Propunere: filieră tehnologică, pe lângă cea teoretică, începând cu clasa a V-a

Discuţia privind nivelul de dificultate al Testării Naţionale şi perspectiva schimbărilor curriculare ar trebui să cuprindă şi posibilitatea introducerii a doua filiere, teoretică şi tehnologică, începand cu clasa a V-a, după modelul german.

În plus, ultimele date de la INS, Institutul Naţional de Statistică ne arată că 16% dintre tineri de vârstă şcolară nu se regăsesc nici în şcoală, nici în piaţa muncii, care nu-i poate absorbi fiind total lipsiţi de competenţele cerute de angajatori.

Lucrul cel mai grav, doar 0,5% din populaţia şcolară se regăseşte în învăţământul profesional, o anomalie nemaiîntâlnită în alte ţări europene.

Subiectele de la Testarea Naţională - matematică au fost prea uşoare pentru elevii bine pregătiţi, cu înclinaţii mai degrabă conceptual-teoretice şi, posibil, tot grele, pentru acei elevi cu o inteligenţă mai degrabă dominant aplicativă, practică.

Acestora din urmă li se potriveşte un traseu educaţional tehnologic, începând cu clasa a V-a, pe un curriculum diferenţiat cuprinzând acele discipline, module, aplicaţii, caracterizate de un mai mare caracter aplicativ.

Lucrul cel mai grav, doar 0,5% din populaţia şcolară se regăseşte în învăţământul profesional, o anomalie nemaiîntâlnită în alte ţări europene.

Revenirea ariei curriculare „tehnologii” în gimnaziu s-ar face cu predilecţie pentru filiera tehnologică, inclusiv orele de „lucru manual”, aşa cum erau organizate în învăţământul anterior anului 1990.

Repartizarea în cele două filiere nu este definitivă, elevii pot trece de la o filieră la alta funcţie de evoluţia biologică şi psihologică. Împărţirea pe cele două filiere s-ar face cu acordul părinţilor, după consultări şi discuţii cu profesorii şi psihologii şcolilor.

În felul acesta se creeaza mai multe trasee educaţionale, în ideea ca fiecare tânăr să parcurgă acel traseu care se potriveşte cel mai bine datelor personale, resurselor, talentelor  şi înclinaţiilor proprii.

Absolvirea filierei gimnaziale tehnologice face elevii apţi de a urma şi în continuare o şcoală profesională, cursuri de formare profesională de scurtă durată, filiera tehnologică liceală dar şi o filieră teoretică, dacă susţin cu succes examene de diferenţe.

Plasarea pe un traseu educaţional nepotrivit cu datele personale ale tânărului reprezintă astăzi principala cauză a esecului şcolar.

În acelaşi timp, trebuie respectat principiul din Legea Educaţiei Naţionale care spune că fiecare unitate şcolară are drept la CDS (Curriculum la Dispoziţia Şcolii), 20-30%, iar profesorul are la decizia sa 25% dintre orele disciplinei pe care o predă.

Toate aceste măsuri sunt de natură să aducă şcolile cât mai aproape de interesele si  particularităţile sociale, economice, culturale ale comunităţilor pe care le deservesc.  O educaţie centralizată, fără a ţine cont de contextul local, înseamna un pat al Procust în educaţie, cu rezultate catastrofale, aşa cum avem în prezent.

În fine, pentru fixarea procesului educaţional pe cei patru piloni, a învăţa să ştii, să faci, să fii, să trăim împreună şi pe cele patru arii de cuprindere: teoretic-conceptuală, aplicativă, interdisciplinară şi generatoare de învăţare continuă, pentru flexibilizare curriculară, sunt necesare şi discipline agregat, de tipul ştiinţele mediului, ştiinţele vieţii, educaţie pentru societate, fiecare organizată în module obligatorii şi opţionale, la decizia profesorilor, pentru a oferi elevilor un sistem coerent de competenţe, utile în viaţa zilnică.

Important este să înţelegem că educaţia şi formarea profesională au devenit o frână a dezvoltării economice, în loc să fie un factor de progres.

Autoritatea de stat, responsabilă de politicile publice din educaţie şi formare profesională nu mai poate întârzia în a adopta următoarele direcţii importante:

• Cadrul de refererinţă curriculară, un document de principii şi direcţii conceptual teoretice referitoare la organizarea curriculară;
• Harta competenţelor aşteptate de la elevi, generale şi specifice, pe discipline şi etape ale şcolarizării, pentru a defini clar ce competenţe trebuie să posede tinerii la absolvire;
• Planurile cadru de învăţământ;
• Lista unităţilor de învăţare, care să permită sincronizarea pregătirii la diferite discipline;
• Caietul de sarcini pentru elaborarea curriculară pe discipline, care să stea la baza concursului naţional de elaborare a curriculelor pe discipline.

Nu putem discuta de tipărirea unor noi manuale înainte de a pune la punct aceste etape ale reformei şcolare.

Suntem deja în mare întârziere, competitivitatea si atractivitatea economiei româneşti suferă din lipsa unei pieţe a muncii în care investitorii să-şi găsească angajaţii de care au nevoie.

Slaba  dezvoltare economică nu ne dă nicio speranţă pentru creşterea nivelului de trai al cetăţenilor.