar mai ales cu dileme, dar care, din păcate, nu mai are nimic în comun cu politicianul la vedere, în costum şi la cravată de azi şi nici cu propagandistul politic de până mai ieri, se poate sluji de cărţile Dans de Bragadiru – Cum se vede România în direct şi Fiare vechi Dileme cotidiene. Apărute în anii 2004, respectiv 2005 în colecţia Egopublicistică a editurii ieşene Polirom. Cărţi pe care, de altminteri, le-am comentat cât se poate de favorabil în nr. 11-12/2004, respectiv 4/2006 ale revistei Familia.
Dincolo de toate dezamăgirile pe care mi le-a produs în timp jurnalistul Robert Turcescu, până sâmbătă, 30 aprilie, încă îl socoteam un om cu frica lui Dumnezeu. Un om religios căruia îi este cunoscută porunca biblică Să nu minţi! Poruncă pe care nu doar că o cunoaşte, ci o şi respectă. Nu îl percepeam astfel neapărat datorită delirului mistico-religios, cu referinţe şi culori fals şi prost mimat dostoievskiene prin care, în dimineaţa de 21 septembrie 2014, prin intermediul unui text publicat pe blogul personal (Mărturisire şi spovedanie) şi mai apoi seara, la b1tv, în compania Sorinei Matei, şi-a mărturisit condiţia de ofiţer acoperit. Un statut pentru care a primit în timp felurite sume de bani. Ci bazându-mă pe intuiţie.
Ei bine, m-am înşelat profund. În Sâmbăta Mare a anului 2016, mi-am aflat răgazul de a urmări înregistrarea video şi mai apoi de a citi şi reciti transcriptul interviului acordat jurnalistului Dan Tăpălagă. Interviu publicat pe hotnews.ro, miercuri, 27 aprilie şi acordat, pesemne, tot în Săptămâna Mare. Atunci când porunca biblică menţionată mai sus s-ar cuveni respectată cu şi mai multă sfinţenie decât în alte dăţi.
Dan Tăpălagă, documentat aproape la sânge şi la fel de necruţător cu intervievatul său de acum precum era oaspetele însuşi în vremea când încă era gazetar, l-a provocat la o discuţie pe, de acum, politicianul Robert Turcescu. Pe candidatul omonim la Primăria generală a Capitalei. Candidat din partea PMP. Firesc era ca politicianul să răspundă la întrebări ori măcar să încerce să o facă, oricât de incomode ar fi fost ele. Dl. Turcescu a preferat atacul, a încercat recursul la tactica intimidării, a vrut să fie el cel care pune întrebări. Nu i-a prea mers. Cum nu i-a izbutit nici tentativa repetată de a eluda chestiunile neelucidate legate de „mărturisirea şi spovedania” sa din ziua 21 septembrie 2014.
Ce a vrut în principal să afle dl. Tăpălagă de la interlocutorul său?
1. Dacă se poate pune semnul egal între condiţia de locotenent-colonel MApN în rezervă, făcută cunoscută de presă încă din iunie 2012, atunci negată de dl. Turcescu, şi aceea de locotenent-colonel sub acoperire recunoscută de acelaşi Robert Turcescu doi ani mai târziu.
2. Dacă pentru gradul şi condiţia de ofiţer în rezervă MApN a primit bani candidatul de acum la funcţia de primar sau pentru aceea de ofiţer sub acoperire dintr-un serviciu secret rămas necunoscut
3. Cum explică domnul Turcescu, un apropiat al d-lui Băsescu, diferenţele vizibile între felul uimit în care i-a comentat fostul preşedinte „spovedania şi mărturisirea” în anul 2014 şi modul lejer, ba chiar laudativ, în care o face azi.
Robert Turcescu a evitat răspunsul la toate cele trei întrebări. Dar şi altele din aceeaşi arie de interes. Afirmând, în schimb cu obstinaţie, ba chiar sfidător, că, din punctul lui de vedere, povestea de atunci este închisă.
Firesc, nici pentru dl. Dan Tăpălagă, nici pentru electoratul bucureştean şi nici pentru opinia publică din întreaga Românie povestea din septembrie 2014 ce l-a avut drept protagonist pe dl. Robert Turcescu nu este nicidecum închisă.
Ar fi fost astfel doar dacă dl. Turcescu şi-ar fi respectat promisiunea de atunci şi s-ar fi retras cu totul din viaţa publică. Nu a făcut-o. O vreme a evoluat mascat între condiţia de gazetar şi aceea de consultant politic al partidului domnului Băsescu. Acum se vrea primar general. Ba chiar îşi face un titlu de glorie că aspiră la o funcţie publică la care ar putea ajunge doar prin vot. Deosebindu-se prin aceasta, adică vezi Doamne, prin moralitate, de foşti colegi ai domniei-sale, tot jurnalişti, care au dobândit demnităţi publice prin numiri. Căzând astfel în păcatul trufiei de nimic justificată.
Vorbeam despre documentarea aproape exemplară cu care s-a prezentat la dialogul cu Robert Turcescu jurnalistul Dan Tăpălagă. Un singur element i-a scăpat ziaristului de la hotnews.ro. Show-ul de prost gust pe care l-a regizat în iunie 2012, în spaţiul emisiunii Sub semnul întrebării de la b1tv, acelaşi Robert Turcescu spre a nega adevărul din listele cu avansări desecretizate ale generalului Oprea. Un show la care, prezentă în studio, s-a uitat cu nedisimulată stupoare amica de până atunci a d-lui Turcescu, jurnalista Andreea Pora.
Sper ca undeva, pe youtube, să se găsească înregistrarea acelui show. Care spune despre adevăratul caracter al lui Robert Turcescu mai mult decât au făcut-o zecile, sutele de editoriale scrise cu ocazia fariseicei lui spovedanii din septembrie 2014.
Sunt sigur că pe youtube se găsesc înregistrări cu Robert Turcescu pe post de dansator de jocuri populare, din 2001, pe vremea când prezenta Matinalul TVR. Aceasta spre a i se reaminti respectivului că nu a lucrat doar în mediul privat şi nu a încasat doar de acolo bani. Aşa cum, în chip mincinos, a declarat luni seară la Realitatea tv. Încă o dovadă că Robert Turcescu minte precum respiră. Chiar şi în ziua de Paşti.
Se încarcă comentariile...
