Parchetul european, nou element-cheie între instituţiile comunitare

Până la finele preşedinţiei olandeze sau, cel mai probabil, până la finele acestui an, urmează, în fine, să apară o nouă instituţie cu un rol-cheie în structurarea Uniunii Europene. O sursă într-atât de importantă de putere, influenţă şi generatoare de asemenea posibile schimbări fundamentale în circuitele financiare şi de securitate, încât se justifică anii petrecuţi în pregătirea lansării ei în circuit.

Este vorba despre Parchetul European (cel care urmează să fie condus de un Procuror European), instituţie care, în linii foarte mari, poate fi descrisă drept un DNA european, cu atribuţii extrem de interesante şi foarte complexe. Iniţiativa de a propune instaurarea unui Parchet european aparţine Comisiei Europene care, pe 17 iulie 2013, a propus o reglmentare în acest sens. Reglementarea se bazează pe art. 86 din Tratatul privind funcţionarea UE, cel în termenii căruia Consiliul este autorizat să constituie un asemenea Parchet european în scopul combaterii infracţiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale UE. 

„Parchetul european va avea ca misiune identificarea, urmărirea şi, atunci când este cazul, trimiterea în faţa justiţiei a autorilor infracţiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale UE”.

Iată principalele caracteristici ale Parchetului european, aşa cum reies ele dintr-un document realizat de OLAF:

-      Independenţa. Instituţia va fi independentă, aflată sub control democratic şi răspunzător în faţa Parlamentului European, Consiliului şi parlamentelor naţionale.

-      Descentralizarea. Va fi conceput ca un organism descentralizat al UE şi integrat în sistemele judiciare naţionale. Va avea în componenţă un Procuror European şi procurori delegaţi puşi la dispoziţie de către Statele Membre. Aceştia din urmă vor efectua instrucţia dosarelor şi vor iniţia urmări judiciare cu ajutorul personalului naţional şi, la modul general, urmărind aplicarea legislaţiilor naţionale. Acţiunile lor vor fi supervizate, coordonate şi, dacă este necesar, conduse de Procurorul european, aceasta pentru a garanta o abordare uniformă la nivelul UE

-      Aplicarea dreptului naţional. Parchetul european de va baza pe un ansamblu limitat de reguli europene esenţiale pentru a garanta competenţe uniforme precum şi protecţia drepturilor procedurale dar, în executarea sarcinilor sale, va aplica în general dreptul naţional.

-      Drepturi procedurale întărite. Achetele şi urmăririle penale iniţiate de Parchetul European vor respecta statul de drept şi Cara Europeană a drepturilor fundamentale.

Schimbarea este fundamentală în raport cu situaţia existentă în acest moment căci Parchetul European, spre deosebire de OLAF, va putea iniţia anchete şi să le ducă până la final, predând dosarul complet către justiţia din Statul sau Statele Membre afectate, ceea ce, în domeniul său de competenţă, îl va transforma în principala instituţie de anchetă europeană.

Dacă, cel puţin în principiu, la Bruxelles, toată lumea este de acord cu principiul, rămâne de văzut în ce măsură aplicarea sa practică va putea fi demarată. Nu există obiecţii, numai că, în recentul context, este deschisă o discuţie dintre cele mai interesante asupra  definirii exacte a domeniului de competenţă ce va fi atribuit viitorului Parchet European. În acest sens, foarte multe voci afirmă că realitatea a demonstrat că ar fi strict şi urgent necesară o extindere a competenţi privind “protejarea intereselor financiare ale UE”, ceea ce, la modul general, ar restrânge activităţile Parchetului European doar la cazurile de fraudă cu fonduri europene.

Sigur că este vorba despre un domeniu esenţial dar - şi aceasta este argumentaţia din acest moment – este nevoie să existe o formulă europeană eficientă în combatrerea actelor de terorism. În acest sens, instituţia Parchetului European ar fi o componentă a structurării unui sistem mai amplu, cu mult mai amplu, privind o construcţie comună a sistemuluik european de securitate, împreună, printre altele cu preconizata Agenţia Europeană de Informaţii. Din această perspectivă, Parchetul European ar putea foarte uşor să aibă o arie de competenţă extinsă înspre domeniul atât de sensibil al finanţării directe şi indirecte a terorismului, fie organizaţii, celule sau indivizi, prin intermediul unor circuite financiare europene sau alimentate în Europa cu bani proveniţi din conturi off-shore...De ce este difici? Deoarece, cel puţin până acum, s-a accentuat cu insistenţă doar asupra principiului “cooperării cât mai strânse între serviciile de informaţii”, dar fără a se intra în zona apariţiei unei construcţii europene cu competenţe reale în domeniul criminalitării organizare trans-frontaliere.

 Dar, pe măsură ce trece timpul, apar dovezile de netăgăduit ale unei realităţi care, pe drept cuvânt, înspăimântă: pe teritoriul european - şi în evidentă conexiune cu reţele internaţionale – există circuite profesioniste, extrem de bine structurate, ale unor grupări de crimă organizată care sunt alimentate cu fonduri extrem de importante şi care circulă rapid, prin transferuri succesive, de la finanţatorii internaţionali către entităţile care, şi acum, pregătesc atacuri teroriste de amploare. Şi este la fel de evident că toate acţiunile de cooperare sunt limitate de jurisdicţii interanţionale extrem de doritoare să protejeze activitatea propriilor servicii de informaţii, „colaborarea” fiind redusă la limitele pe care le are actualul schimb de date pe platforma specializată europeană a Spaţiului Schengen (SIS). 

La finele anului trecut (9 octombrie 2015), în cadrul unui Consiliu JAI, s-a ajuns totuşi la un acord general de principiu asupra conţinutului art. 24 la 35, cele esenţiale pentru funcţionarea Parchetului European. Urmează iarăşi negocieri privind forma textului final care ar trebui să fie supusă aprobării Consiliului.  Între timp au început, discret, tatonările privind persoana care va fi propusă pentru postul de Procuror European şi asupra procurorilor detaşaţi de parchetele naţionale. O discuţie deloc simplă şi, mai ales, cu enorm de multe implicaţii pentru perioada următoare. În fişa prezumtivă de calificare pentru viitorul Procuror European, se cere dovada uneio activităţi exemplare pe plan naţional în domeniu, adică destructurarea unor reţele de înalt nivel de frudă, criminalitate financiară şi a unor organizaţii de criminalitate trans-frontalieră, inclusiv domeniul frudării fondurilor europene, astfel încânt să fie relativ uşor de ajuns la un acord la nivelul Consiliului şi Parlamentului European pe baza unei selecţii prealabile făcută de Comisia Europeană.

Este foarte interesant de văzut dacă se va accepta ideea extinderii competenţelor Parchetului European pe problematica luptei împotriva terorismului şi dacă vor urma documente legislative în acest sens, completare eventuală la propunerea iniţială. Aceasta ar răspunde direct rezoluţiei adoptate de Parlamentul European în luna aprilie 2015 în care se cerea, textual, „crearea unui parchet ierarhic şi independent, având competenţe susceptibile de a fi extinse în viitor către orice formă de criminalitate gravă şi trans-frontalieră”.

Interesant să vedem ce urmează în continuare...