Oaspeți de seamă și, mai ales, de suflet la Slătioara

Retras, cum am mai spus, la Slătioara, la poalele legendarei mele Măguri, sub ocrotirea și a Munților Căpățânii, încurajat în singurătatea de care mă temeam, când am plecat din București, de competența doamnei doctor Mioara Rădulescu, am avut  în zilele din urmă și norocul unor vizite care mi-au umplut sufletul cu vitalitatea lor superior intelectuală care m-au făcut să cred că și ziua de mâine îmi aparține.

Așa a fost vizita IPS dr. Varsanufie, arhiepiscopul Râmnicului, învățatul filosof creștin ortodox racordat, cum sunt puțini ierarhi, la fenomenul cultural internațional contemporan și la mișcarea teatrală de astăzi din România, investigatoare a unui repertoriu de virtuți clasice, cea mai bună școală de formare a actorilor și regizorilor și scenografilor care nu se supun fericit globalizării spirituale cu orice preț, cultivând tradiția și identitatea națională.

Domnia sa mi-a relatat un spectacol cu o trupă tânără, sub direcția cunoscutei actrițe Anca Sigartău, care a organizat reprezentarea cu actori tineri a spectacolului  „Romeo și Julieta”, în decorurile Palatului Brâncovenesc de la Mogoșoaia, invitând să participe un numeros public care a urmărit, în grădina palatului, spectacolul, aplaudându-l frenetic. Mai mult decât un spectacol în aer liber și desfășurat între zidurile brâncovenești, a fost și o școală și pentru actori și pentru public.

Evocarea făcută de arhiepiscopul dr. Varsanufie m-a făcut să sper că avem argumentele emoționante și convingătoare că valorile teatrului românesc și tradiția cu care am fost recunoscuți european și pe care eu am slujit-o ca om de teatru va avea izbândă.

Cu o seară înainte, au fost la noi, în pridvorul casei oltenești de la Slătioara, stareța Mănăstirii de la Bistrița, maica Anastasia, și adjuncta preacucerniciei sale, Maica Andreea, amândouă absolvente ale Facultății de Teologie, gânditoare cu folos educativ al unui univers alcătuit din peste 55 de surori și maici și sute de vizitatori care vin să se închine la racla de argint adăpostind, de la începuturile ctitorei boierilor Craiovești, moaștele Sfântului Grigorie Decapolitul. Pelerinajul pe care îl fac la Bistrița credincioșii creștin ortodocși este un izvor continuu de sănătate spirituală, întreținut cu un devotament rar de stareța Anastasia și de Maica Andreea, care se apleacă în dialoguri inspirate asupra fiecărui creștin care simte nevoia unei convorbiri cu cele două măicuțe.

A fost și în pridvorul casei noastre de la Slătioara o seară încurajatoare pentru familia mea și o seară purificatoare sufletește, care m-a îndemnat să fac această mărturisire în tableta din Adevărul.

P.S.

Această tabletă apare la o zi de la împlinirea a 80 de ani de la nașterea marelui meu prieten Adrian Păunescu pe care eu am cerut să o sărbătorim, cu acceptul familiei, ca o zi a tinereții eterne a poetului și am rugat asistența de la Craiova să asculte celebra lui „Rugă pentru părinți”.