Protest cu brânză şi zacuscă

Să ridice mâna cine vrea să mănânce sănătos! Cine vrea legume gustoase, fără pesticide, mezeluri neinjectate şi bunăstare pentru micii producători şi fermieri români.

Deşi îmi imaginez câteva milioane de mâini ridicate, la acţiunea de vineri de la Ministerul Agriculturii au fost prezente în jur de 100 de persoane – agricultori şi activişti care au încercat să transmită un semnal de alarmă autorităţilor române privind Politica Agricolă Comună (PAC). Asta pentru că în aceste zile, viitorul alimentelor şi al fermierilor noştri este disputat la Bruxelles şi pentru prima oară reforma agriculturii europene va fi stabilită atât de Parlamentul European cât şi de guvernele naţionale.

Deşi e perioada culesului de porumb, Willy Schuster, agricultor din zona Sibiului, a venit la Bucureşti să le vorbească orăşenilor despre ce îl doare. Lucrează la ferma sa din comuna Moşna împreună cu soţia şi copiii. Când vorbeşte despre păşuni, păduri, râuri şi mâncare sănătoasă i se luminează privirea şi povesteşte cu atâta drag încât îţi vine să laşi naibii Bucureştiul şi să te muţi la ferma lui. Le împarte trecătorilor felii de brânză dulce, pudrată cu verdeaţă, sau boia, sau piper, produse la ferma lui.

„Vrem să ne păstrăm obiceiurile şi produsele tradiţionale. Oamenii au nevoie să meargă la ţară, să se întoarcă din când în când la natură şi la tradiţii, să mănânce o bucată de slănină bună, o mămăligă, o smântână. Vrem să ne păstrăm peisajele, aţi văzut cum vin străinii şi se minunează de bogăţia noastră, de biodiversitate... Eu despre asta pot să vă vorbesc, nu despre cifre şi analize, asta e treaba lor”, spune Schuster, arătând cu mâna spre sediul ministerului.

A venit la protest cu Shanon, fiica sa, o puştoaică cu ochi albaştri şi păr lung, de culoarea grâului copt. Când facem cunoştinţă îi păstrez un pic mâna într-a mea şi-i cercetez bătăturile din palmă. Sunt de la culesul porumbului, îmi spune ea, după care îmi dictează pe litere numele, ca să o pot găsi pe Facebook.

Pentru familia Schuster, care are o fermă ecologică, culesul porumbului e mai anevoios decât la fermele convenţionale, pentru că se luptă an de an să-şi păstreze soiul nealterat şi triază manual ştiuleţii de porumb, ca să-i elimine pe cei hibrid.

În afară de ei, la protest au mai venit producători din Mureş şi Buzău, cu coşurile pline de zacuşti, dulceţuri şi seminţe de legume, pe care le-au împărţit trecătorilor.

Să mâncaţi bine!

Ţăranii din România sunt puterea ei cea mai mare, nu o răspundere care trage România în jos, cred cu tărie oamenii prezenţi în faţa Ministerului Agriculturii. Sunt puţini aici, dar reprezintă mulţimile  tăcute de ţărani care nu au timp de proteste, pentru că fânul trebuie cosit, iar vacile trebuie mulse, iar în satele lor îndepărtate nu există internet şi reţele de socializare, nici asociaţii de producători care să le dea speranţă şi susţinere.

De aceea, politicile care elimină în prezent ţăranii de pe piaţă trebuie înlocuite cu unele ce îi plasează la baza lanţului alimentar, construind o economie rurală puternică şi vibrantă. 

În prezent, majoritatea guvernelor europene susţin cu sume enorme agricultura industrială practicată de marile companii.

Practic, reglementările promovează producţia industrială, nesustenabilă, care se bazează pe un abuz de ingrasaminte chimice, de pesticide. În cele mai multe cazuri, fermele industriale depind de importurile de soia pentru a-şi hrăni animalele, neglijează bunăstarea animalelor şi conduc la degradarea solului.

De partea cealaltă, ţăranii români aşteaptă cu anii subvenţiile la care au dreptul şi se zbat să supravieţuiască. Din cauza asta, mulţi renunţă şi migrează la oraş, îngroşând rândurile şomerilor. Zonele rurale sunt abandonate, populaţia este îmbătrânită, terenul este ocupat treptat de investitori străini.

Protestul de la Ministerul Agriculturii a fost organizat în coordonare cu numeroase evenimente similare ce au loc în aceasta lună în Europa. Punctul culminant al manifestaţiilor va fi atins pe 19 septembrie, la Parlamentul European din Bruxelles, unde se vor reuni la finalul unui Marş pentru Hrană Bună (Good Food March) ţărani, activişti, specialişti şi consumatori din întreaga Uniune Europeană.