Oedipe şi destinul Operei Naționale din Bucureşti
0Convingerea unei anumite categorii de public de a spune că pentru a vedea operǎ de nivel internațional trebuie să mergem măcar două zile la Viena sau la Milano, tinde tot mai mult să fie contrazisă de ultimele "întâmplǎri" de pe scena Operei Naționale București, premiera spectacolului Oedipe de George Enescu, în regia lui Stefano Poda și sub bagheta dirijorală a lui Tiberiu Soare pe 15 ianuarie - eveniment dedicat și împlinirii a 70 de ani de la inaugurarea celei mai importante scene lirice din România - fiind cea mai recentă dintre acestea.
Putem vorbi acum la Bucureşti despre producții noi care arată ca pe marile scene europene, şi ne referim la Povestirile lui Hoffmann de Offenbach, Lohengrin de Wagner în regia lui Silviu Purcǎrete, Nunta lui Figaro de Mozart, reluǎri ca Lucia di Lammermoor de Donizetti şi Don Giovanni de Mozart în regia lui Andrei Şerban, Rigoletto sau Traviata de Verdi, musicalul Fantoma de la Operă sau baletul Romeo şi Julieta de Prokofiev, toate montǎri proaspete, pline de culoare şi relief, unele dintre ele chiar provocatoare.
În condiție unei conduceri muzicale ferme şi a unei distribuții fǎrǎ fisuri - atunci când acestea se întrunesc -toate titlurile de mai sus îți pot oferi satisfacții artistice absolut comparabile celor pe care le obțineai până nu de mult doar dacă luai avionul şi aveai cum să îți plǎteşti biletele de spectacol la prețurile de acolo şi cel puțin două nopți de cazare. Biletele la Operǎ și teatru s-au scumpit şi ele, dar nu au ajuns nici pe departe la prețuri egale cu cele ale marilor scene occidentale, aşa cum se întâmplă în România cu multe alte "produse"... Consecința? Toate cele de mai sus sunt de obicei sold-out, ca şi unele dintre titlurile încǎ nereînnoite, dar evergreen-uri ale domeniului - Carmen, Aida, Trubadurul, Bărbierul şi baletele corespondente acestora din punctul de vedere al celebritǎții. Acestor spectacole li se adaugă Bucharest Opera Festival, a cărui a treia ediție este aşteptată în iunie 2024, festival ce începe să capete relief în oferta culturală a Capitalei pe măsură ce se află în cât mai multe medii că pe scena ONB, în iunie, se pot vedea în 9 seri consecutive, 9 spectacole diferite, cu 9 companii de operă diferite, din țară şi din afara granițelor.
Acestea sunt faptele, iar după noua ridicare de cortină de după pandemie, noul management al Operei Naționale din Bucureşti pare să fi găsit soluțiile care conving publicul şi nu numai publicul cǎ omul este mai puternic decât destinul (provincial, din care pǎrea cǎ nu ştie cum sǎ iasǎ decât pentru perioade prea scurte de timp, Opera Naționalǎ din Bucureşti).
Pe această traiectorie, pentru a valida succesele de parcurs, lipsea o decizie repertorială esențială. O nouǎ montare cu Oedipe de George Enescu. Aceasta putea merge însǎ în multe direcții, nelipsite fiind din acest drum dificil opțiunile paradoxale, aparent necesare din rațiuni complexe, pentru noi montǎri care se dovedesc fără orizont şi dispar aşa cum au apărut.
Nu este cazul spectaculosului Oedipe în regia, scenografia şi coregrafia lui Stefano Poda, în distribuția căruia îi putem asculta pe Ionuț Pascu (Oedipe), Marius Boloș (Tirésias), Andrei Lazăr (Păstorul), Oana Andra (Jocaste), Sorana Negrea (Sfinxul) şi nu numai. Acesta s-a dovedit poate - numai timpul o poate confirma - una dintre cele mai inspirate alegeri.
Regizorul Stefano Poda afirma : "Apropriindu-mă de Œdipe, sarcina mea a fost aceea de a crea un spectacol de repertoriu: unul care să fie valabil nu doar astăzi, sau mâine, ci în mod virtual pentru mulți ani de acum înainte, dincolo de gusturile personale. Punerile în scenă contemporane își propun să atragă atenția publicului cu ceva nou, fără a lua în considerare faptul că, în fond, nimic nu e nou în termeni de modă: se crede că actualitatea înseamnă modernitate, ignorând că, de fapt, ceea ce azi pare la modă, mâine va fi ignorat. Dimpotrivă, limbajul meu tinde să treacă dincolo de constrângeri concrete și minore, pentru a descoperi ceea ce este universal în fiecare partitură. Nu încerc să aduc opera mai aproape de noi, azi, vreau să fac astfel încât noi să venim mai aproape de operă. Arta nu este despre a da lecții – ca, de pildă, am să vă arăt eu ce vrea să spună opera asta, sau cealaltă etc. -, ci despre a crea condițiile pentru ca publicul să uite timpul și spațiul, și să devină liber să călătorească."
Am evitat să rescriu cu cuvintele mele ceea ce a spus atât de bine Stefano Poda mai sus. El a avut un aliat esențial în Tiberiu Soare - care asigurǎ firul roşu sonor al spectacolului enescian astfel încât să conducă orchestra, corul, soliştii, lăsând suficient spațiu de desfăşurare numeroasei figurații şi baletului. De asemenea, a avut un excepțional erou principal în baritonul Ionuț Pascu, care construieşte un superb Oedipe atât din punct de vedere muzical, cât şi actoricesc, reliefat şi extrem de personal, reuşind un parcurs ascendent în definirea expresivă a personajului până la final, chiar dacā din punct de vedere muzical ultimul act nu este cel mai spectaculos.
Oedipe-ul lui Stefano Poda te seduce vizual, îşi scrie povestea proprie, dar lasă spectatorul să o rescrie aşa cum vrea să şi-o imagineze fiecare, nu te plictiseşte nicio secundă, scoate din cântăreți tot ceea ce pot oferi ca expresie actoricească, oferă plasticitate poveştii antice oferindu-ți într-adevǎr ocazia de a te apropia tu, dacă vrei, de partitura enesciană, fără a impune nimic.
Stefano Poda :"Ca un mare artist, Enescu are acea putere extraordinară să traducă lumea străveche în urechile moderne, să ne facă să intrăm într-un fel de mașină a timpului. Este pur și simplu formidabil."
Alături de regizorul Stefano Poda și dirijorul Tiberiu Soare, din echipa care a montat Oedipe pe scena Operei Naționale București, mai fac parte Paolo Giani (regizor asociat), Silvia Sisto (asistent coregrafie), Mircea Pădurariu (asistent dirijor), Paula Stoica și Claudia Machedon (asistenți regie).
Până nu demult, puteam asemăna povestea managementurilor prea frecvent schimbate ale Operei bucureştene cu reluări în diferite chei ale mitului lui Sisif. Acum, după această premieră, avem indicii să ne imaginăm că, poate, într-adevǎr, în cazul Operei Naționale din Bucureşti, ca şi în cazul lui Oedipe, omul este mai puternic decât destinul.
Urmǎtoarele spectacole cu Oedipe de George Enescu vor avea loc pe 9 şi 11 februarie.
Bilete pe http://tickets.operanb.ro/ și de la Casa de Bilete a Operei Naționale București.
Se încarcă comentariile...
