Oda Bucuriei – dispariţia clişeului
0Sâmbătă, 31 august, Filarmonica din Berlin a deschis Festivalul Enescu la Sala Palatului cu Simfonia a IX-a de Beethoven.
Plec de la ipoteza că o secvenţă muzicală creată autentic are forţă suficientă să depăşească formele variate pe care le poate lua în percepţia auditoriului uzura ei. E interesant de gândit ce tipuri de percepţie poate lua un motiv muzical ajuns la saturaţie, ca cel din Simfonia a IX-a. De principiu, difuzarea lui în exces pe toate canalele poate merge spre clişeu, dar cel mai frecvent se îndreaptă spre kitsch. Oda Bucuriei e sonerie, e intermezzo pentru concerte rock, intro pentru meciuri, sample pentru volum, imn şi mai nou e încorporată şi în alte balade. Asta pe de-o parte.
Pe de alta, melomanul îşi consumă atenţia nu doar pe durata audiţiilor. El are analizatorii porniţi şi în
intervalele dintre, adică în cotidian. Aici, el e sensibil la sonorul ambiental: la sunete, motive, teme, zgomote.
Prin urmare, cum se poate detaşa acest meloman care ascultă Oda Bucuriei în cadrul adecvat (cu Berliner Philarmoniker în cazul de faţă) de asemenea gânduri care inevitabil îi apar de-a lungul recitalului?
Nu văd sa existe vreun răspuns metodic cu factori delimitaţi care trebuie identificaţi. Pot doar mărturisi că am reflectat la contextul primei seri de festival şi am văzut un public simultan concentrat şi destins, prins de simfonie. Nu-şi mai are rostul instinctul observatorului de a diseca şi împărţi evenimentul în noţiuni şi etape. La fel cum nu-şi mai are locul atitudinea exigentă a ascultătorului avizat. E de preferat să nu se caute explicaţii clare pentru buna dispoziţie generală de după recital.
Exprim totuşi că poate fi vorba de viaţa de sine stătătoare a bucăţii muzicale creată autentic care câştigă în toate direcţiile şi care te poate face să-ţi conştientizezi ridicolul micilor obsesii critice.
Filarmonica din Berlin a avut efect şi asupra ascultătorilor dar şi asupra corului Filarmonicii George Enescu. Pot trage urmatoarea concluzie după prima seară de festival: consistenţa bucăţii muzicale şi consistenţa unei filarmonici de top sunt premisele înlăturării alteraţiilor de percepţie formate în timp şi condiţiile de livrare a celei mai bune variante a universalului.
Se încarcă comentariile...
