„Revoluţia bunei guvernări”? Deloc. Erorile lui Dacian Cioloş

0
0
sigla USRPLUS pe Facebook

Cât timp această echipă de coşmar va guverna intern USR, cu încălcarea brutală a Statutului, a drepturilor membrilor, a alegerilor din filiale, a mandatului unui preşedinte ales prin vot universal şi care avea legitimitatea să reprezinte membrii care l-au învestit cu reprezentarea, aşteptările privind o presupusă ”revoluţie a bunei guvernări” trebuie complet eliminate din viitorul ciclu electoral.

Am citit astăzi o mărturie cutremurătoare a unui membru USR, care tocmai şi-a dat demisia, în care vorbeşte inclusiv despre ”tortura psihologică” şi starea de anxietate, ruşine şi lipsă de speranţă pe care sfidarea cinică a unui grup restrâns de profitori, care au luat partidul cu japca de două ori, o produce membrilor simpli, cei care au ieşit, naiv, în stradă, ca să îi facă demnitari pe nişte sociopaţi. Nu am acordul persoanei să o redau aici, dar o puteţi găsi pe profilul Facebook al persoanei. La ce spune ea se adaugă discreditarea permanentă, prin activişti de partid slugarnici, care scriu inclusiv pe această platformă, deşi nu precizează că sunt membri de partid şi au primit o misiune, făcându-se de râs în cel mai lamentabil mod. Însă oamenii care gândesc şi au curajul opiniilor sunt în permanenţă discreditaţi în USR, de către persoane obscure, narcisice, misogini clasici, mai ales atunci când critica vine din partea unei femei.

„Revoluţia bunei guvernări”? Deloc.

USR nu este un partid guvernabil şi nicidecum un partid capabil de a guverna vreodată ceva, astfel cum a dovedit şi eşecul cosmic al aventurii lor în coaliţia cu USR. Ego-ul supradimensionat al unor pseudo-lideri ca Dan Barna sau Cătălin Drulă a dus la deznodământul pe care îl ştim deja. Cătălin Drulă nu doar că nu are profil de lider – adică de om capabil să înţeleagă toate punctele divergente de vedere şi să fie capabil să discute şi cu ”talpa” partidului – ci ne-a arătat deja cum înţelege el guvernarea şi cooperarea: microfoane ascunse în birou, pentru a-şi discredita şi anihila chiar partenerii de coaliţie şi a-şi clădi o reputaţie de intransigent luptător anticorupţie, mitocănii în gura mare, de mai multe ori, fără nicio reţinere, ranga pe micii antreprenori în lupta cu ”marea” mafie. Pe scurt, show, PR personal şi mult cinism. Dincolo de derapajele acestea, poate fi un ministru bun pe nişa lui, dacă nu ar fi orbit în permanenţă de propria grandoare. O vulnerabilitate care îi caracterizează şi pe ceilalţi din gaşca barnistă, oameni profund nesiguri pe ei, care simt nevoia să pluseze în permanenţă fie cu foamea după funcţii şi poziţii publice, fie cu acordarea unei importanţe de sine excesive, e celebru Cristian Ghinea, singurul capabil să scoată România din abis şi să o salveze, sau Ionuţ Moşteanu, un om fără studii făcute la timp, care a adunat în USR, la un moment dat, chiar 7 funcţii în acelaşi timp şi se simte permanent ameninţat de orice e mai capabil decât el pe comunicare şi strategie – ceea ce nu e chiar deloc greu, având în vedere impostura cronică în care se zbate. Dincolo de ei, mai sunt veleitari absolut ridicoli, traseişti la propriu, a căror singură calitate a fost prietenia cu Cristi Ghinea, sau fete bine orientate, care şi-au asigurat cariera politică prin relaţiile intime cu băieţi bine plasaţi, ca în orice partid ”altfel” care se respectă, vii cu soţia, cu iubita, dar şi cu amanta, verii şi verişoarele până la rangul al V-lea, să fie bine, să nu fie rău.

Ar fi mult de relatat asupra profilului uman şi psihologic al acestor personaje caricaturale pentru misiunea asumată, întrucât este extrem de relevant pentru ceea ce se întâmplă acum în USR, pentru parcursul USR şi pentru iluzia ”salvării României” de către aceste exemplare umane profund viciate. Însă voi păstra acest subiect pentru altădată. Am convingerea fermă că sunt o catastrofă pentru România şi sunt direct responsabili de distrugerea speranţelor şi idealurilor unei întregi generaţii, iar aceasta este o karma grea, pe care vor trebui să fie conştienţi că o au de dus.

Cât timp această echipă de coşmar va guverna intern USR, cu încălcarea brutală a Statutului, a drepturilor membrilor, a alegerilor din filiale, a mandatului unui preşedinte ales prin vot universal şi care avea legitimitatea să reprezinte membrii care l-au învestit cu reprezentarea, aşteptările privind o presupusă ”revoluţie a bunei guvernări” trebuie complet eliminate din viitorul ciclu electoral. Trecând peste oximoronul evident al acestei revoluţii permanente din USR şi a imposibilităţii unei bune guvernări fiind revoltat tot timpul, echipa Barna-Drulă-Ghinea a dovedit şi dovedeşte în continuare că nu se pot guverna nici pe ei înşişi, darămite un partid şi o ţară. Dan Barna nu poate renunţa la idiosincrazia că el şi doar el poate fi preşedintele USR şi chiar al României, Cătălin Drulă nu poate să-şi ţină nervii şi brutalitatea în frâu nici măcar când e ministru într-o coaliţie, iar Cristian Ghinea nu poate trăi altfel decât ţesând jocuri machiavelice de dimineaţa până seara, sponsorizat de partid cu pomeni uriaşe, pentru că merită, salvează România din abis. Halal!

În scurta mea istorie cu USR, întrucât am observat ceea ce scriu aici încă din 2018, am putut deci vedea, în mod direct şi nemijlocit cum s-au folosit aceste eminenţe ale imposturii de Dacian Cioloş. Rămâne neclar modul în care au ajuns aceşti băieţi lipsiţi de scrupule în guvernul tehnocrat, însă ceea ce este clar este faptul că s-au folosit de reputaţia, cariera şi numele lui Dacian Cioloş pentru a-şi clădi lor înşişi o carieră, o reputaţie şi un nume. Odinioară nişte neînsemnaţi ONG-işti, antreprenori provinciali sau antreprenori la firmele familiei, aceşti oameni au devenit, dintr-o dată, fără niciun merit real sau pedigree clar, ”tehnocraţi”, intrând cu mult tupeu, pe filiere la fel de obscure, în încropitul guvern Cioloş, făcut pe repede înainte după tragedia Colectiv. Dacian Cioloş, învestit deodată cu responsabilitatea formării unui guvern, a primit pe toată lumea, probabil pe telefoane primite din toate direcţiile ”ia-l pe ăla, şi pe ăla şi pe ălălalt”, toţi băieţi buni. Aşa au ajuns prietenii lui Cristi Ghinea, bine plasat, întrucât anterior el se agăţase de alte două vehicule publice cu reputaţie în domeniile care îl interesau pe el, Alina Mungiu Pippidi şi Monica Macovei, să fie numiţi, pe nemestecate, secretari de stat în guvernul lui Cioloş, inclusive iluştri necunoscuţi ca Dan Barna, Ionuţ Moşteanu sau Radu Mihaiu şiTudor Pop. Un băiat ştia un băiat, iar acel băiat mai ştia şi el un băiat şi niciunul nu ştia nicio fată. O gaşcă şi restul e istorie, ”revoluţia bunei guvernări” se face tot în gaşcă, în timp ce pe membrii simpli îi ţin ocupaţi cu revoluţiile, ei guvernează bine pentru propriile interese şi prospăşire financiară.

Erorile lui Dacian Cioloş

Consider că prima eroare a lui Dacian Cioloş a fost primirea acestor oportunişti fără scrupule în guvernul tehnocrat din 2016 pe nemestecate, fără să întrebe în mai multe surse ce îi recomandă. Aşa s-a pricopsit şi cu catastrofa numită Cristina Guseth, sfătuitoare de încredere a Monicăi Macovei, pe care a manipulat-o ani la rând pentru propriul profit, care a clacat la audieri, după ce eu şi alţii am semnalat că este vorba despre o impostură enormă. Apoi a fost şi ministrul Victor Grigorescu şi consilierul lui, alte două catastrofe, care au produs pagube pe termen lung imaginii lui Dacian Cioloş, consilierul lui Grigorescu devenind chiar consilier pe comunicare şi sfătuitor de bază, cu unicul scop de a băga pe liste nişte pupile şi să facă şi el nişte contracte, fiind complet neclară ocupaţia şi veniturile sale anterior intrării în guvernul tehnocrat, când şoma cu succès.

A doua eroare a lui Dacian Cioloş a fost îndelunga ezitare de forma un partid nou sau de a intra cu forţă în USR, după preluarea partidului de către gruparea Ghinea-Barna. Problema de fond însă, cunoscându-i bine acum, a fost că de facto nu i s-a propus niciodată şefia reală a partidului, pentru că Dacian Cioloş nu e Dan Barna şi nu poate fi coordonat din umbră, cum vrea Ghinea sau alţii, are propriul creier şi propria agenda. Pe scurt, Dacian Cioloş a fost obligat să îşi facă propriul partid şi nu este deloc exclus că multiplele obstacole întâmpinate să fi fost declanşate şi cu ajutorul foştilor pupili ”tehnocraţi”, care aveau nevoie de timp pentru a-şi consolida cât mai mult puterea în USR.

A treia eroare a lui Dacian Cioloş a fost faptul că a permis acestor şmecheri să se folosească de numele lui pentru a înlătura orice opoziţie sau critică la adresa lor. Sperietoarea folosită în USR de către aceşti machiavelici a fost întotdeauna că Cioloş a ”comandat” preluarea partidului, Cioloş a comandat eliminarea criticilor, pentru a avea unitate în partid, Cioloş a pus la cale toate manevrele şi ticăloşiile interne făcute de barnisto-ghinişti. De ce a permis Dacian Cioloş o astfel de naraţiune toxică, ceea ce a dus la o imensă ură la adresa lui, care persistă şi astăzi în interiorul USR, rămâne un mister.

A patra eroare a lui Dacian Cioloş a fost aceea că, atunci când i s-au semnalat abuzuri flagrante, încălcări ale drepturilor membrilor, preluări ostile de filiale, propagandă deşănţată în favoarea lui Barna şi a camarilei, nu a făcut nimic. De ce ? Posibil pentru că i-a profitat şi agendei sale, de exemplu impunerea pe lista de la europarlamentare a propriilor oameni, prin mimarea ”festivalului democraţiei” şi deschiderii către experţi din societatea civilă, la care s-a renunţat imediat după alegerile din 2019 şi e mai comod să ai covor roşu decât să te apuci să ţeşi unul. 

A cincea eroare a lui Dacian Cioloş a fost faptul că i-a permis lui Dan Barna să fie candidatul USRPLUS la prezidenţiale, deşi nu are alura şi pregătirea necesară să facă faţă decent acestei candidaturi, ceea ce de altfel a dus partidul imediat în jos, prestaţia lui Dan Barna fiind catastrofală, un amalgam de prostie, infatuare şi lipsă de consistenţă. În plus, aeastă candidatură a declanşat în Dan Barna o boală auto-imună cronică: prezidenţialita. E netratabilă şi se manifestă printr-o voce interioară care îi spune zilnic, dimineaţa, chiar înainte să îi aducă soţia cafeaua, că el trebuie să fie musai preşedinte.

A şasea eroare a lui Dacian Cioloş a fost faptul că, după mai multe umilinţe interne prin Comitetele politice şi în Biroul Naţional, nu a intuit sau nu a putut contracara nivelul inimaginabil de cinism şi ticăloşie al celor cu care a plecat la drum. Cât timp numele şi reputaţia lui Dacian Cioloş au funcţionat ca o bună locomotivă pentru creşterea USR în preferinţele electoratului, masca colegialităţii a fost menţinută, mai ales că era musai să fie finalizată fuziunea, întrucât aşa era ordinul şi era mare alertă în mai multe birouri şi cancelarii că ar putea eşua unirea USR cu PLUS, cum bănuiesc că este şi acum, că ar putea urma marea schismă, după un efort colosal de fuziune care a durat câţiva ani. După ce s-a împlinit şi fuziunea, nu a mai fost nevoie de măşti şi, de facto, în opinia barn0-ghiniştilor nu mai este nevoie nici de Dacian Cioloş. Între timp, toţi băieţii aceştia au fost miniştri, europarlamentari şi parlamentari, deci se consideră egali şi chiar superiori fostului lor şef, care practic i-a scos din anonimat. Dar despre acest episod din istoria USR, altădată, povestea e lungă şi încă se scrie.

O primă concluzie, la cald, ar fi că vor urma şi alte surprize surprinzătoare. Cred că Dacian Cioloş a învăţat o lecţie importantă, iar alegerea de a rămâne simplu membru îmi indică faptul că va lupta din tranşee, iar la lupta din tranşee mă pricep bine: este nemiloasă şi fără reguli de politeţe şi necesitatea de a păstra aparenţele şi, de multe ori, se joacă prin pioni neaşteptaţi. Aşadar, dacă aş fi Drulă, Ghinea, Barna şi gaşca extinsă cu adunătura din fosta opoziţie, nu aş ciocni încă sticlele de şampanie. Bătălia internă este departe de a fi încheiată, vor urma mai multe episoade, fapt évident şi din ezitarea cu care barno-ghinişti amână un nou congres de alegere a unui preşedinte permanent, nu interimar. Miza este însă alta: cât timp oamenii sunt revoltaţi de ceea ce s-a întâmplat vor vota masiv anti-Barna, anti-Drulă, anti-oricine din gaşca lor. Prin urmare, şmecherii au nevoie de timp pentru a schimba, din nou, ADN-ul partidului, de aceea vorbeşte Cătălin Drulă despre ”marea resetare” : trebuie ca tot partidul să recite, la unison, ceea ce se dictează de la centru. Cât timp Dacian Cioloş rămâne acolo, ca simplu membru, crearea acestui cor cu imn unic va fi dificilă şi va dura. Deocamdată se recită pe mai multe voci şi se aud chiar tobe revoluţionare, oamenii vor o bună guvernare întâi în USR, aşadar ”revoluţia bunei guvernări” se desfăşoară întâi intern, prin canibalizare, că aşa e la revoluţii. Va urma.

 

 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite