Planurile cadru pentru liceu, din altă perspectivă. Cum ar trebui structurat învăţământul românesc?

Are dreptate ministrul Daniel David când spune că trebuie să regândim modelul după care se desfăşoară învăţământul în România. Avem modelul german, care a mers până acolo încât din clasa a V-a se despart filiera teoretică de cea profesională.

FOTO Shutterstock

Etapa de cultura generală

În esenţă, ar trebui să gândim şcoala în termeni de etapă de cultură generală, şi etapă de preprofesionalizare, şi să adaptăm planurile cadru şi programele în funcţie de etapa căreia îi sunt destinate.

Etapa de cultură generală ar trebui să fie clasele I-IX, sau I-X. Era bună soluţia cu clasa a IX-a adusă la gimnaziu, aflată în Legea Funeriu-Miclea, când se încheia etapa de cultură generală, iar liceul cu clasele X-XII era etapa de preprofesionalizare.

Cultura generală înseamnă că tânărul, viitorul adult, are competenţele necesare unei societăţi civilizate, în care se descurcă onorabil indiferent dacă merge pe un traseu educaţional profesional sau liceal urmat, posibil, de facultate. Are cunoştinţele necesare pentru comunicare, pe cele din ştiinţele vieţii, ştiinţele mediului, educaţie pentru societate.

Etapa de preprofesionalizare

Urmează apoi etapa de preprofesionalizare, în şcoala profesională, sau în liceu în diverse filiere şi profiluri.

Un absolvent de şcoală profesională îşi asigură un job bine plătit, dar poate continua studiile, dacă doreşte, la liceu seral sau fără frecvenţă. Apoi, cu Bacalaureatul luat, poate merge la facultate.

Un absolvent de liceu trebuie să aibă asigurată capacitatea de a intra în piaţa muncii, chiar dacă nu merge la facultate. Şi pentru asta liceul, cel puţin clasele X-XII, trebuie să pună accentul pe formarea profesională mai degrabă, şi abia în plan secund  pe continuarea culturii generale. N-am înţeles atitudinea unor profesori universitari care spuneau că şcoala nu are legătură cu formarea pentru piaţa muncii. Cine să formeze atunci elevii pentru piaţa muncii? TikTok-ul şi reţelele sociale în general?

Liceul, clasele X-XII, sunt văzute de către elevi pentru pregătirea în viitoarea carieră, deja aleasă. Dacă doreşte să devină inginer sau economist, dă atenţie disciplinelor pe care le va urma şi la facultate, dar la un alt nivel. Pentru viitori ingineri: fizica, chimia, informatică, matematica, curriculumul teoretic tehnic sau economic, comunicarea inclusiv în limbi străine, instruirea practică.

Pentru cei care merg spre facultăţi umaniste, disciplinele umaniste din liceu: comunicare-inclusiv în limbi străine, teorie literară, istorie, digitalizare,  funcţie de ce traseu educaţional şi-au ales. Cei care merg pe un traseu legat de ştiinţe sociale, ştiinţele naturii, arte, sport, etc, vor alege exact materiile pe care le vor studia şi la facultate.

Ideea este că trebuie să fie deja pregătiţi când ajung la facultate, altfel nu pot face legătura cu cursurile universitare, deja la un nivel foarte înalt, pe măsura evoluţiei ştiinţei şi exploziei tehnologiilor.

Dacă este acceptată această configuraţie a învăţământului, în cele două etape, planurile cadru pentru liceu şi programele şcolare trebuie să asigure, cel puţin în clasele X-XII etapa de preprofesionalizare, care ofere elevilor cunoştinţele necesare în facultate, sau posibilitatea de a se angaja după finalul liceului, dacă nu doreşte sau nu poate merge la facultate.

De aici rezultă necesitatea ca trunchiul comun pentru clasele  X-XII să se reducă la 4-6 discipline generale, comunicare, inclusiv în limbi străine, informatică, sport. Celelalte discipline, din Curriculumul special şi cel la dispoziţie elevului, pot fi alese de către elevi impreunia cu părinţii şi psihologul şcolar, funcţie de viitorul traseu educaţional deja ales la vârsta de 16-17 ani.

Să notăm şi faptul ignorat de „specialiştii” noştri, ca un curriculum trebuie să aibă patru dimensiuni: conceptual-teoretică, aplicativ-practică, transdisciplinară, generatoare de învăţare continuă. Corespunzător zicerii politicianului francez Jacques Delors:  a învăţa să ştii, să faci, să fii, să trăim împreună.

Cum este în alte ţări

Profesorul Constantin Lomaca a avut răbdarea să caute şi să vadă cum se prezintă situaţia în alte ţări. Cu acceptul domniei sale, iată cum stau lucrurile, rezultate dintr-o postare pe facebook.

Germania:

În ultimul an de Gymnasium (filiera academică), elevii urmează de obicei 8-10 materii, cu 30-35 de ore pe săptămână. Elevii pot urma 4-5 materii de bază și 3-4 materii opționale.

Franța:

Elevii din ultimul an de liceu urmează aproximativ 8 materii, inclusiv o combinație de materii de bază și de specialitate, cu aproximativ 30 de ore pe săptămână.

Regatul Unit:

Pentru A-levels, elevii urmează în general 3-4 materii cu 15-20 de ore pe săptămână, concentrându-se intens pe mai puține materii.

Spania:

În cadrul programului „Bachillerato”, elevii urmează aproximativ 8 materii, cu 30 de ore pe săptămână, cu un amestec de cursuri obligatorii și facultative.

Suedia:

În general, elevii urmează aproximativ 6-7 materii, cu 20-30 de ore pe săptămână, în funcție de program.

Țările de Jos:

Elevii olandezi din ultimul an al învățământului preuniversitar (VWO) au în general 5-7 materii, cu 25-30 de ore pe săptămână.

În alt articol vom căuta şi explicita şi care sunt acele materii obligatorii la care se pregătesc elevii din alte ţări.

Avem un moment bun pentru a găsi şi pentru România un nou model de organizarea a învăţământului pe baza unui nou curriculum. Un an de dezbateri şi, poate, din 2026 să fie pus în aplicare noul model.

Depinde de decidenții politici dacă au inclinare spre schimbarea profundă a sistemului educaţional, dacă ascultă glasul societăţii. Depinde şi de sindicate şi profesori  să vadă necesitatea schimbării sistemului, dincolo de interesele personale care acum merg spre „să nu se schimbe nimic”,  pentru că ar implica eforturi de adaptare şi învăţare şi din partea profesorilor.