Reorganizarea ministerelor, ocazie pentru guvernul Orban de a pune ordine în sistemul bugetar

În 30 decembrie are loc şedinţa de guvern dedicată aprobării HG-urilor de organizare şi funcţionare a ministerelor. Ocazie specială pentru guvernul Orban, să proiecteze un stat suplu, flexibil, reducând drastic cheltuielile de funcţionare a statului. Este o ocazie unică, prin prisma contextului politic şi economic actual. Dacă ratează această şansă, PNL şi guvernarea Iohannis-Orban nu vor avea ce să prezinte alegătorilor în campania electorală.

Spuneam că avem un buget ciuruit, prin găurile căruia banii se scurg şi dispar ca apa în nisip. De fapt, se duc în buzunarele profitorilor politici, ajutaţi de neputinţa sau conivenţa statului. Mâine ar fi o primă ocazie pentru guvernul Orban de a astupa măcar o parte din aceste găuri.

Contextul politic şi economic

Opoziţia formată din PSD şi Pro România sunt în „comă” politică, PSD după pierderea guvernării şi schimbarea conducerii, iar Pro România după ce a fost părăsită de importanţi lideri ai săi.

Economic, anul 2019 se încheie cu un deficit bugetar uriaş, 4,4%, după experimentele aiurite ale guvernării PSD-ALDE, de mărire a veniturilor populaţiei „bugetare”, simultan cu relaxarea fiscală. Şi beneficiarii au înţeles că aşa ceva nu este posibil, şi au votat pe 26 mai şi 24 noiembrie în consecinţă. Adică au trimis acasă guvernarea PSD-ALDE.

Deficitul uriaş şi împrumuturile pe bandă, care ridică gradul de îndatorare a generaţiilor viitoare, fac imperios necesară o recalibrare a cheltuielilor bugetare. Banii sunt mai necesari ca oricând pentru şcolile cu wc-urile în curte, pentru drumuri şi autostrăzi, pentru căi ferate, fără de care economia României nu poate evolua în sus.

Salariile de la stat, din sistemul bugetar, depăşesc cu mult salariile din privat, o anomalie crasă, pentru că privatul duce în spate statul, nu invers. Fără taxele şi impozitele plătite de privat, sistemul bugetar şi-ar da obştescul sfârşit.

Statul român are şi o incapacitate structurală de a încasa taxe şi impozite, pentru că nu a acţionat pentru digitalizarea administraţiei, în particular a ANAF. Suntem coada Europei, la distanţă mare, cu 25-27% din PIB grad de colectare la bugetul se stat, comparativ cu media UE de 40%.

Până şi Teodorovici, fost ministru de finanţe, spunea în rarele sale momente de sinceritate, înainte că partidul să-i închidă gura:

„Dacă mâine pleacă cel puţin 20% dintre angajaţii din administraţie, aceasta ar funcţiona mai bine, salariile bugetarilor sunt prea mari, iar evaluările se fac pe baza unor valori “puerile”. „Salariile, într-adevăr, e o situaţie neplăcută şi trebuie întoarsă, inversată.Nu poţi să ai, într-adevăr, la stat salarii mai mari decât în sectorul privat”. „Statul oricum îţi oferă un statut aparte, anumite facilităţi, avantaje, o zonă în care nimeni nu te controlează sau nu te evaluează după cum te evaluează un patron în sectorul privat”.

Teodorovici a fost modest, speriat de ce va spune partidul. Posibil ca şi cu ajutorul digitalizării, statul să se poată dispensa uşor de 30-40% din salariaţii săi. În 2004 aveam 850.000 de bugetari. Tăriceanu a dus această cifră la 1,4 milioane, Boc a redus-o la 1,2 milioane, dar cu ajutorul aplicaţiilor informatice am putea funcţiona şi cu 650.000 de bugetari.

 Sectorul privat are acum un deficit de forţă de muncă uriaş, de aproape un milion de joburi. Aşa încât salariaţii plecaţi de la stat au unde să-şi găsească o slujbă, în sectorul privat.

Ajutoarele sociale trebuie acordate doar persoanelor cu handicap, mamelor singure cu mulţi copii, persoanelor cu probleme medicale temporare. În rest, obligaţia statului este să contribuie la creşterea economiei, pentru ca oferta de locuri de muncă în privat să fie mai mare. Ori pentru asta trebuie bani în investiţii, nu în ajutoare sociale. Avem aici un cerc vicios care trebuie rupt.

PSD avea interesul ca bazinul său electoral, bugetarii şi familiile lor, să primească venituri mari, să-l voteze în continuare. Un bazin de circa 3 milioane de votanţi. Pensionarii au înţeles că degeaba li se măresc pensiile dacă inflaţia le roade puterea de cumpărare. Şi n-au mai votat PSD la ultimele alegeri. PNL are un alt bazin electoral. Salariaţii din privat, investitorii, antreprenorii, cei de care depinde până la urmă creşterea economică şi bunăstarea întregii populaţii.

Ce trebuie să facă guvernul Orban mâine?

Profitând de reorganizarea ministerelor prin HG-uri, guvernul trebuie să dea exemplu că este primul care înţelege nevoia scăderii cheltuielilor de funcţionare a statului. Reducerea la jumătate a personalului din ministere mi se pare un minim necesar de atins. Apoi reducerea personalului din instituţiile subordonate ministerelor, simultan cu schimbarea şefilor acestor instituţii. După aprobarea HG-urilor de reorganizare, există bază legală pentru toate aceste schimbări. Ministerele devin angajatori noi, pentru care vechile contracte de muncă îşi pierd valabilitatea.

Fiecare ministru are un plafon de cheltuieli pe care trebuie să-l gestioneze în interesul dezvoltării ţării. Sunt ministere, precum ministerul Educaţiei, la care peste 80% din fonduri se duc în salariile angajaţilor. O reducere a acestor cheltuieli de personal disponibilizează fonduri pentru investiţii, pentru rezolvarea problemei wc-urilor din curtea şcolilor, pentru modernizarea logisticii necesare şcolilor, precum echipamentele informatice, mobilier modern, săli de sport, mijloace de transport pentru elevi, etc.

Am arătat în articole precedente cum instituţii subordonate ministerului Educaţiei nu-şi merită fondurile alocate. ARACIS şi ARACIP n-au avut nicio contribuţie la bunul mers al educaţiei, dovada fiind rezultatele la testele PISA şi la examenele naţionale. 200.000 de elevi figurează în scripte şi cataloage, dar nu se regăsesc fizic în clase. Prilej de a pune ordine în sistem şi a face o economie din dispariţia, prin comasare, a 8.000 de clase.

Dar şi în alte domenii există astfel de găuri de scurgere a banilor noştri. Nu înţeleg de ce mai sunt necesare direcţiile judeţene de tineret şi sport, care nu au obiectul muncii. Nici ministerul Tineretului şi Sportului nu era necesar, cum a şi fost propunerea în prima fază.

La ministerul Agriculturii nu înţeleg ce rol mai au agenţiile agricole judeţene, în contextul în care toată agricultura este privatizată, iar instituţii precum ADS (Administraţia Domeniilor Statului), APIA (care se ocupă cu subvenţiile acordate agricultorilor), dar şi alte asemenea instituţii, se ocupă cu atribuţiile statului din domeniul agriculturii. Agenţiile agricole judeţene ce fac? Eu nu înţeleg. Îi sfatuiesc pe agricultori ce şi cum să cultive?

Dacă fiecare ministru ar lua lista ordonatorilor secundari şi terţiari de credite, şi ar analiza care sunt utili şi care nu, sunt convins că ar găsi resurse importante pentru scăderea drastică a cheltuielilor de funcţionare a statului.

Concluzie

De fapt, guvernul Orban nu are încotro. Trebuie să reducă drastic cheltuielile bugetare, pentru că nu are bani. O criză economică la nivel mondial este oricând posibilă, şi ne-ar găsi cu pantalonii în vine. Deficite bugetare şi comerciale uriaşe, un curs de schimb volatil, exact scenariul din 2009-2010. Totul este ca miniştrii guvernului Orban să înţeleagă situaţia actuală, şi să aibă curajul să ia taurul de coarne. Dacă îşi fac calcule electoraliste, vor pierde şi alegerile şi vor lăsa ţara într-un colaps bugetar şi mai adânc, şi mai periculos.