Nu există prietenie veche în afaceri*

*proverb ucrainean

La război, adevărul e alunecos, chiar dacă e spus de la distanță, chiar dacă se dorește neutru, bazat pe realități, depinde, totuși, cum e spus, când e spus, de ce e spus.

Când e rostit din mai multe direcții, când vine din partea unor aliați care, până mai ieri, suflau vânt de vorbe în pânzele corabiei tale, când sunt citați prieteni și consilieri, oameni din imediata ta apropiere, sigur e vremea să-ți pui, la rândul tău niște întrebări.

Mai ales în prag de iarnă, anotimp lucrativ pentru armatele echipate și înzestrate corespunzător.

Și nu departe de primăvara în care ar trebui  să se desfășoare, dacă menținem discursul despre democrație, alegeri libere etc., niște consultări populare.

Poziția presei occidentale față de situația din Ucraina a evoluat spectaculos în ultima perioadă și nu e sănătos să credem că doar a presei.

Eroii de mai ieri sunt acum lideri obosiți, în căutare de soluții, ”democrația vibrantă” e dintr-odată mâncată de corupție, corabia ia apă pe la toate încheieturile și tabloul e completat, cum am spus, de debutul unei lupte pentru rolul de căpitan de vas în noul sezon.

Nu e o imagine tocmai pozitivă pentru Kiev.

Din păcate, cam așa apare acum, în această conjunctură în care realitățile dure de pe Frontul de Est și situația complexă internațională – în care Ucraina nu mai domină scena mediatică, conflictul din Gaza ”furând” prim planul – mută centrul de atenție și efort al SUA și Europei în alte direcții.

Iar eroii acestei realități, Președintele, Generalul, veșnicul și neobositul Consilier sunt și ei schimbați de vremuri, măcinați de oboseală, de experiențele tragice ale războiului, dar și cu ambiții noi, cu speranța că la primăvară va fi altfel.

***

”Nimeni nu crede ca mine în victorie. Nimeni”, e un titlu din revista ”Time”, publicație care a contribuit mult la imaginea de lider dedicat țării sale a președintelui Zelenski.

Titlul e în acord cu conținutul interviului, dar interviul și contextul în care a fost realizat sunt foarte diferite față de acum un an, când președintele era ”eroul anului”.

Eroul de acum e, însă, un lider obosit, încă atașat cauzei sale, dar ale cărui decizii deja încep să fie contestate, inclusiv în rândul militarilor.

Războiul ce se poartă în prezent nu e unul potrivit pentru Kiev, țara nu mai are resursele militare, umane și financiare de la începutul ostilităților, chiar și persoanele apropiate își caută alte azimuturi și alte loialități, vechii consilieri, poate și prieteni, devin competitori.

Tweet-ul de mai sus, de exemplu, e edificator, el aparține unui fost consilier de imagine, Iuliia Mendel, al președintelui Zelenski.

Iar interviul este

· despre oboseala resimțită de președintele Zelenski după 20 de luni de permanentă negociere de sprijin militar și politic, un ”show” după care și Occidentul pare a fi la fel de obosit;

· despre trădarea care pare a fi în aer, președintele acuzând Vestul că nu-i oferă mijloacele de a învinge, doar pe cele de a supraviețui;

· despre deconectarea de realitate, sesizată de unii consilieri, materializată în încrederea absolută într-o victorie care încă întârzie să vină, în refuzul de a accepta orice compromis;

· despre proiectarea unui scenariu apocaliptic în care lumea se îndreaptă spre un război mondial dacă Ucraina nu primește ajutorul necesar pentru a învinge Rusia;

· despre insuccesul ultimei sale vizite trans-atlantice când, în afară de întâlnirea standard cu președintele SUA, nu au urmat nici adresarea în fața Congresului, nici interviurile la marile rețele de televiziune. Desigur, nici sprijinul financiar de altădată;

· despre iarna care vine, cu potențialele atacuri ruse asupra infrastructurii energetice ucrainene, care vor lovi din nou în moralul populației, deja obosite și ea după doi ani de lipsuri;

· despre potențialele schimbări în echipa prezidențială, pentru a elibera o parte din presiunea insucceselor de pe front (un general de la comanda contraofensivei – Sirskii?, alături de un ministru, ar putea fi eliberați curând din funcții);

· chiar despre insubordonări clare și refuzul de a executa ordinele de către trupe ale căror comandanți au apreciat că nu au capabilități pentru a le executa (”operația Horlivka” precizează Time);

· despre recruții tineri care lipsesc, media de vârstă a soldaților ucraineni de pe front fiind acum de 43 de ani!;

· despre corupția care nu mai poate fi eradicată, în ciuda măsurilor luate de Administrația prezidențială. Reporterul Simon Shuster prezintă chiar o situație anecdotică, unul din consilierii prezidențiali afirmând direct, după oprirea reportofonului, că ”oamenii fură acum ca și cum nu ar mai exista ziua de mâine”.

Și, da, interviul este și despre efectul pe care conflictul din Gaza îl are asupra celui din Ucraina, una din consecințe fiind și faptul că, la solicitarea președintelui Zelenski pentru o vizită de solidaritate în Israel, i s-a răspuns franc: ”Acum nu e momentul”.

Ucraina a avut momentul ei, a rămas doar cu războiul.

***

Un interviu, de această dată pentru The Economist, a avut și Generalul, adică șeful forțelor armate ucrainene, Valeri Zalujnii.

Nu e clar dacă există vreo coordonare la nivelul conducerii politico – militare a Ucrainei în privința ”ieșirilor” în presă, oricum, până acum, generalul Zalujnii a avut o prezență media mai curând discretă, dar e de notat că în ultima perioadă a crescut vizibilitatea semnalelor privind situația critică, de ”stalemate” / ”impas”, în care se află operațiunile militare din Donbas și Zaporojie.

Negat acum câteva luni, inclusiv de către consilierul american pentru securitate națională, Jake Sullivan, termenul de ”impas” se impune din ce în ce mai mult, poate și pentru sonoritatea sa ambiguă.

Altfel, cine știe ce alternativă ar fi mai aproape de adevăr...

Zalujnii îl folosește și el, în interviul pentru The Economist, concluzia trasă de publicație fiind aceea că un astfel de scenariu, în care războiul devine unul de uzură, pe termen lung, avantajează Rusia.

Comparând situația actuală din Ucraina cu cea din primul război mondial, când, tot așa, oștile s-au aflat ani lungi față în față, generalul strecoară și o frază periculoasă:

”În primul război mondial, revoltele au intervenit înainte ca tehnologia să poată face diferența. Patru imperii s-au prăbușit și a izbucnit o revoluție în Rusia.”

Revolte unde? La Moscova sau la Kiev?

Soluția generalului pentru evitarea impasului este un sprijin masiv occidental pe niște direcții foarte clare, absolut necesare din punct de vedere militar pentru:

1. obținerea superiorității aeriene (sunt menționate rachetele aer – sol Harm, avioanele F-16, o implicare indirectă dar intensă a NATO într-o operație aeriană de durată, inaplicabilă la acest moment, n.r.);

2. neutralizarea câmpurilor de mine plantate de ruși;

3. întărirea capacităților artileriei ucrainene;

4. multiplicarea sistemelor de bruiaj electronic, dotarea  cu sisteme moderne care să le poată contracara pe cele rusești (partenerii Ucrainei au ezitat privind transmiterea de sisteme performante, fiind temeri că ar putea fi capturate de inamic, n.r.);

5. pregătirea rezervelor pentru un conflict de durată. Un război de uzură cere o anumită strategie în pregătirea personalului, cel manevrier alta. Statele NATO au sisteme naționale diferite, dincolo de interoperabilitatea comună, mai e și problema provenienței acestor rezerve. De unde să mai adune Ucraina soldați pentru front?

Interviul pentru The Economist nu e departe ca abordare față de cel din Time.

Doar ceva mai pragmatic mesajul, mai clar văzută perspectiva, mai elastice soluțiile.

Despre anumite diferențe de opinii și abordări dintre Președinte și General s-a mai vorbit.

Probabil, acum ele vor fi mai vizibile și, desigur, mai acute, odată cu nevoia clarificării drumului de urmat în lunile următoare.

***

Foto: Twitter / X

Când doi se ceartă, al treilea își anunță candidatura.

Fostul consilier prezidențial Oleksi / Alexei Arestovici, zis și ”gură bogată”, s-a decis să participe la alegerile prezidențiale despre care nimeni nu știe dacă vor avea loc și când vor avea loc.

E complicat, vorba unui film, să faci alegeri la vreme de război.

Cele din Rusia nu se pun pentru că, se știe, acolo alegerile au loc înainte de a avea loc, dacă mă înțelegeți.

Ca să demonstreze că e un candidat serios, el a precizat că liniile programului său electoral au fost deja anunțate prin mesaje în social media, fiind nevoie acum doar de un grup de specialiști pentru a le pune cap la cap într-un program politic.

Acest program va fi publicat curând pentru a da drumul la discuțiile publice, proaspătul candidat fiind deschis la sugestii, chiar critici.

Nu e de râs.

Într-o țară în care vocile dizidente sunt extrem de rare, Arestovici zburdă cu acuze inclusiv  la adresa președintelui.

În afară de o atenționare indirectă, o mică anchetă legată de o comportare necavalerească, nu i s-a întâmplat nimic.

Ceea ce arată că nu e singur contra vântului de Kiev.

Propagandist de primă clasă, Arestovici crede că votul se câștigă dacă îi transmiți alegătorului ceea ce știi despre el, cât de capabil este acesta să aleagă varianta cea mai bună:

”Vreau să vă întreb, idioților! Dacă nu mă votați, cine va fi mai rău? Gândește-te cu capul tău prost, la naiba! Eu voi sta pe un iaht după terminarea războiului, pe Oceanul Pacific, mâncând homari și ținând seminarii (sau seminare?, n.n.). Ce se va întâmpla cu tine dacă nu mă votezi? Folosește-ți capul prost”.

Un astfel de apel electoral bate, desigur, orice concurență.

În notă serioasă, totuși, Arestovici are un program care prevede o oarecare acomodare cu solicitările ruse, o renunțare la reocuparea cu forța a teritoriilor pierdute, optând pentru soluții politice, ceea ce ar permite și o eventuală aderare la NATO dacă se asumă această cale non-violentă de reîntregire teritorială, pe ”formula Kissinger”, pentru cunoscători.

Deci sunt și alte opțiuni.

Mai e de făcut un partid, se va numi, desigur, ”Partidul lui Arestovici”, restul va urma de la sine.

***

Nu au trecut decât câteva zile de la publicarea celor două interviuri și ”impasul” de pe Frontul de Est nu mai există.

Ca să fie mai clar, președintele a explicat:

"Toată lumea știe poziția mea, care este aceeași cu poziția poporului ucrainean. Nimeni nu pune presiune pe mine acum. Asta se întâmpla înainte de război și la începutul războiului (woops!, n.n.). Acum nici liderii UE sau SUA nu fac presiune (pe mine, n.r.).

Să ne așezăm cu Rusia și să vorbim cu ea, să-i facem concesii – asta nu se va întâmpla.”

S-a notat.