„Poziţia copilului” - sau şi bogaţii plâng, chiar dacă se descurcă

0
0

Filmul „Poziţia copilului” este unul complex, care îmbină observaţia socială, a realităţilor din România de astăzi, cu analiza relaţiilor dintr-o familie, ce poate fi de oriunde din lume.

„Filmul meu e o analiză a unei familii nevrotice, în care situaţia nu este prezentată în alb şi negru”, a declarat Călin Netzer la conferinţa de presă care a urmat vizionării peliculei premiate cu „Ursul de Aur” la Berlin. Din punctul lui de vedere, acesta e cel mai important aspect al filmului, pentru că e vorba de povestea lui personală, a relaţiei cu mama sa. Din fericire, lungmetrajul nu este numai despre aceasta. Are şi analiză psihologică a raporturilor interumane, are şi dramatism, are şi observaţie socială. Totul, pus în pagină nuanţat, cu fineţe şi fără caricaturizări sau înnegriri forţate. Şi, în plus, beneficiind de un joc actoricesc de zile mari (şi aici nu vorbim numai de Luminiţa Gheorghiu, protagonista filmului, ci de toţi ceilalţi din distribuţie, oricât de mic ar fi rolul lor).

Averi şi probleme personale
După cum probabil ştiţi, în film este vorba despre o familie de oameni bogaţi din România de astăzi, oameni care locuiesc în penthouse şi conduc maşini scumpe. Tatăl (Florin Zamfirescu) - medic, mama (Luminiţa Gheorghiu) - arhitectă, iar copilul (Bogdan Dumitrache) - beneficiar al averii şi al relaţiilor părinţilor săi. Copilul, care e de fapt bărbat în toată firea, a fost crescut în puf de mamă, care-i zice în continuare „Cuculeţ”. Dacă ar fi să-l caracterizezi la prima vedere, este infantil şi iresponsabil. În acelaşi timp, are tot felul de revolte faţă de tutela părintească şi încearcă să scape de statutul de „băiatul mamii”. Cele două mişcări ale personajului - de acceptare a beneficiilor de pe urma poziţiei părinţilor şi de revoltă faţă de aceştia - sunt cu atât mai vizibile într-o situaţie-limită, când el omoară un copil cu maşina. Într-o asemenea situaţie care implică moartea, problemele de până atunci se acutizează. În acelaşi timp, li se acutizează şi ridicolul.

Lumea lor, România mea
Dacă situaţia dintr-o familie de bogătani este universal valabilă - cu o mamă puternică şi protectoare până la sufocare, o beizadea plină de mofturi şi închipuiri şi un tată moale - multe scene din „Poziţia copilului” sunt pur româneşti. Începând de la accidentul propriu-zis: „băiatul mamii”, la volanul unui Audi puternic, dă flash-uri unei maşini să se dea la o parte din calea lui; şoferul din faţă e şi el mândrul proprietar al unui autoturism puternic şi nu-l lasă; după mai multe şicane reciproce, băiatul cu Audi intră în depăşire, cu 140-150 km/h tocmai când ieşea dintr-o localitate, şi izbeşte din plin un copil care se întorcea acasă de la şcoală.

Ce a urmat după accident este de asemenea foarte românesc: părinţii beizadelei intervin prin telefoane date la personaje sus-puse, încearcă să mituiască martorul - de fapt, şoferul depăşit (Vlad Ivanov) - să-şi schimbe depoziţia; nu se înţeleg cu el numai pentru că acesta cere prea mult; poliţistul care investighează cazul vrea şi el un mic favor de la mamă şi tot aşa. Peisajul general e al unei Românii a şpăgii şi a „aranjamentului”. Nu-i aşa că vă sună foarte cunoscut?

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite