Prin acordurile cu China, Viktor Orban vrea să-și poziționeze țara în topul mondial al producției de automobile electrice

Mi se pare chiar teribil de enervant și cumplit de frustrant faptul că, știind să joace în marea ligă a politicii mondiale, Viktor Orban (înconjurat de echipe de consilieri profesioniști) reușește să dea o lovitură majoră și cu semnificații pe care Uniunea Europeană este obligată să le aplaude, chiar dacă cu invidie justificat Asta deoarece Ungaria conturează prima realizare de importanță globală pe continentul nostru, exact în zona celor mai ambițioase visuri ale UE în ce privește fabricarea automobilelor electrice.

În acest moment, Ungaria vecină și prietenă este cel de-al treilea producător mondial de baterii pentru automobile electrice. Primul loc este  evident ocupat de China, la mare distanță de locul doi (SUA), și cu Ungaria în urcare extrem de rapidă, astfel încât, spre surpriza multora, chiar există șansa să se împlinească predicția lui Viktor Orban care-și vedea țara, la orizontul anului 2030, ca ocupând locul secund în lume în acest clasament. Chiar se poate deoarece marile mărci de automobile în variantă electrică sunt deja instalate în Ungaria, acolo s-au implantat deja producătorii sud-coreeni, germani și japonezi și semnalul gigantic pentru viitor a apărut în momentul în care CATL, cel mai mare producător de baterii electrice din lume a aprobat investiția de 7 miliarde $ pentru construirea unei fabrici uriașe în Ungaria. Totul este completat de promisiunea unei alte investiții strategice complementare: o fabrică de construcție pentru automobile electrice BYD la Szeged. Mișcare care depășește orizontul european deoarece constructorul chinez este deja – ca vânzări și tehnologie – peste rivalul TESLA, cu acest rezultate consemnate de statistici:

Vizita Președintelui chinez în Serbia și Ungaria arată dimensiunea strategică a investițiilor în Noul Drum am Mătăsii care se consolidează după popasul reușit în Turcia și acum folosește traseul istoric al  Marelui Drum din Balcani pentru a ajunge în inima continentului nostru. Iar lovitura de acum chiar că trebuie comentată deoarece, fapt notabil pe acest timp de restricții și transformări pentru a susține eforturile cerute de intrarea în stadiul „economie de război”, vine să spună că nu este imposibil să se poată deschide capacități industriale care să vină în sprijinul refacerii creșterii economice.

Este o simplă problemă economică și care trebuie discutată ca atare?

Nu cred.

Apare, începe să se impună și foarte curând va deveni prioritară nevoia de a se da un răspuns politic, economic și de securitate – fie doar național, fie regional, fie continental, fie fin partea unor alianțe sui-generis- la dilema fundamentală: care va fi modelul de creștere și cu ce și cine va fi el conectat? Răspunsurile care încep să apară și la care nu suntem atenți din diverse motive ușor de înțeles, arată că, stupefiant, o țară de dimensiunea Ungariei poate reuși, singură și împotriva curentului corectitudinii politice din UE, o miză care să o pună în mijlocul viitoarelor priorități de creștere globale. Mai precis, a pariat că discursul politic european e una și cu totul altceva sunt repoziționările piețelor europene care văd că vânzările de automobile tradiționale și chiar hibride încep să aibă probleme de perspectivă tocmai datorită legislațiilor europene care anunță viitoarea interdicție de producere de noi mașini cu motoare cu ardere internă și o taxare din ce în ce mai dură a vechiturilor rămase.

Cine va putea avea o producție națională de automobile electrice ieftine și solide, susținută (aș apune garantată) de tehnologia de tip chinez pentru baterii ieftine și de mare putere, deține deja una dintre acele opțiuni care sunt specifice marilor puteri economice. Vom vedea foarte rapid dacă există și un nivel superior, asta după ce vor deveni publice detaliile înțelegerilor între posesorii  chinezi de know-how  și producătorii din Ungaria și Serbia, proiectați la nivel. Mondial drept producători europeni în cooperare cu tehnologii chineze, ceea ce le-ar da cale liberă spre export ca „made in EU”.

Astea sunt speranțele lor.

Să vedem ce iese, dacă le iese și cu ce costuri colaterale de securitate.