Noua „axă a răului” în lectura americană, martie 2024

La cât de tensionate sunt acum relațiile internaționale, este absolut firesc să apară noi și noi documente de poziție care de care mai spectaculoase vorbind de spre războiul iminent. Dar nu asta este problema momentului. Doresc să vă atrag atenția asupra unui document anume, parcă intenționat strecurat într-un morman de texte cu denumiri cvasi-similare, dar, în opinia mea, extrem de important pentru că arata în ce sens se îndreaptă gândirea strategică a puternicilor lumii, reveniți la aliniamentele care preced cu mare precizie un conflict mondial devastator.

Vă rog să acordați puțin timp pentru lectura unui document exemplar de strategie politică prezentată de un militar de rang foarte înalt: aveți aici declarația susținută pe 16 martie în fața Congresului SUA de amiralul John C.Aquino comandantul Zonei indo-pacific.

Este foarte important de lecturat acest mesaj tocmai deoarece vine să readucă aminte de formula originală a mesajului-chemare la luptă împotriva terorismului global lansat de Președintele George W.Bush în discursul său asupra Stării Uniunii, imediat după atacurile din 11Septembrie, vizate fiind atunci Coreea de Nord, Iranul și Irakul.    

Moment în care devenea evident că americanii aveau să schimbe orizontul principal de atenție către zona respectivă în defavoarea direcției europene, prioritară atât de multe decenii după cel de-al Doilea Război Mondial. Începea o uriașă redirecționare de resurse în speranța că obiectivul anunțat atunci, eradicarea terorismului, nu numai că va fi atins foarte rapid, ci și va consolida pentru o foarte lungă perioadă controlul asupra regiunii pentru care se găsise și un nume impresionant, „Marele Orient Apropiat”. Ce-a ieșit, s-a văzut și are consecințe, chiar dureroase, și în realitatea de azi, în relații inter-statale din ce în ce mai rupte de patimi și neverosimil de brutale.

Analiza de acum a amiralului american vine să confirme eșecul de decenii al campaniei mondial de eradicare a surselor de conflict și tensiune deoarece, spune el, apare o „nouă axă a răului” cu China ca forță purtătoare, în consecință devenind cea mai mare amenințare la adresa ordinii internaționale din cauza relațiilor pe care le consolidează cu Rusia. Amiralul Aquilino mai spune că Rusia, China și Coreea de Nord „sunt din ce în ce mai interconectate” și „procedează la acțiuni care sfidează normele internaționale” .

Este foarte important, în acest context de acum, să vedem că un mesaj central de securitate pentru politica de securitate și apărare a SUA vine să ne readucă în linia începută de Bush și continuată de Trump, cu un accent poate mai sever pe ce-ar trebui să fie perspectivele imediate de acțiune.

Cred însă că este și un semnal foarte clar înainte de Summit-ul NATO care va avea loc peste puțin timp, în ideea de a imprima o anume reținere a statelor europene în dezvoltarea unor relații prea apropiate cu China, inclusiv în domeniul comercial. China, spunea amiralul american, „este singura țară care are capacitatea , capabilitățile necesare și intenția de a întrerupe circuitele ordinii internaționale” avertizând că Beijingul și-a întărit puterea militară în ultimii trei ani la un mod mai rapid și extins decât oricare altă națiune de la cel de-al Doilea Război Mondial încoace. Și, pentru ca totul să fie foarte clar, mai spunea că „dacă adăugați la asta Iranul, suntem aproape din nou înapoi la „axa răului...și trebuie să acționăm în consecință ”.

Foarte neclar – în afara opțiunii militare – ce poate însemna „a acționa în consecință” din moment ce căile diplomatice sunt din ce în ce mai firave și se împuținează pe zi ce trece. Foarte neclar cum se poate constitui – și cu cine în frunte – o nouă coaliție mondială împotriva „Axei răului” deoarece participanții sunt aliniați acum conform unor priorități economice de supraviețuire, și asta în condițiile în care fac față cu greu constrângerilor impuse de finanțare Ucrainei, spre exemplu.

 Pe fond, întrebarea este dacă americanii îi vor putea convinge cele două grupe principale de parteneri strategici, țările din NATO pe de o parte și cele din parteneriatele legate de regiunea Indo-Pacifică, de  nevoia priorității absolute dată luptei contra acestei axe și nu  a concentrării mondiale pe ajutorarea Ucrainei așa cum fac acum țările UE+G7. Perspectivele ar putea deveni simplu de lămurit dacă vine Trump la Casa Albă, căci atunci ce spune amiralul are sens deplin, nu vor mai fi bani pentru Ucraina și europenii vor decide dacă și cât timp vor continua de unii singuri. Iar resursele americane se vor reorienta pe nou spațiu.

Simplu și rapid. Mai rămâne de văzut cine și ce are de câștigat și în ce scenariu.