Răzbunarea mentalităţii

Tună şi fulgeră împotriva pc-ului, îi ironizează pe activiştii civili cu nişte glume ulceroase. Dar cred că cu Traian Ungureanu alta e problema principală.

Mai demult l-am citit cu o plăcere incomparabilă. Articolele lui de sport, chiar dacă uneori nu-mi plăcea sportul care făcea subiectul unuia sau altuia, m-au vrăjit pur şi simplu. Ce să mai vorbim despre eseurile lui despre fotbal, care efectiv mi-au uns inima? Şi nu neg că şi pentru că a scris un elogiu şi o elegie despre Echipa de Aur.

Cînd a devenit băsist, eu am devenit trist. Nu devii dintr-un intelectual critic un om al preşedintelui, susţinător necondiţionat al unui discurs bădăranoid.

Apoi, a plecat la Bruxelles, şi lucrurile au luat o întorsătură ciudată. Sau poate nu s-a întîmplat cronologic aşa, încerc să nu-mi mai amintesc. Dar să fii parlamentar european şi să renegi toate valorile europene, să tratezi democraţia ca pe un măgar inimos, asta mi se pare mai mult decît cinic.

„De la covorul plat încoace, nu e de găsit ceva mai banal decît Dosarul Panama. Numai naivii şi profesorii lor de naivitate deghizaţi în societate civilă pot fi surprinşi. Norodul nu şi-a făcut niciodată iluzii: oamenii sînt fiinţe interesate, iar interesul lor genetic e să nu fie fraieri. Cine are 1.000 de euro nu vrea să-i dea statului, ca să  primească rest 100 şi penalităţi tot atît.” Bine, dar de ce tonul ăsta arţăgos? Eu cred că societatea civilă e importantă pentru democraţie, şi că naivitatea e importantă în lume. Oare Hristos şi Don Quijote nu sunt numele unor „profesori de naivitate”?

Nu vreau să fac figură de literat picat din lună. Dacă nu eşti surprins, fă ca Zizek, scrie o analiză gîndindu-te la milioanele de oameni care nu au ce mînca sau nu au un acoperiş deasupra capului, nenumindu-i „norod”. Nu te ocupa cu BMW-ul altuia cînd poate ai şi tu unul. Scrie o analiză spunînd că asta e capitalismul, asta şi nimic altceva. Gîndeşte-te ce este Europa aceea pe care o aperi cu atîta înverşunare împotriva migranţilor. Este Europa capitalismul care conform lui Zizek (şi nu ştiu cu ce argument l-ai învinge) aşa este: Panama nu e o greşeală, e însuşi sistemul? Sau este creştinismul trăit, nu slogănuit, iertător şi empatic, este raţiunea mereu pusă la uscat de dubii şi care mereu revine, sunt speranţele şi chiar iluziile, este dorinţa de libertate şi nu de garduri, Voltaire şi nu inchiziţia.

TRU (cum semnează cîteodată) este ca prea mulţi dintre noi. Parlamentar european Europa-sceptic. Independent băsist. Empatic arogant. Om care se pretinde liber şi care vrea să îngrădeze libertatea altora. 

Tind să cred că faptele sunt consecinţele unor mentalităţi. Şi că mentalitatea este creată şi/sau sprijinită sau chiar ocrotită de oameni care sunt convinşi că o critică vehement.