O rugăciune pentru fraţii creştini din Orient…
0
Pe data de 15 august, moment în care întreaga creştinătate este cuprinsă de taina "Adormirii Maicii Domnului", clopotele bisericilor şi catedralelor din Franţa vor suna, la ora prânzului, în semn de solidaritate cu creştinii persecutaţi din Orient, pe care Papa Francisc îi numeşte pe bună dreptate noii martiri ai zilelor noastre, "umiliţi, discriminaţi şi omorâţi din cauza devotamentului lor faţă de Evanghelie".
De la Paris, Vannes, Nancy şi până în sudul însorit al Franţei, la Fréjus, Toulon, Gap, Bayonne, Avignon şi Ajaccio, din Franţa şi până în Belgia, Elveţia, Luxemburg, Spania şi Portugalia, lista bisericilor şi a catedralelor care vor suna clopotele cu ocazia celui mai mare praznic închinat Maicii Domnului (sărbătoare cunoscută în Apus sub numele de "Înălţarea cu trupul la cer a Maicii Domnului"), nu încetează să se îmbogăţească cu noi eparhii. Mai mult, sirul impresionant va fi completat şi de singura biserică din oraşul Oran, în Algeria, al cărui unic clopot se va auzi mâine în văzduhul cerului presărat de atâtea semiluni…
Catolicii francezi au fost îndemnaţi ca la sfârşitul liturghiei închinate acestei sărbători tainice, să se adune în faţa lăcaşurilor de cult şi să-şi exprime prin rugăciuni alese, sprijinul lor în semn de solidaritate cu creştinii persecutaţi fără milă în lumea întreagă, dar mai ales în Irak şi în Siria. Timp de câteva clipe, creştinii din Franţa şi nu numai îşi vor înălţa rugăciunile pentru pace într-un singur glas, cerând Fecioarei Maria, cea care este nădejdea şi folositoarea credincioşilor, izbăvirea celor neputincioşi, să-i aibă în pază pe toţi cei care sunt alungaţi de pe pământurile strămoşeşti şi persecutaţi din cauza credinţei lor, să mântuiască cetatea şi norodul, să aducă pace celor din războaie şi linişte celor înviforaţi, aşa cum frumos spunem rostind la ceas de taină Paraclisul Maicii Domnului.
Sărbătoarea „Adormirii Maicii Domnului" este cunoscută în Apus sub numele de „Înălţarea cu trupul la cer a Maicii Domnului“
De-a lungul timpului, iniţiativele catolicilor francezi privind umilinţele şi suferinţa creştinilor din Orient au fost numeroase, dar acum, mai mult ca niciodată este momentul ca lupta lor paşnică să devină tot mai vizibilă şi să capete forţă în sunetul puternic şi răscolitor al clopotelor care odinioară dădeau sens şi ritmau întreaga viaţă a oraşelor şi a satelor din hexagonul creştin şi chiar ortodox, dacă ne amintim că până la Marea Schismă din 1054, creştinii din Europa formau o singură sfântă şi apostolească Biserică. Mobilizarea catolicilor francezi devine astfel vizibilă în ochii lumii întregi, cel puţin în ochii celor sensibili faţă de soarta fraţilor creştini din Orientul Mijlociu, tărâm unde creştinismul s-a născut şi s-a răspândit după Înălţarea lui Hristos la ceruri. Creştinii deţin o bogăţie fără seamăn şi sunt înzestraţi cu o adevărată forţă, ca să nu spun vocaţie, a păcii cu condiţia să nu le fie teamă să se manifeste în faţa acestei lumi tot mai indiferente la suferinţa semenilor. Cu alte cuvinte, iniţiativa catolicilor francezi este un gest de solidaritate nu numai faţă de creştinii persecutaţi din Orient, ci şi un apel de mobilizarea a tuturor celor care vor să devină mesageri ai păcii.
Fugind din calea forţelor criminale ale Statului Islamic, sute de mii de irakieni şi sirieni şi-au găsit, pentru moment, refugiu în Iordania iar mulţii alţii rătăcesc fără nicio speranţă spre zări îndepărtate. La un an de la ocuparea câmpiei Ninive de către Statul Islamic, Papa Francisc deplânge cu forţă tăcerea marilor puteri faţă de persecuţiile atroce, inumane şi inexplicabile duse împotriva creştinilor, "victime ale fanatismului şi intoleranţei". Papa îndeamnă încă o dată (a câta oară?!), comunitatea internaţională să nu mai rămână atât de inertă şi fără voce în faţa acestor crime inacceptabile care "constituie o derivă preocupantă a drepturilor celor mai fundamentale ale omului şi care distrug bogăţia care se naşte din coexistenţa între popoare, culturi şi credinţe diferite".
Iniţiativa de a bate clopotele chiar de praznicul "Adormirii Maicii Domnului", în semn de solidaritate cu creştinii din Orient, s-a răspândit imediat pe reţele de socializare purtând eticheta (sau hashtag-ul) #ChristianBells, declanşând o mobilizare rapidă a creştinilor din Franţa şi nu numai. Mesajul Monseniorului Jean-Clément Jeanbar, arhiepiscopul grec-melkit de Alep, în Siria şi a cardinalului Philippe Barbarin, arhiepiscop de Lyon lansat pe site-ul cotidianului Le Figaro a contribuit la promovarea acestei iniţiative care şi-a găsit ecouri chiar şi în ţările vecine precum Belgia, Luxemburg, Elveţia, Spania, Portugalia şi chiar în Algeria.
Dacă, de mai bine de un an de zile, clopotele bisericilor din Irak şi Siria au fost cuprinse de tăcere şi chiar distruse, o dată cu exodul masiv al creştinilor terorizaţi şi hăituiţi de luptătorii nemiloşi ai Statului Islamic, clopotele din Occident vor răsuna şi mai puternic ca de obicei, ca un semnal de alarmă menit să trezească conştiinţa lumii referitoare la soarta dezastruoasă a creştinilor din pământurile musulmane. Tragismul evenimentelor recente şi exodul dramatic a zeci de mii de suflete depăşeşte cu mult graniţele unor drame locale, dispariţia acestor comunităţi din leagănul creştinismului primar, ei fiind o componentă istorică esenţială, urmând să provoace consecinţe dezastruoase în întreaga regiune. Şi, să fim realişti: libertatea religioasă, libertatea de conştiinţă şi coexistenţa comunităţilor încep să fie ameninţate chiar şi la nivel european.
Chiar dacă fundamentaliştii islamişti vor să îi eradicheze sau să îi alunge în Europa decadentă, trebuie să recunoaştem că aceşti creştini nu sunt nici europeni şi nici agenţii Occidentului, pentru simplul fapt că s-au născut, au trăit, au plâns sau au cântat şi şi-au practicat credinţa în Orient de mai bine de 2000 de ani. Aceşti criminali nu vor să eradicheze doar o comunitate ancestrală, ci vor să distrugă poate singura pasarelă paşnică de comunicare între diversele confesiuni religioase (câte au mai rămas…) care trăiesc încă pe pământurile musulmane. Statul Islamic este o armă de distrugere în masă din ce în ce mai periculoasă, deoarece nu acceptă nicio cale de comunicare, antrenând o sângeroasă spirală a violenţei inumane care bate şi la porţile Europei.
Într-o lume în care fanaticii vor să mutileze harta şi chipul lumii, sentimentul de solidaritatea pe care îl simţim şi ar fi uman să-l şi manifestăm deschis faţă de martirii contemporani este o comoară de dragoste şi pace pe care trebuie să o transmitem în toate zările atinse de molima intoleranţei şi a lipsei de respect faţă de semeni. Victime ale unor războaie atroce, absurde şi parcă interminabile, creştinii din Orient au mai mult ca oricând nevoie de un gest de solidaritate din partea fraţilor întru credinţă. Şi cred că simfonia clopotelor care va răsuna în văzduhul cerului de sărbătoarea tainică a "Adormirii Maicii Domnului" nu va fi o adevărată "Odă a bucuriei" decât în măsura în care fiecare dintre noi, catolici, ortodocşi sau protestanţi vom simţi cu adevărat şi concret porunca Mântuitorului: "Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul. Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii" (Ioan 13, 34-35).
Copiii unei familii creştine care s-a refugiat în Kurdistanul irakian în iunie 2014 Foto Ahmed Jadallah/ Reuters
Pentru a marca acest moment de solidaritate, sărbătoarea "Adormirii Maicii Domnului" nu a fost aleasă în mod întâmplător, creştinii din Orient manifestând o devoţiune aparte faţă de Fecioara Maria, asemeni creştinilor francezi care, de multe secole, o consideră pe Maica Domnului drept protectoarea Franţei. De altfel, istoria acestei ţări este marcată de un fervent cult manifestat faţă de Fecioara Maria căreia i s-au închinat nenumărate catedrale impresionante şi locuri de pelerinaj celebre în lumea întreagă. De la regele Clovis şi Ludovic cel Sfânt şi până la Ludovic al XIII-lea, capetele încoronate au declarat Regatul Franţei drept regatul Fecioarei Maria, maică a Bisericii şi a omenirii care veghează asupra tuturor celor care îi cer ajutorul.
Iar în aceste vremuri de prigoană, gândurile, inima, mâinile şi rugăciunile creştinilor se înalţă din nou spre Fecioara Maria, Stăpâna lumii, cerându-i să nu treacă cu vederea pe cei asupriţi pe nedrept. Cu ocazia praznicului "Adormirii Maicii Domnului" creştinii francezi vor rosti într-un glas o rugăciune specială intitulată atât de frumos: "Marie qui fait tomber les murs"… Căci, da, Fecioara Maria, rugătoare caldă şi zid nebiruit, izvor de milă şi lumii scăpare, are puterea de a distruge cele mai puternice ziduri construite de oameni: cele ale violenţei, ale urii, ale fricii şi ale indiferenţei… zidurile care separă naţiunile şi popoarele ce ajung să se ucidă între ele, dar şi zidurile care divizează diversele comunităţi, inclusiv cele care au prins rădăcini şi în Franţa, dar care nu au dobândit şi spiritul de a sfinţi locul în care trăiesc.
Alături de politicieni şi diplomaţi, poate chiar înaintea lor, creştinii din lumea întreagă deţin un rol esenţial în menţinerea păcii în lume, au vocaţia fraternităţii şi a solidarităţii, dar nu numai în cuvânt, fie el scris sau rostit în rugăciune, ci mai ales în fapte faţă de toţi semenii persecutaţi pe nedrept şi din motive absurde. "În Maica Domnului avem în cer o inimă de mamă", spunea Părintele Dumitru Stăniloae… Să îndrăznim şi noi să batem la uşa inimii Celei care este bucuria tuturor credincioşilor să ne umple cu Harul Duhului Sfânt ca să devenim şi noi împreună-lucrători la întrajutorarea şi mântuirea fraţilor noştri creştini atât de greu încercaţi în aceste vremuri cumplit de sângeroase şi tulburi.
Se încarcă comentariile...
