O zi din viaţa TVR

0
0

Înalţii decidenţi politici europeni, şefi de state şi de guverne din Europa, preşedintele Statelor Unite, observatori politici şi analişti militari sunt unanimi în a considera atacurile teroriste produse în cursul zilei de ieri la Bruxelles drept mai grave şi mai încărcate de o semnificaţie negativă decât cele din 13 noiembrie 2015.

Aceasta prin însuşi faptul că la Bruxelles se află centrul de comandă nu doar al Europei unite, ci şi al NATO. Creierul unei duble alianţe. Politică şi militară. Un creier depăşit, din câte se pare, cel puţin deocamdată, nu doar de forţa financiară, ci şi de mişelia atentatorilor. Care au semnat, cred, sfârşitul aşa-zisei gândiri politice corecte. O greşeală a îngăduinţei fără limite, o greşeală fără seamăn plătită azi nu de apostolii şi de arhitecţii ei, ci de oamenii simpli care au avut nenorocul de a se afla la o oră fatală pe terasa unui restaurant, într-un vagon de metrou, la birou, pe un aeroport, într-o sală de teatru sau într-un mare magazin.

Chiar dacă numărul victimelor şi poate chiar şi amploarea pagubelor materiale sunt mai mici decât cele din noiembrie anul trecut, lovitura de imagine şi nu numai e considerabil mai mare. E devastatoare. Europa a fost lovită în însăşi inima ei, la fel şi Alianţa euro-atlantică. Ceea ce s-a întâmplat ieri în capitala belgiană a fost comparat, pe bună dreptate, cu atacul asupra Turnurilor Gemene de la 11 septembrie. Ceea ce s-a întâmplat ieri e pagină de război. A celui de-Al Treilea Război Mondial. Terorismul fiind răul secolului, aşa cum au fost în veacul trecut nazismul şi comunismul.

Nu intenţionez acum şi aici un comentariu aplicat pe această temă. Vreau doar să spun că am urmărit şi eu, cu sufletul gură, emoţionat şi stupefiat, asemenea oricărui alt cetăţean, desfăşurarea evenimentelor, şirul declaraţiilor de presă pe ecranul televizorului. Graţie relatărilor şi comentariilor prompte, profesioniste, făcute de excelenţii comentatori de politică externă şi nu numai ai Televiziunii Române. Şi a invitaţilor lor. Totul întâmplându-se într-o zi dramatică pentru instituţia din Calea Dorobanţi. O zi în care, parcă vrând să le facă încă o dată în ciudă tuturor celor ce îi vor răul, celor care îşi bat joc de ea, o scot la mezat, o umilesc, Bătrâna Doamnă din Calea Dorobanţi şi-a dovedit utilitatea. Excelenţa. Şi-a probat condiţia de serviciu public în absenţa căruia nu ar putea fi înţeleasă, nu ar putea fi concepută o Românie normală, cu adevărat democratică.

Ziua de ieri a fost una de foc pentru TVR şi, îndeosebi, pentru Direcţia Ştiri. „Spargerea” emisiei, deja planificată încă de cu o zi înainte, „spargere” al cărei rost ar fi fost acela de a ne ţine la curent, minut cu minut, cu dezbaterile din Parlament, dezbateri prilejuite de declanşarea operaţiunilor de desemnare a unui nou Consiliu de Administraţie şi a noului preşedinte - director general, a fost dublată de „spargerea” impusă de tragicele evenimente din Capitala Belgiei. O dublă operaţiune jurnalistică făcută, dusă la capăt cu un profesionalism impecabil. Fără cusur. Pentru care Direcţia Ştiri se cuvine lăudată.

Asta în vreme ce la Parlament diletantismul, nepăsarea, infatuarea aleşilor, care nici în al doisprezecelea ceas nu sunt pregătiţi să îşi recunoască statutul de adevăraşi vinovaţi pentru actuala situaţie din TVR s-a îngemănat cu diletantismul multora dintre cei ce ar urma să facă parte din viitorul CA al TVR. Cu notabila excepţie a regizorului Cristian Hadjiculea care chiar ştia despre ce e vorba şi despre ce vorbeşte, şi parlamentari, şi candidaţi au făcut proba unei crase incompetenţe.

Am auzit şi văzut ieri în Parlament şi sub cupola Parlamentului de toate. De la incompetenţa agresivă a unui Varujan Vosganian, un ins tot mai dezgustător pe zi ce trece, din ce în ce mai autosuficient, tot mai puţin deschis soluţiilor democratice, la incompetenţa de diriginte înfuriat ori de vechil abuziv a parlamentarului PSD Georgică Severin. De la glasul mieros al lui Gigel Ştirbu la atitudinile exaltate ale Monicăi Ghiurco şi Gabriel Giurgiu. Aceştia doi, angajaţi ai TVR, reprezentanţi ai salariaţilor în viitorul CA, care se iluzionează că vor putea chema şi determina DNA-ul să desluşească şi să trimită spre dreaptă pedepsire abuzurile şi ilegalităţile fostelor CA-uri când în noul CA, PNL, UDMR şi Grupul minorităţilor naţionale, altele decât cea maghiară, au desemnat astfel de „foşti” cu multe muşte pe căciulă. De la romantismul desuet al Ruxandrei Garofeanu care ne-a mai interpretat odată aria trecutelor iubiri şi, ca bonus, poezia Où sont les neiges d’antan la mitocănia devenită marcă de înregistrare inconfundabilă a traseistului exoftalmic Tudor Barbu.

L-am auzit pe deputatul penal Mădălin Voicu vorbind despre necesitatea depolitizării conducerii TVR când PNL, care şi el cânta până mai ieri, mai cu seamă cu vocea răguşită, deranjantă, falsă, marcată de minciună a Alinei Gorghiu, aceeaşi arie a eliminării politicului, drept pentru care l-a trimis ca reprezentant în CA pe dl. Radu Carp, membru de partid cu acte în regulă. Am mai văzut-o o dată pe irespirabila Oana (Ionica) Stănciulescu, traficând imund, în folos propriu, memoria Seniorului Corneliu Coposu. Sprijinită fiind în această urât mirositoare operaţiune caracterizantă pentru caracterul ei de doi bani de mai toţi reprezentanţii PNL.

Totul a culminat cu prestaţia de nota 2(doi) a numitului Orbean George, mai loază decât loazele pe care le examinează caragialeanul Marius Chicoş Rostogan, trimis în CA-ul TVR de Guvern. Adică de premierul Dacian Cioloş. Am văzut un individ speriat, care nu era foarte sigur nici măcar că se mai numeşte George Orbean. Care nu ştia foarte bine nici ce studii are şi cât de precare sunt ele şi care a concurat-o la capitolul penibil absolut, penibil fără cusur, penibil fără amendamente, penibil de dicţionar pe neuitata Cristina Guseth. O oengistă pe care acelaşi domn Dacian Cioloş a avut lipsa de inspiraţie de a o propune acum vreo cinci luni pentru portofoliul Justiţiei spre a o retrage chiar a doua zi. Dar fără a fi învăţat nimic din greşeala lui de atunci.

Sunt voci care susţin că dl. Orbean ar fi fost umilit şi faultat din înalt ordin politic. Pentru că nu el trebuia să fie câştigătorul, ci doamna Irina Radu. Poate că PSD o vrea şefă pe cea care a slujit cu graţie tot ce era de slujit. Ba PDL, ba PC, ba PSD. Irina Radu e ca apa sfinţită. Nu ştiu dacă e neapărat aşa. Ştiu doar că dacă doamna Irina Radu a asigurat un interimat modest, apariţia de ieri a d-lui Orbean a fost de un caraghioslâc fără grade de comparaţie.  

În tot acest timp, cu ultimele-i resurse financiare, dar cu admirabila ei resursă umană, TVR şi-a făcut ieri exemplar datoria. Dovedind cât de nedreaptă i-a fost soarta ce i-a rânduit vreme de 26 de ani aşa parlamentari şi aşa conducători.    

Mai multe - Opinii

Ultimele știri

adevarul de weekend jpeg anunt adevarul jpeg

Cele mai citite