„Pas cu pas“
0Prin expresia „Pas cu pas“, Preşedintele României, Klaus Iohannis, şi-a definit una dintre cele trei direcţii strategice ale evoluţiei ţării noastre, în viitor. Dar, expresia „Pas cu pas“ nu îi aparţine „sasului“, sau „neamţului“ Klaus Iohannis - cum a fost etichetat de către adversari -, ci îi aparţine poporului român.
Ca dovadă, şi ultimul său adversar feroce, adică Liviu Dragnea, recurge şi el - că ştie, că nu ştie - tot la politica sau strategia politică numită „Pas cu pas“. Cum Vasile Alecsandri a zis că „Românul s-a născut poet“, fiind şi eu român, îmi îngădui aici două enunţuri rimate. În varianta Iohannis, putem zice „Pas cu pas, până la ultimul popas“, deşi acesta este greu previzibil, deşi nu este exclus, ca împăcare şi consens general. În varianta Dragnea, versul devine „Pas cu pas, până la ultimul impas“. Or, acest „ultim impas“ se pare că este deja prezent, el fiind dat de ultimul Raport MCV, care a fost dat publicităţii. Reacţiile faţă de acest Raport sunt absolut discordante, sunt intrate într-o opoziţie insurmontabilă. Întreaga Legislaţie românească, elaborată după ce Liviu Dragnea şi „ai lui“ au ajuns la Putere, este contestată în Raport. Liviu Dragnea este condamnat definitiv, în primul proces, este în curs de condamnare la al doilea, iar cel de al treilea este în curs de desfăşurare (Tel Drum). Dar dânsul şi toţi „ai lui“ susţin sus şi tare că Şeful lor este curat ca lacrima, că nu există nici o dovadă certă a vinovăţiei lui. Or, „băiatul deştept“ (isteţ, viclean) care este Liviu Dragnea, a lucrat cu strategia „Pas cu pas“ pe două planuri, distincte, dar intim corelate. Pe planul practic, al activităţilor de tot felul, nu a semnat actele oficiale, asemeni maestrului Ovidiu Vântu. Pe plan juridic, fiind Şeful PSD, şi Preşedinte al Camerei Deputaţilor, împreună cu confratele Călin Popecu Tăriceanu, au modificat discret, dar constant, adică „Pas cu pas“, diverse articole din Coduri, începând cu „Ordonanţa 13“. Aici au intrat în joc şi confraţii jurişti, de la cel mai prost calificat, Florin Iordache (numit „Ciordache“), până la hiper-calificatul cenuşiu (sau gri) Tudorel Toader. Cu această mişcare subtilă şi constantă, adică „Pas cu pas“, atribuţiile Preşedintelui Klaus Iohannis au fost restrânse gradual, în schimb a crescut puterea decizională politic a lui Liviu Dragnea. Amândoi s-au mişcat „Pas cu pas“, dar în două sensuri opuse, inverse.
Personal, regret demisia lui Victor Negrescu, acest tânăr inteligent şi cu Bun-simţ. Înclin să cred că tânărul tehnocrat a intuit că Liviu Dragnea se află la ultimul său pas, înainte de impas.
Modul în care Raportul MCV a fost receptat de Liviu Dragnea şi „ai lui“, nu ne uimeşte, ci ne uluieşte. Premiera (Premieriţa), o păpuşă de ceară cu care Liviu Dragnea se joacă absurd, consideră, citind un text dictat de Şef, că România este tratată ca o sclavă, fără să realizeze că dânsa este una dintre sclavele lui Liviu Dragnea. Apoi, că se atentează la suveranitatea României, ca stat naţional, dar dânsa uită că în Tratatul de aderare, se acceptă şi un „transfer de suveranitate“ a României către Europa, care trebuie să fie ea însăşi integrată şi suverană, cum zice şi Preşedintele Franţei, Emmanuel Macron. Cât priveşte alte intervenţii ale „chibiţilor“ din PSD sau ALDE, ele se reduc la nişte epitete penibile, de golani şi de tembeli, nu de „oameni ai străzii“. Pentru Tudor Vianu, epitetul este figura de stil cea mai săracă din punct de vedere spiritual. Iar epitetele care denotă agresivitate şi mojicie sunt un indice pentru a măsura calitatea morală şi profesională a membrilor acestor două partide. Ele indică şi diferenţa clară dintre un partid şi o partidă, ultima fiind nu o partidă de şah, sau de fotbal, ci una de „joc la noroc“.
Modul în care Raportul MCV a fost receptat de Liviu Dragnea şi „ai lui“, nu ne uimeşte, ci ne uluieşte.
Am urmărit aseară la „Digi 24“ intervenţia aşteptată a lui Victor Negrescu. La intervenţia anterioară, la acelaşi post TV, dânsul mi-a făcut o impresie chiar foarte bună. Are o viziune generală a întregii situaţii privind România şi Europa, este bine informat, are stofă de tehnocrat, adică precizie în informaţie şi eficienţă în deciziile luate. În chip absolut neaşteptat, Victor Negrescu şi-a dat demisia. Pentru ministrul Finanţelor Eugen Teodorovici - un holtei cu pletele blonde în vânt - gestul demisiei este un semn de „imaturitate politică“. O fi şi aşa, numai că depinde ce înţelegem prin „politică“. De la Platon şi Aristotel, până azi, Politica a fost definită şi ca o „artă supremă“, dar şi ca o „prostituată“, adică o „curvă“. Personal, regret demisia lui Victor Negrescu, acest tânăr inteligent şi cu Bun-simţ. Înclin să cred că tânărul tehnocrat a intuit că Liviu Dragnea se află la ultimul său pas, înainte de impas.
PS. Este faimos paradoxul elin numit „Ahile şi broasca ţestoasă“. Ahile „cel iute de picior“ aleargă după broasca ţestoasă, care se mişcă încet, cu viteza ei specifică. Pentru a o ajunge din urmă, Ahile trebuie să parcurgă jumătatea distanţei dintre el şi broasca ţestoasă (A-B). Oricât de repede s-ar mişca Ahile, în acest timp broasca ţestoasă mai percurge un spaţiu, încât distanţa dintre ei se reface, iar Ahile trebuie să parcurgă noua jumătate (A1-B1). Logic, Ahile nu va ajunge din urmă niciodată broasca ţestoasă. Îl las pe cititor să conchidă cine este azi Achile şi cine este broasca ţestoasă (!?).