Puciul din USR. Mazilirea lui Dacian Cioloş

0
0
Foto Inquam Photos
Foto Inquam Photos

În timp ce PNL şi PSD şi-au dat mâna şi au reînviat în Parlament spiritul defunctului USL, proiectul politic care în anul 2012 a reuşit să câştige alegerile parlamentare cu peste 60% din voturi, restul partidelor de pe scena politică par a fi stăpânite de demonul luptelor pentru putere, atât PMP, cât şi AUR şi USR fiind bântuite de o vrie a puciurilor interne.

Primii care au dat tonul noului trend în materie de rezolvare a conflictelor interne sunt popularii lui Traian Băsescu.  Cele două tabere care s-au format în interiorul PMP se războiesc încă de la finalul anului trecut şi, la cum evoluează lucrurile, pare că doar judecătorii, în faţa cărora va ajunge speţa congresului convocat pentru data de 19 februarie, mai pot face ordine în interiorul reprezentanţilor PPE în România şi vor tranşa viitorul partidului.

De asemenea, aburii destul de tari care domină cercurile de putere le-au luat minţile şi unioniştilor de la AUR. Cotaţi de aproape toate institutele de sondare a opiniei publice drept al doilea partid ca intenţie de vot în preferineţele românilor, liderii AUR proiectează imaginea unor politicieni de mâna a doua, care nu au fost suficient de bine pregătiţi pentru a gestiona un succes de o asemenea anvergură. Iar disputele pentru supremaţie au apărut deja în interiorul partidului, liderul George Simion fiind la un pas de a fi ejectat din partidul pe care l-a format. „Nu mă dă nimeni afară din AUR, poate îi dau eu pe ei” – a tunat şi fulgerat extrem de ameninţător Simion.

Nici în interiorul USR lucrurile nu sunt mai calme. Aflaţi într-o derivă totală după ieşirea partidului de la guvernare, cu un lider foarte lent în reacţii publice şi preocupat mai mult de jocurile politice de la Bruxelles decât de ceea ce întâmplă în România, lipsiţi de idei, aflaţi sub ameninţarea sondajelor de opinie care îi plasează pe locul patru în intenţiile de vot, USR-iştii şi-au pus şi ei mănuşile de box şi au intrat în ring. Team Barna versus Team Cioloş este noul meci politic care  rulează zilele acestea pe marile ecrane.

În prima rundă, liderul partidului, Dacian Cioloş, părea că dat o adevărată lovitură Biroului Politic al partidului, organismul intern care este dominat în totalitate de gruparea Barna. Astfel, la debutul noii sesiuni parlamentare, cele două grupări din USR s-au luptat ca nişte „spartani” pentru a-şi impune favoritul în funcţia de secretar general adjunct al Senatului.

Deşi forul de decizie al USR a dat un vot în favoarea unei persoane agreate de tabăra Barna, în funcţia de secretar al Senatului a ajuns un parlamentar apropiat de Dacian Cioloş. Pentru a nu se prezenta în faţa publicului drept „fraierul clasei”, Cioloş a reuşit să negocieze şi să obţină sprijin pentru preferatul său atât de la parlamentarii PNL, cât şi de la cei ai PSD.

O manevră politică destul de spectaculoasă, care i-a reconfirmat lui Cioloş reputaţia de maestru în jocurile de culise, însă cu un impact devastator asupra legitimităţii acestuia ca preşedinte al USR. Principalele efecte ale „manevrei” Cioloş:

  • Cioloş a proiect imaginea unui preşedinte lipsit de autoritate în partid. O lipsă de autoritate pe care acesta a încercat să o suplinească prin relaţiile şi conexiunile foarte bune pe  care le are în interiorul celorlalte partide;
  • Trocul făcut de Cioloş în Senatul României cu partidele aflate la guvernare a proiect asupra USR imaginea de „partid pudel” care se gudură pe lângă granzii din Parlament pentru a obţine funcţii şi avantaje;
  • Cioloş a demonstrat că nu poate face echipă cu partidul care l-a ales în funcţia de preşedinte. Acesta nu recunoaşte şi nu respectă votul şi deciziile luate de forul de conducere al partidului;
  • Deşi este preşedintele unui partid aflat în opoziţie, Dacian Cioloş a demonstrat că nu înţelege rolul pe care USR trebuie să îl joace acum pe scena politică.

Dacian Cioloş este un personaj politic calm, echilibrat, un bun negociator şi un lider care ştie să mânuiască foarte bine instrumentele diplomaţiei. Fostul premier ar fi fost preşedintele perfect pentru perioada în care USR a fost la guvernare, într-o coaliţie cu partide conduse de lideri politici mult mai experimentaţi decât Dan Barna şi dominată de un premier extrem de irascibil şi imprevizibil.

Din păcate, USR a părăsit guvernarea pe uşa din dos şi acum a intrat într-o altă etapă politică. Cea în care un partid aflat în opoziţie aruncă diplomaţia la coşul de gunoi şi pune mâna pe rangă. Or, prin prestaţia sa publică de până acum, Dacian Cioloş a transmis toate semnalele că nu înţelege această etapă şi nu ştie cum să o stăpânească. De aceea, mazilierea sa din fruntea USR a devenit doar o chestiune de timp.

Dacian Cioloş ştie şi el că zilele lui în fruntea USR sunt numărate. De aceea Programul pentru 2022-2024, un proiect care prevede o serie de schimbări radicale şi reforme interne, pe care Cioloş l-a aruncat pe masa USR-iştilor demonstrează faptul că acesta nu vrea să plece din fruntea partidului ca un tontălău. Cioloş joacă totul sau nimic. Dacă proiectul său va trece, atunci va obţine controlul total asupra USR. Dacă va fi respins, Cioloş îşi va da demisia şi va poza în marele reformist, iar USR-iştii vor dobândi eticheta de retrograzi. O mică palmă dată la plecare. Iar Programul, foarte probabil, îi va folosi lui Cioloş drept platformă pentru ruperea USR şi formarea unui nou partid.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite