Ultimele știri ⏱️Alegeri prezidențiale 2024 Alegeri parlamentare 2024 România alege Război în Ucraina Război în Israel Istoria zilei

Plăsmuiri lexicale

0

Publicat: 16.06.2023 08:22

Ultima actualizare: 16.06.2023 22:13

Câteva delicioase exemple de paronime și de etimologii populare în spaniola argentiniană ne oferă Adolfo Bioy Casares în volumul Descanso de caminantes (Tihna drumeților), titlu sub care și-a reunit jurnalele personale scrise timp de peste o jumătate de secol, începând din 1947. În ele celebrul scriitor a notat reflecții, dorințe, vise nocturne, fantezii, aforisme, bancuri, epigrame, episoade trăite, confesiuni, bârfe, dialoguri surprinse pe stradă, scene absurde, referiri politice și sociale, precum și referiri la Silvina Ocampo, soția sa, și la Borges, prietenul de o viață. Unele dintre confuziile lexicale enumerate îi sunt accesibile și cititorului român nefamiliarizat cu spaniola. Iată-le: „[…] crisantelmo por crisantemo” (n.m. crizantemă este de genul masculin în spaniolă), paronimul astfel creat având, foarte probabil, ca sursă confuzia cu San Telmo, numele unui renumit cartier din Buenos Aires/ „[...] un Chubut por un yogurt”, situație în care vorbitorul confundă două substantive ce denumesc clase diferite de obiecte, Chubut fiind o provincie a Argentinei. Celebra rasă de bovine Aberdeen Angus, importată în Argentina acum un secol și jumătate, devine Aberdeen Agnus, în gura învățătoarei fiicei lui Bioy Casares. Cu alte cuvinte, vaca se transformă în miel. În loc de Agua Villavicencio (numele unei firme locale de apă minerală) cineva pronunță agua de beneficencia. În acest caz, mecanismul erorii e mai greu de intuit. Substantivul beneficencia înseamnă binefacere, caritate, deci sintagma care îl cuprinde ar însemna apă de binefacere. O ipoteză rezonabilă ar conduce către interpretarea mistică, vorbitorul având, probabil, în minte, conceptul de apă sfințită.

Cel mai suculent exemplu consemnat de Bioy Casares este „las pampas fúnebres”. Trebuie menționat că în spaniolă pampas este forma de plural a substantivului pampa, spre deosebire de română unde reprezintă forma de singular. (Cea mai recentă ediție a DEX include însă și varianta pampa, mai puțin folosită.) Regiune foarte fertilă, care se întinde între coasta Atlanticului și munții Anzi, traversând centrul Argentinei, la pampa este un loc extrem de familiar oricărui argentinian, astfel că unei persoane mai puțin cultivate sintagma „las pampas fúnebres” îi pare corectă. Acesta este un caz de etimologie populară.

În volumul „Capcanele” limbii române (Humanitas, 2012), ediție ce reproduce integral textul publicat de Editura Științifică și Enciclopedică în 1976, acad. Alexandru Graur definește etimologia populară drept „modificarea formei unui cuvânt, ca să semene cu o rădăcină cunoscută din alte cuvinte”[1]. El oferă câteva exemple, dintre care unele încă sunt folosite: filigram, în loc de filigran, vorbitorul presupunând că substantivul are legătură cu gram, brusculadă, în loc de busculadă, din cauza asocierii cu adjectivul brusc, repercursiune în loc de repercusiune. La baza acestuia din urmă, explică Alexandru Graur, se află latinescul „percussio «izbitură» (căruia îi putem identifica o formă înrudită în neologismele a persecuta, a discuta, [...] dar vorbitorii au crezut greșit că se pornește de la cursă și i-au adăugat un r necorect.”[2] Celebra renumerație a lui Pristanda este eronat asociată cu ideea de „a număra”. Cuvântul corect, remunerație, are la bază latinescul munerare, „a dărui”. Graur consemnează și un alt tip de etimologie populară, care presupune păstrarea formei corecte, dar modificarea sensului, vorbitorul asociind cuvântul cu o familie lexicală diferită. O bună ilustrare este adjectivul fortuit care, aproape jumătate de secol mai târziu, continuă să facă victime. Provenit din latinescul fortuitus, fortuiti, derivat din fors („soartă”, „noroc”), adjectivul înseamnă „întâmplător”, iar nu „forțat”. Un alt exemplu este adagiu pe care unii vorbitori îl folosesc în loc de adaos, presupunând că s-a format de la „a adăuga”. În fapt însă adagiu provine din adagium și înseamnă „maximă”, „aforism”.

În capitolul pe care îl dedică etimologiilor populare în volumul Probleme de etimologie (Editura Științifică, 1968), Theodor Hristea înregistrează, printre altele, adjectivul vindicativ, înțeles incorect drept „ceva care vindecă”, spre exemplu medicamente vindicative.[3] Pe listele sale apar și clasicul boliclinică, ce încă poate fi auzit, precum și substantivul rază, folosit în loc de razie. Exemple oferite de Hristea: „«S-a făcut rază-n oraș»; „«„Am scăpat de rază»”.[4] El explică, apoi, că „rază e moștenit din lat. radia, iar razie e un neologism care ne-a venit din fr. razzia, care provine la rîndul lui din arab. rhāzya «atac, incursiune»”[5]

Lingvistul menționează și expresia foarte comună a da sfoară în țară, eronat construită prin contaminarea substantivului sfară (< sl. veche skvara „fum, miros de friptură”)[6] cu substantivul sfoară. El atrage, de asemenea, atenția asupra unei alte expresii comune și greșit formate – apă chioară. La baza sa se află adjectivul chiară (< lat. clara). Confuzia cu adjectivul chioară (fem. lui chior < tc. kör)[7] a făcut ca expresia apă chiară să ia o altă formă, întru totul străină de original.

În același capitol sunt semnalate două cazuri interesante. Autorul mărturisește că a înregistrat termenul basculată, pronunție eronată explicabilă prin aceea că platforma autocamionului basculant este lată. În acest context însă el subliniază dezvoltarea unei alte etimologii populare care în cele din urmă a transformat eroarea în substantiv acceptat. Este vorba de cuvântul prelată. „Tot datorită atracției exercitate de adjectivul lat,-ă se va fi transformat fr. prélart în prelată (obiectul în discuție este realmente lat).”[8]

În cele ce urmează voi menționa câteva erori similare citite, respectiv auzite în ultimii ani. Titlul unui articol propus de un site de știri: „Duel pe teme literale la moțiune între Florin Cîțu și Gabriela Firea”. Adjectivele literal și literar sunt paronime, cuvinte asemănătoare ca formă şi diferite ca sens. Corectă aici este folosirea termenului literar, care se referă la literatură, iar nu cea a lui literal, însemnând ceva care se reproduce cuvânt cu cuvânt sau literă cu literă.

În cadrul unui buletin de știri o reporteră TV anunța: „Iată că se parafrazează această coaliție”. Ea face confuzie cu verbul a parafa, iar cele două verbe sunt pseudoparonime.

În timpul unei discuții cu profesoara copiilor săi, o mamă a asigurat-o că „Noi ne confirmăm la deciziile școlii”. Folosirea verbului a se confirma în locul lui a se conforma este, încă, o „bijuterie” rară, dar pe căile sinuoase ale neoromânei nu e deloc exclus să devină relativ comună. Cele două verbe sunt tot pseudoparonime.

Recent am auzit, în relatări diferite aparținând aceleiași persoane, două greșeli al căror inevitabil efect comic reușește să înlăture esența naturalistă a evenimentelor descrise. Persoana respectivă s-a referit, la un moment dat, la o rudă care „a făcut emoție și a murit.” Nu e vorba de o puternică emoție fatală, ci de o comoție cerebrală însă convingerea cu care vorbitoarea a folosit termenul nepotrivit nu a permis nicio intervenție de corectare. În alt context, tot medical, ea a pomenit un „ulcer veninos.” Diagnosticul corect este ulcer varicos. Să definești exact erorile comise e dificil și, de altfel, inutil. Ele sunt, pur și simplu, expresia unei vaste ignoranțe.

Un exemplu foarte recent de etimologie populară insolită îl oferă site-ul unei televiziuni de știri: „Regele Charles a lăsat pentru câteva zile grijile și preocupările monarhale și s-a relaxat alături de localnicii și turiștii care au venit să-l vadă la picnicul regal.” Autorul este în căutarea unui adjectiv care să se refere la monarhie, dar în loc să recurgă la monarhic, el alege monarhal (termen inexistent) asociindu-l, foarte probabil, cu monahal. Cel din urmă se referă la călugări sau la viața călugărească. Interesant e că fraza conținând eroarea a fost preluată ca atare de câteva publicații, așa cum, la o lucrare de control, un elev copiază cu fidelitate răspunsurile colegului de bancă.

De la coronorografie (în loc de coronarografie) la bicicletă epileptică (bicicletă eliptică) la somnieră (somieră), coregrafia confuziilor lexicale pare neobosită. Pentru a încheia într-un registru (involuntar) comic merită menționată o informație pe care o regăsim în volumul lui Theodor Hristea privind interpretările pe care odinioară locuitorii de la sate le dădeau unor nume de sfinți. „Așa cum sfîntul Foca este sărbătorit fiindcă e rău de foc, la fel și sfântul [Grigore] Teologul este serbat de frica ologelii. Apropierea de olog și familia lui nu pare a fi glumeață și acest lucru rezultă din multe izvoare folclorice.”[9] Fie că această tradiție mai există sau nu în lumea satului autentic, aroma sa arhaică o așază printre etimologiile fanteziste înduioșătoare ce își află corespondent la fel de plastic în alte culturi europene.