O modă periculoasă

0
0

Se poartă de la o vreme ameninţarea cu tribunalul.

Una-două, te trezeşti cu cineva care vrea să te dea pe mâna justiţiei. Sau a Agenţiei pentru Integritate. Un calomniator de profesie, care n-a ajuns el însuşi la judecată fiindcă nu i se cunoaşte adresa, ţine musai să mă vadă pedepsit de A.N.I. pentru că, în 2010, aş fi avut  10 (!) slujbe, gros plătite, plus pensie. Că, în realitate, pensia îmi e suspendată iar la facultate predau fără bani de cinci ani, având, tot în 2010,  doar o singură leafă şi o indemnizaţie de conducere, asta nu contează pentru ipochimen, foarte supărat că mai iau bani de la Academie şi din drepturi de autor care sunt,  se ştie, colosale în ziua de azi.

N-am scăpat bine de scaiul cu pricina şi, iată, mă ameninţă cu tribunalul fiul unui scriitor căruia nu i-am permis să-şi petreacă vacanţa la Casa Scriitorilor de la Neptun, fiindcă anul trecut a făcut o nefăcută. Discriminare, strigă, te dau în judecată. Mai e şi avocat pe deasupra! Ar trebui să ştie că nu e vorba de nici o discriminare. Statutul nu mă obligă să-i subvenţionez vacanţa la mare doar fiindcă tatăl său a fost un scriitor respectat, dar a uitat să-l înveţe să se poarte. În particular, poate să se ia de cine crede de cuviinţă, dar în public şi, încă, lăudându-se în gura mare că stă în fiecare vară la Casa Scriitorilor, n-are voie să-l înjure ca la uşa cortului pe preşedintele ţării. Nu voiam să amintesc nefericitul incident din vara trecută, deşi junele avocat merita chiar să-i dau numele. Interdicţia are, aşadar, o cauză precisă şi anume un comportament golănesc. În plus, nu mi se pare normal să fie amestecată Casa Scriitorilor în scandaluri precum acesta. Abia aştept să văd în ce termeni formulează avocatul plângerea.


Credeţi că asta e totul? Nici vorbă! O tânără poetă mă face cu ou şi cu oţet într-o revistă de familie pentru a-l fi acuzat pe Nicolae Breban de colaborare cu Securitatea. Şi, desigur, mă ameninţă şi ea cu tribunalul pentru „delaţiune calomnioasă". M-am învârtit, bag samă, de două procese şi de un denunţ la A.N.I. Tot citând din ce am scris despre dosarul lui Nicolae Breban de la CNSAS, poeta îmi dovedeşte cu asupra de măsură nevinovăţia. Nu se vede nici delaţiunea, nici calomnia. Din contra, rezultă destul de clar că am încercat din răsputeri să nu torn gaz peste foc, ca şi colegii mei din Consiliul USR, de altfel, care îşi au partea de beşteleală („conducerea USR n-a mişcat - ce ruşine!"). Poeta nu se mulţumeşte să mă citeze, dar mai pune şi de la ea unele lucruri, nu de alta, dar cum să facă să intre cuvintele mele „sub incidenţa codului penal"? Doar afirmând că „apărarea" mea, „tot mai ferventă, aprinsă" (am citat) ar fi o formă de a-l „înfunda" pe marele romancier. Aşa, carevasăzică, sunt un tip pervers! Menţin, cu toate riscurile, singura acuzaţie gravă pe care i-am adus-o lui Nicolae Breban şi anume că a fost folosit de Securitate ca un „agent de influenţă". Şi dacă poeta continuă a se face că nu vede în ce a constat manipularea lui Goma de către Breban cel manipulat, la rândul lui, de către Securitate, sunt gata să public transcrierea din dosar a convorbirii telefonice dintre Breban şi generalul Pleşiţă din 1977. N-am ridicat decât o parte a cortinei. Nu sunt convins că poetei îi va plăcea scena întreagă. Depinde numai de ea dacă s-o fac sau nu publică. Fie şi la tribunal.

A bon entendeur, salut! 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite