RAPORT „Friends of Europe“ 2015, o viziune realistă şi necruţătoare: Europa a devenit inegală şi dezechilibrată

Europa a devenit inegală şi dezechilibrată, atât între oameni cât şi între statele membre.

„Friends of Europe“ este un think-tank extrem de influent din Bruxelles, poate cel mai interesant în acest moment prin capacitatea sa de a reuni un număr absolut impresionant de invitaţi pe o temă de mare actualitate

Raportul (pe care-l puteţi acc esa integral aici în format PDF) este redactat şi publicat sub semnătura membrilor săi: Frank Vandenbroucke, preşedintele acestui grup, profesor la Universitatea din Leuven, fost vice prim-ministru şi ministru pentru probleme sociale ale Belgiei şi Etienne Davignon, preşedinte „Friends of Europe” , Laszlo Andor, fost comisar european pentru piaţa muncii, probleme sociale, incluziune socială, Tony Atkinson, Profesor onorific al Colegiului Nuffield, Universitatea Oxford, Fabrizio Barca, Director general Ministrul economiei şi finanţelor şi fost ministru al coeziunii teritoriale, Italia, Pervenche Beres, membră a Comitetului pentru probleme economice şi monetare din Parlamentul European, fostă preşedintă a comitetului pentru problemele muncii şi afacerilor sociale, Geert Cami, cofondator “Friends of Europe”, Philippe de Buck, membru al Comitetului Economic şi Social European, Aart Jan de Geus, CEO Bertelsmann Stiftung, fost secretar general adjunct OECD, Anna Diamantopoulou, fost comisar european pentru problemele pieţei muncii şi afacerilor sociale, Nathalie Furrer, diector “Friends of Europe”, Reiner Hoffman (Preşedinte la Deutsche Gewerkschaftsbund, Danuta Jazlowiecka, vicepreşedinta Comitetului pentru problemele muncii şi afacerilor sociale din Parlamentul European, Sony Kapoor, Director Re-Define, Pascal Lamy, fost comisar european pentru comerţ şi fost director general WTO, Roger Liddle, preşedinte al ONG-ului Policy Network, Gilles Merritt, SecretaR GENRAL, FRIEND OF EUROPE, Rhodri Morgan, Cancelar Universitatea din Swansea, John Morley, senior policy advisor la APPLICA şi Riccardo Perrich, fost director în cadrul Comisiei Europene, Directoratul general pentru industrie etc. (lista completă în interiorul documentului).

Interesantă, deosebit de interesantă şi semnificativă această listă de semnatari (scuze pentru citarea a atât de multe nume dar am vrut să subliniez relevanţa interdisciplinară a documentului) şi, în consecinţă, importante bazele de plecare, observaţiile privind statutul de acum al pieţei muncii în Europa, bombă enormă care poate oricând exploda într-una sau în mai multe din ţările membre, accentuând climatul de nelinişte şi impredictibilitate.

Iată câteva dintre acestea:

-     Europa trece acum printr-o mare criză socială, economică şi politică, confruntându-se cu presiuni care pot constitui o ameninţare cu schimbări fundamentale.

-     este încă posibilă apariţia unei rupturi în cadrul eurozonei, reţeaua socială europeană se află sub o mare presiune. Aceasta rezultă din creşterea inegalităţilor sociale şi de temerile crescânde privind viitorul modelului nostru social, şi asta nu numai în rândul tineretului

-     există o continuă scădere a încrederii publicului în capacitatea UE de a reconcilia dechiderea pieţii muncii şi libera circulaţie cu statele puternice şi protecţia lor socială generoasă, fiind observată şi o creştere a neîncrederii în conceptul de “solidaritate europeană” precum şi a dubiilor privind însuşi proiectul european. Riscul este apariţia unui cerc vicios de paralizie politică şi inacţiune.

-     Schimările trebuie să aibă în vedere rezolvarea inegalităţilor sociale mereu în creştere la nivel european şi să ducă la o mai mare coeziune între statele membre.  Aceasta înseamnă rezolvarea tensiunilor existente între generaţii şi creşterea încrederii pe probleme precum mobilitatea şi migraţia.

-     Europa a devenit inegală şi dezechilibrată, atât între oameni cât şi între statele membre.

-     În multe ţări europene există o inegalitate marcată între oamenii care au o slujbă bună şi cei care nu au aşa ceva. Fenomen exacerbat de şomajul ridicat, cu un nivel inacceptabil în rândul tinerilor din unele ţări

-     în multe ţări europene creşte inegalitatea între venituri şi sărăcia. ..

-     viitorul Europei este amininţat de nivelul scăzut de investiţie în oameni – în educaţia lor orientată spre muncă şi în viaţa lor de familie, de la începutul acesteia, în sănătate, dezvoltare socială şi noi tehnologii.

-     Investiţia în educaţie şi pregătire profesională trebuie să fie parte a unei strategii largi de investiţie socială

-     mesajul central al acestui raport este că investiţia în oameni este de o importanţă crucială în ceea ce este acum noul efort investiţional (propus de CE, n.n.)....

-     Controversele şi confuzia privind politicile sociale nu se limitează la discuţia privind rolul UE. Mulţi văd acum “coeziunea socială” şi “Europa” drept duşmani, iată de ce avem nevoie de politici europene care să sprijine coeziunea şi dreptatea.

(sublinierile ne aparţin)

Viziune dramatică sau alarmistă? Mai degrabă, aş spune, un avertisment politic adresat noii Comisii Europene  în prisma programului său anunţat de mari investiţii care, cel puţin în principiu, ar trebui să rezolve nu numai găurile teribile ale momentului, ci să şi construiască, pe lungime, o formulă credibilă de recuperare a creşterii economice şi reechilibrării sociale la nivel european.

Dacă nu, cifrele sunt mai mult decât grăitoare pentru ceea ce, aici la Bruxelles, mulţi numesc „falimentul cvasi-generalizatal solidarităţii europene”. Vorbim, la nivelul finelui de februarie 2015, despre 23.815 milioane de şomeri în UE dintre care 18.059 milioane în zona euro, cea presupusă a fi etalonul bunăstării şi stabilităţii pieţei europene. Rata şomajului a fost în ianuarie 2015 de 11,2% , cele mai înalte nivele de şomaj fiind înregistrate în Grecia (25,8%) şi Spania (23,4%), iar cele mai reduse în Germania (4,7%) şi Austria (4,8%).  Pentru a înţelege temerile autorilor acestui raport, mai trebuie să menţionăm că, în ianuarie 2015, la nivelul UE existau 4.899 milioane tineri şomeri (cu vărsta sun 25 de ani) , cu procentre explozive în Spania (50,9%), Grecia (50,6%), Croaţia (44,1%) şi Italia (41,2%).

Problema imediată este dacă programul pe termen mediu şi lung de mari investiţii propus în teorie de Comisia Europeană va începe să pruducă rezultate vizibile înaine ca fenomenul acesta să se acutizeze şi să ducă la evoluţii sociale neaşteptate. Pe de altă parte, se aud din ce înce mai multe voci care vorbesc despre modul absolut defectuos în care a fost gestionată activitatea de supraveghere a modului în care se cheltuiesc banii europeni, multe dintre fonduri fiind fie deturnate de la obiectivele anunţate pe hârtie, fie pur şi simpu furate încă de la început.

Dacă sursele mele sunt corecte, se lucrează acum la un studiu pe mai mare amploare de către un think tank european plecându-se chiar de la exemplele recente descoperite de autorităţile din România, dovadă, se spune, că nu mai trebuie crezute raportările entuziaste venite din ţări cu „un nivel ridicat de corupţie în special pe fonduri europene”...

Sigur că există câteva semnale de apreciere pentru recentele iniţiative ale Comisiei Europene, însoţite, de fiecare dată, de dorinţa (şi avertismentul) ca gândirea această să nu uite, aşa cum s-a mai întâmplat, de faptul că proiectul care trebuie salvat este nu cel al unei Europe abstracte, da manual bun pentru funcţionarii de la Bruxelles, ci de unul credibil pentru cei care trăiesc în spaţiul unei Europe ameninţată de spectrul ridicării unui naţionalism violent, însoţit de fenomene precum protecţionismul exacerbat şi începerea unui refuz formal al „străinilor”.

Sigur că pe politicienii noştri nu-i întreabă nimeni ce şi cum, dar măcar acasă, de ce nu se organizează vreodată o dezbatere despre politicile sociale pe termen lung, inclusiv de protecţie a unei pieţe care ar putea fi foarte rău scuturată în cazul în care, la nivel european, revine criza sau/şi se accentuează dezechilibrele din care  facedm parte cu brio.

Poate ar trebui să ne gândim că un asemenea raport nu este deloc întâmplător publicat în această primăvară de 2015 şi că avertismentele acestea au o bătaie cu mult mai lungă decât ceea ce transpare la o primă lectură, căci asta spun cei de la Bilderberg: de fiecare dată un document este citit la nivelul tău de cumul de experienţă/lectură/capacitate de analiză/informaţie strategice deţinută.

Uitaţi, documentul vă este accesibil, dumneavoastră şi politicienilor noştri. Credeţi că va vrea cineva să facă ceva? Măcar să-l citească? Sincer, eu sper că dumneavoastră o veţi face. La ceilalţi, chiar nu mai am niciun fel de speranţă.