Noul prim-ministru are nevoie de o structură aparte pentru relaţia cu cel de-Al Doilea Stat Românesc
0Săptămâna următoare va fi definitivată organigrama noului guvern al României, stat membru al NATO, al cărui recent summit, de la Varşovia, a adoptat principiul transferului stabilităţii la est de graniţa răsăriteană a Alianţei Nord-Atlantice. Din această perspectivă, pornind de la promovarea interesului naţional, şeful executivului de la Bucureşti poate reinstitui un organism util în anii 2000-2004.
Este adevărat că nici preşedintele României şi mai ales cel al Republicii Moldova, Al Doilea Stat Românesc, nu văd posibilitatea revenirii Prutului, la condiţia de râu intern al statului român reunificat, pe timpul vieţii lor.
La fel de adevărat este că Parlamentul României şi cel de la Chişinău au forţa legislativă, europeană, democrată, de a schimba, în viitor, pe cale paşnică, prin negocieri directe, actuala dezunire a mioriticilor din cele două state româneşti.
Parlamentul României a pornit la drum, de puţine zile, cu mulţi oameni tineri, conştienţi că istoria se scrie de cei care acţionează în interesul naţiunii din care fac parte.
Parlamentul de la Chişinău va avea o nouă componenţă după alegerile legislative viitoare, din anul în care orice european de bun simţ, care vorbeşte limba lui Mihai Eminescu, aniversează Marea Unire, de la 1 Decembrie 2018.
Până atunci, promovarea, la nivel guvernamental, a unor proiecte comune, utile tuturor celor ce trăiesc în landul de peste Prut, nu va face decât să întărească convingerea celor lucizi că nu lozincile unui preşedinte de tip autoritar - precum modelul său de la Kremlin, cu care Igor Dodon se va întâlni pe 17 ianuarie, la Moscova - constituie soluţia pentru drama economică a Republicii Moldova.
Implicarea primului-ministru al noului guvern al României în stabilirea obiectivelor unei relaţii fraterne pragmatice, cu celălalt stat românesc nu este o chestiune de opţiune personală, ci o obligaţie morală, rod al unei conştiinţe naţionale pe care nu are dreptul să o nege, ci doar puterea de a demonstra că ştie cum să acţioneze inteligent, pentru ceea ce va trebui să explice naţiunii la 1 Decembrie 2018.
El şi partidele care îi susţin guvernul.
În acest sens, opiniile a patru patrioţi complementari merită a fi cunoscute aşa cum au fost exprimate, pe micul ecran, la 6TV.
MARIAN CLENCIU, preşedintele Asociaţiei Culturale Pro Basarabia şi Bucovina:
@ Basarabia este o problemă pe care nici cel mai crunt communism nu a putut să o şteargă din istoria neamului.
@ Îi sprijinim pe cei care sunt români şi simt româneşte, în Republica Moldova şi în Ucraina.
@ Dacă vom studia manualele de istorie, de aici, de la noi, de acasă, vedem că în paginile lor Basarabia aproape că nu există.
@ Ce şanse avem să ne construim o naţiune conştientă de istorie, dacă nu se învaţă nimic, în acest sens?
@ Unirea se va face atunci când Republica Moldova va fi pregătită pentru reunificare. Şi se va face de la sine. Până atunci nu facem decât să agităm spiritele.
@ Unirea, din 1918, era pregătită de oameni inteligenţi, cu ani înainte.
@ Moldovenii, când vor fi pregătiţi vor veni singuri acasă.
@ Degeaba există o comisie pentru aniversarea din anul 2018, a centenarului Marii Uniri din 1918. Ce şi-a impus să facă? O comemorare? O soluţie pentru 2018?...
@ Noi ar trebui să înţelegem că moldovenii de peste Prut percep Transnistria cu totul altfel decât o înţelegem noi.
@ Vom duce sarcina noastră la această construcţie naţională, de care nu ne dezicem – reîntregirea ţării.
MIHAI NICOLAE, Institutul Fraţii Golescu pentru Relaţii cu Românii din Străinătate:
@ Marile proiecte naţionale înseamnă implicarea tuturor.
@ Pe câteva judeţe româneşti, precum cele din stânga Prutului, nu putem vorbi de o existenţă statală.
@ Uniunea Sovietică nu a luat Basarabia şi Bucovina de Nord prin referendum.
@ Compatibilizarea instituţională, dintre cele două state româneşti, presupune timp.
@ Un proiect benefic reunificării ar fi asigurarea navigabilităţii Prutului.
@ Republica Moldova este o cutie cu mari surprize.
@ Este clar că Igor Dodon a apărut şi a fost sprijinit din interesul Federaţiei Ruse.
@ Încă avem mult de lucrat, pentru această unire, cu fraţii de peste Prut.
@ Unirea nu o să ne vină pe tavă.
@ Când discutăm unirea, ce le oferim noi conaţionalilor de la vest de Nistru?
@ Lumea este făcută nu numai din principii şi idei, ci şi din interese comune.
@ La Dodon nu am văzut decât o sămânţă de scandal.
@ Să privim lucrurile de o manieră optimistă.
@ Sunt mulţi etnici ruşi şi ucraineni care realizează că tot o cale europeană este soluţia pentru Republica Moldova.
@ Dreptul nostru la reîntregirea naţională este imprescriptibil.
@ Reunificarea, într-o formulă sau alta o văd inevitabilă, mai ales având în vedere compatibilizarea care începe să fie tot mai puternică între instituţiile şi formele de organizare din Republica Moldova cu cele din Europa, inclusiv din România.
@ Problema care se pune? Care sunt factorii care se opun reunificării? Şi de ce?
@ Părerea mea este că la acest moment această criză identitară există, în Republica Moldova.
@ Primul pas pe care statul român l-a făcut a fost compatibilizarea instituţională, cu ceea ce există peste Prut.
@ Nu ştiu dacă este importantă denumirea instituţiei vizând relaţiile dintre cele două state româneşti. Important este ca departamentul, ministerul sau cum i se va spune, să fie direct subordonat primului-ministru. Acest amănunt este cel mai important, pentru că semnalul politic, care se dă în acest fel, este unul de centralizare a activităţii, de coordonare, de corelare strategică a tuturor contribuţiilor ministeriale.
@ Centrul care finanţează proiectele cu Republica Moldova trebuie să aibă o corelare cu cel care le elaborează.
@ Viitoarea instituţie, pentru relaţia cu Republica Moldova, trebuie să aibă reprezentanţi de la absolut toate ministerele de linie, din România.
@ Până la urmă, structurile care ştiu ce au de făcut, pe calea colaborării bilaterale, sunt ministerele din cele două state româneşti.
@ Contează importanţa pe care premierul o va da acestui segment de activitate, cu Republica Moldova.
@ Noi am avut nişte ţinte foarte clare, într-o strategie pe un termen mediu, pentru relaţia cu Republica Moldova.
@ În opinia mea, Republica Moldova a făcut, în decursul anilor care au trecut, o serie de paşi fermi, clari, care au ancorat-o firesc în viaţa comunităţii internaţionale.
@ Un singur om nu poate schimba asta, oricât de mult ar încerca şi indiferent ce poziţie ar avea faţă de ceea ce s-a făcut până la el.
@ Suveranitatea unui stat nu este în mâna unui preşedinte, fie acesta şi cel actual al Republicii Moldova. Suveranitatea unui stat este în mâna Parlamentului.
@ Pentru respectarea ordinii constituţionale, orice decizie a preşedintelui trebuie validată de legislativ.
@ Conjunctura internaţională, la acest moment, nu cred că ne-a fost mai favorabilă vreodată în istorie.
@ Eu cred că dacă jucăm pe o carte înţeleaptă şi, desigur, în paradigma regulilor internaţionale, şi suntem corecţi cu noi înşine, în primul rând, scoţând anumite suspiciuni ale partenerilor noştri privind aşa numite agende ascunse, oculte etc., pe de o parte vom putea fi credibili, pe de altă parte vom putea obţine coerent un sprijin concret din partea partenerilor noştri din NATO şi UE.
@ Consider reunificarea destul de apropiată, pentru că după ce administraţia Trump se va pune pe lucru, eu cred că primele discuţii vor fi cu partenerul rus şi eu zic că, în scurt timp se vor descâlci cumva interesele geopolitice şi vom avea un deznodământ favorabil.
@ Un drept istoric se apără, se moare pentru el, sau se negociază. Dar nu se supune referendumului.
@ De ce balticii au dreptul să fie ajutaţi şi sprijiniţi, iar noi nu avem dreptul să înlăturăm efectele juridice ale Pactului Molotov-Ribbentrop, fără război, prin negociere, prin afirmarea dreptului nostru istoric?
@ România ar trebui să îşi insereze în Constituţie, în preambul, o prevedere, precum cea din Constituţia germană, în 1949, respectiv mandatarea întregului popor român ca să înfăptuiască reîntregirea ţării, în conformitate cu prevederile Actului Final de la Helsinki şi ale dreptului internaţional.
@ Asta va obliga toate generaţiile de politicieni, de acum înainte, să nu uite marea idee de reîntregire a ţării şi faptul că ni s-a făcut o nedreptate, în 1940.
@ Am fost forţaţi, în anul 1944, de aliaţii occidentali de azi, ca să rămânem în tabăra URSS, iar în 1947 s-a consfinţit formal că deveneam parte a unui lagăr, cel socialist, pe care nu ni l-am dorit niciodată.
@ Ideea de a se înfiinţa un departament pentru Republica Moldova am sugerat-o şi am spus-o din 2013 încoace.
@ Este nevoie de Oficiul Guvernului României pentru gestionarea relaţiilor cu europenii dintre Prut şi Nistru, o instituţie creată iniţial în anul 2001. Oficiul era condus de un secretar de stat care avea o relaţie de subordonare directă faţă de prim-ministrul de atunci al României.
@ Trebuie reînfiinţată această instituţie, care a fost desfiinţată în 2009, concomitent cu desfiinţarea Cancelariei primului-ministru. Şi trebuie umplută cu conţinut, cu oameni capabili şi pârghii de putere. Şi cu o anumită legitimitate şi prestanţă, astfel încât să nu existe sabotaj la nivelul altor instituţii ale statului.
@ Cei de la Chişinău vor să vină la reunificare cu Transnistria, unde este o importantă comunitate de români. Pe de altă parte nu renunţă la Transnistria doar din perspectiva că este o bază industrială şi au nevoie de aceasta, ci pornind de la faptul istoric că a fost un spaţiu cu foarte multe comunităţi româneşti.
@ Se clatină ceva la Chişinău. Şi este timpul ca anumite figuri politice să plece. Este vremea ca oameni noi să vină. Şi vom vedea dacă aceştia din urmă au capacitate, valoare şi talent.
@ România nu are o strategie coerentă pentru reunificare.
@ România a îmbrăţişat nişte lozinci, de pildă că ne întâlnim în Uniunea Europeană. Asta de frică că am putea fi acuzaţi de Occident că avem o strategie secretă în legătură cu Republica Moldova.
@ Această clasă politică moldovenească, de la Mircea Snegur încoace, cu Casa Noastră Republica Moldova sigur că ne-a creat probleme.
@ Nu pot să accept ideea că nişte birocraţi, oricât de buni ar fi ei, pot să influenţeze mersul spre reunificare.
@ Eu rămân adeptul reîntregirii naţionale.